Ancuţa Mărieş, doctorul care a adus zânele la Zalău

În tot ceea ce face, fie în calitate de medic, fie ca artist, Ancuţa caută armonia, echilibrul. Pe acest principiu, ea a dorit să dea comunităţii ceea ce-i datora de când era la vârsta căutărilor.

Trupa „Zânele Zalăului” este creaţia ei. S-a născut dintr-un grup în care medicul Ancuţa Mărieş se întâlnea pentru „ritualuri” de NLP (programare neuro-lingvistică). „Am simţit în viaţa mea, la un moment, că trebuie să le dau un exemplu celor mai tineri decât mine, să returnez ceva comunităţii”, povesteşte Ancuţa.

De unde vin zânele

Cu numele de „Zânele Zalăului” s-au ales la cea de a doua ediţie a festivalului, în 2006, de la unul dintre organizatori. „Marius Avram ne-a botezat aşa, iar de atunci aşa ne-a rămas numele”, îşi aminteşte Ancuţa. Dar nici nu putea fi un alt nume, adaugă ea, având în vedere cât de frumoase erau fetele alături de care lucra în acea perioadă.

De atunci componentele trupei s-au schimbat, au venit şi au plecat, la facultate, prin alte colţuri ale ţării. Dar „Zânele Zalăului” continuă să apară la evenimente din ţară şi din afară. În 2006, trupa a debutat la Festivalul Medieval de la Sighişoara şi de atunci sunt invitate în fiecare an. „Cea mai mare realizare a noastră a fost participarea anul acesta la un festival la Roma. Chiar dacă italienii sunt reticenţi atunci când aud de români, am făcut un branding bun şi pentru România, şi pentru Porolissum. A fost plăcut să-i auzim strigând «Complimenti!»”, spune Ancuţa.

Trei romane

Ancuţa nu este doar medic şi impresar al zânelor. Până acum ea a publicat trei romane: „Lorzii de la capătul deşertului” (1997) – un fantasy medieval, „Surori pe veci, amazoane” (2006) – SF, iar în 2009 „Mama zânelor şi centurionul”. Ea afirmă că în toamnă va apărea un alt volum de proze scurte şi medii, dar şi că lucrează la un alt roman. „E un science-fiction social, despre ce se va întâmpla când nu vor mai exista bani de medicamente, aplicat la ceea ce se întâmplă acum la noi”, explică Ancuţa.

Ce-i place

Ancuţei îi place tot ceea ce înseamnă artă: literatura, dansul, muzica, artele plastice, precum şi armoniile din natură. „Te scot din cotidianul grosier, cuşculiţa omului de rând, şi te proiectează în adevărata realitate. Cea care contează” , argumentează medicul.

Ce nu-i place

Nimic din ceea ce înseamnă dizarmonie, în special tot ceea ce înseamnă boală - de la om la societate. Nu suportă lipsa de viziune, oamenii care epatează, prostia şi aroganţa, nici modurile de gândire corozive, lăcomia şi egoismul.

Întrebări şi răspunsuri

La cabinet, îmbini medicina clasică, medicina naturistă şi metodele NLP?

A.M.: Întotdeauna. Mă ajută mult să obţin un pacient ascultător, maleabil, la tratament. Nimeni nu-şi doreşte termeni ştiinţifici când ajunge la medic.

Au zânele priză la public?

A.M.: Culmea, da! Artiştii sunt satisfăcuţi fie de reacţia publicului, fie de expunerea – exprimarea personalităţii lor artistice. Noi ne bucurăm pentru ceea ce facem, dar ne bucură şi reacţia publicului, cu toate că nu suntem condiţionate de ea. Dar pornim de fiecare dată de la ideea că reacţia publicului este indusă de cea a artistului.