„Ne vedem la ceas”
0Locul de întâlnire al zălăuanilor este ceasul din centrul oraşului, care a devenit pentru toţi un simbol.Zălăuanii nostalgici îşi amintesc de primele întâlniri cronometrate chiar de ceasul gigant.
Ceasul a fost montat cu ajutorul angajaţilor întreprinderilor de pe platforma industrială Armătura, în primăvara anulului1985.
Tiberiu Vasile, în vârstă de 68 de ani, un fost angajat al fabricii Emailaţi din Zalău îşi aduce aminte cu plăcere de anii 80 şi de ceasul din centru. „Nu prea ştiu povestea lui exactă. Ştiu doar că au fost implicate mai multe întreprinderi în construcţia acestuia şi ştiu că pentru mine ceasul va ramâne locul în care mi-am dat pentru prima oară în viaţă întâlnire cu soţia mea”, povesteşte Tiberiu. „Era într-o toamnă, într-o zi de miercuri şi la ora 18 şi 15 minute, mi-am dat întânire cu Mărioara mea. De acolo am plecat la restaurantul „Transilvania”, cel mai frecventat local în acele vremuri frumoase”, a adăugat bărbatul.
Punct de întâlnire şi azi
Cătălin Opriş, un zălăuan în vârstă de 28 de ani, plecat în Anglia de şapte ani, s-a întors pe meleaguri natale în vacanţă. Şi-a dat întâlnire cu un prieten pe care nu l-a mai văzut de doi ani şi „ceasul” a fost locul revederii. „Nu l-am mai văzut pe Ionuţ de doi ani de zile. Am zis să ne întâlnim şi am ales locul de lângă ceas. Aici ne întâlneam şi în liceu şi ,vorba „ ne vedem la ceas” a rămas o amintire pentru noi”, a spus Cătălin.
Ceasul a fost ideea comuniştilor
Ceasul a fost realizat de S.C. Elcond S.A, cunoscută în anii 80 sub denumirea de fabrica „Emailaţi” şi Rominserv S.A. fosta fabrică Armătura. După cum mărturiseşte Dumitru Ţurcaş, în vârstă de 60 de ani, un fost maistru de la fabrica Emailaţi, ideea construirii unui astfel de ceas gigant a fost „probabil a unui fost tovarăş din acele vremuri”. „Nu ştiu să vă spun cu exactitate, însă îmi aduc aminte cu plăcere de acele vremuri. Picioarele ceasului, suportul metalic, a fost realizat de către muncitorii din fabrici, iar partea electronică din câte îmi aduc eu bine aminte a fost realizată de nişte electronişti, aduşi special de la Baia-Mare”, povesteşte fostul maistru.
Reprezentanţii Primăriei Zalău, în administrarea căreia se află ceasul, au precizat că în anul 1985 feţele acestuia erau configurate cu becuri cu incandescenţă, alimentate de la baterii, însă un an mai târziu, în perioada 1986-1987, s-a trecut la alimentarea de la reţeaua de energie electrică a oraşului. Zece ani mai târziu în anul 2007 a fost achiziţionată actuala configuraţie a ceasului, compusă dintr-o unitate centrală de comandă, patru feţe, GPS şi sondă de temperatură. Toate echipamentele achiziţionate au fost produse în Franţa şi au fost de aproximativ 13.000 de lei.