Un cimitir strămutat cu excavatorul

Aproape de cariera de lignit de la Husnicioara se găseşte satul mehedinţean Dumbrăviţa, unde mai trăiesc acum doar şapte persoane. S-au încăpăţânat să rămână în acest colţ uitat de lume deşi marea majoritate a localnicilor au preferat să accepte oferta Minei vânzând  proprietăţile şi plecând care încotro. Cu banii obţinuţi de la mină şi-au ridicat alte gospodării  în satele învecinate, deşi în sufletul lor casa rămâne tot aici la Dumbrăviţa.

Lăsăm în spate casele oamenilor şi ne îndreptăm spre cimitirul satului, unde sunt îngropaţi părinţii, fraţii, bunicii şi străbunicii celor care au trăit în aceste locuri. Soarele arde cu putere deşi toamna s-a instalat de câteva zile bune. Drumul şerpuieşte pe lângă cariera de cărbune şi se opreşte undeva pe un deal, de unde se aud zgomotele puternice ale unui escavator, semn că în zonă este amenajat un şantier.

Mina vrea să se extindă

Pe dreapta, cum urci dealul vezi înşirate mormintele celor trecuţi în lumea celor drepţi. De şapte, zece ori patruzeci de ani morţii îşi duc somnul de veci în acest loc şi nimeni nu s-ar fi gândit vreodată că va veni ziua când vor fi mutaţi din gropile lor. În lumea celor vii însă regulile sunt guvernate de puterea banilor aşa că ce înseamnă câteva morminte în faţa unui colos industrial. Mina de la Husnicioara vrea să se extindă şi nu se împiedică în planurile sale tocmai de câţiva morţi. De câteva zile, câţiva muncitori de la Unitatea de Execuţie Foraje Motru (SNLO Oltenia) au macabra misiune de a scoate din pământ rămăşiţele umane ale celor îngropaţi aici. Se foloseşte excavatorul până la un anumit nivel, după care cu sapa, muncitorii ajung la coşciuge, dar în cele mai multe cazuri descoperă doar resturi de oase. „Aşa ajungem cu toţii, nişte bucăţi de oase”, spun un muncitor arătându-ne în palmă un oscior, precum Hamlet, care cu craniul în mână încerca să găsească sensul existenţei sale pe pământ "A fi sau a nu fi?".

„Am găsit la un mort şi vioara”

„Dacă au până în 15 ani de când au murit, coşciugele sunt intacte, aşa că doar le mutăm în cele noi, dar în rest săpăm până dăm de oase”, spune un alt muncitor. „Am  găsit la un mort şi vioara, la altul oglinda, ştiţi cum se pune la noi la morţi. La patru morţi pe piept am găsit un ghem încolăcit de râme, nu ştiu ce-o însemna asta”, povesteşte un alt angajat. Un bărbat scrie de zor cu o pensulă numele morţilor pe şase cruci, căci în această zi au în plan să scoată din pământ şase morţi. Sicriele, ieftine şi confecţionate din scândură subţire dată cu baiţ, au fost aduse cu o rabă de la unitate. Cu aceeaşi rabă vor fi transportate aceste sicrie pline cu osemintele celor morţi la Oprăneşti, unde Mina  a amenajat pe banii său un nou cimitir.

CLICK AICI PENTRU GALERIE FOTO

S-au cheltuit 700.000 de lei

Priveliştea este de-a dreptul sinistră. Munţi de pământ escavat peste care muncitorii aruncă var şi din loc în loc răsar câteva cruci pentru că unii aparţinători nu şi-au dat acordul ca morţii lor să fie dezgropaţi. Mina a cheltuit pentru toată această operaţiune , inclusiv amenajarea cimitirului de la Oprăneşti, suma de 700.000 de lei. După schiţa inginerului şef care supraveghează lucrările la faţa locului aflăm că sunt îngropaţi aici 205 oameni. Nu încape îndoială că Mina a luat toate avizele necesare în astfel de cazuri de la autorităţi, că are încuviinţarea Bisericii Ortodoxe, dar o parte dintre cei care au îngropaţi morţi aici reclamă modul barbar în care sunt deshumate rudele lor, fără a se respecta datina creştină.

„Nu-i scoatem de aici ca pe nişte câini”

„Mie mi se pare un mod foarte abuziv, mie mi se pare o profanare de morminte, nu ni se arată şi nouă documente,. Am cerut să mi se dea documente şi mi s-a spus că nu se poate. Discutăm de tot ceea ce se face creştineşte, de pomenile care trebuie făcute. Am stat şi eu de vorbă cu bunici, cu preoţi, se fac nişte orânduieli creştineşti care în cazul de faţă nu sunt respectate. Ni se spune că sunt oameni care nu pot fi identificaţi, eu spun că pot fi identificaţi uşor, dar nu s-a făcut o şedinţă şi nu a fost o comunicare scrisă către noi. Mie mi-au fost scoşi trei morţi, deşi eu nu am fost de acord, când am venit erau deja scoşi şi mutaţi”, spune Titu Jianu, care locuieşte în satul Malovăţ. „Am discutat cu ei (n.r. conducerea Minei) şi mi-au spus că nu pot să ne despăgubească cu nimic. Eu nu sunt de acord cu mutarea la Oprăneşti, eu vreau să-i duc în satul Peri cu toatele drepturile care ni se cuvin pentru ca să le facem pomenile. Nu-i scoatem de aici ca pe nişte câini, sunt părinţii noştri, ne-au crescut şi nu vreau să-şi bată joc de noi”, spune Maria Murtescu din satul Peri. O bătrânică, una din puţinii săteni care mai trăiesc astăzi la Dumbrăviţa, priveşte neputincioasă către cimitir.

„Eu am în colţul ăla o grămadă de morţi, părinţi, fraţi, nepoţi . Eu sunt femeie bătrână, ce să mai fac acuma? Ce pot să fac, să-i iau eu să-i înmormântez? Nu pot. Ce-o vrea legea, ce-o vrea Dumnezeu acum, ce să facem?”

se plânge  Florica Mercioniu.

„Eu am copiii la Moldova, trebuie să mă duc acolo, eu vreau să-i duc (n.r. pe morţi) la Peri şi să ne dea bani pe rânduielile bisericeşti nu să-i scoată ca pe nişte câini şi să-i ducă la Oprăneşti . Nu cerem bani pe morţi”, spune un alt sătean.

Câte 20 de colaci pentru fiecare persoană

De cealaltă parte, inginerul şef care supraveghează lucrările de deshumare la faţa locului spune că sunt respectate cu stricteţe toate canoanele bisericeşti şi că niciun mort nu este dus la groapă la Oprăneşti fără rânduiala creştină. „Ritualul îl facem aşa cum trebuie, cum prevăd canoanele bisericeşti , conform listei pe care am primit-o de la parohie. Există o listă înaintată de parohie, în care ni s-a spus ceea ce trebuie pentru această operaţiune de înhumare – deshumare: lumânări mari, lumânări mici, câte 20 de colaci pentru fiecare persoană, o jumătate de kilogram de colivă pentru fiecare deshumat, 200 de grame de brânză, 400 de grame de carne, un litru de vin, un kilogram de cozonac”, spune Gheorghe Modoran, inginerul şef de la UEF Motru. Şi preotul paroh Costel Popescu, care vine în fiecare zi aici pentru a ţine slujbele religioase , îi asigură pe localnici că Mina s-a îngrijit de toate cele creştine: „Am stabilit la Valea Copcii, la mină, un minim posibil al  ritualului, deci morţii care sunt recunoscuţi să li se face pomană întreagă – 40 de colaci, pentru morţii necunoscuţi  - se pot face şi mai puţin, am ajuns la o concluzie să se facă 12 colaci (...) Se lucrează foarte atent cu escavatorul  un metru, după care se sapă cu unelte manuale, lopată, cazma, un târnăcop unde este mai tare ca să disloce, se lucrează foarte atent, acest lucru l-am impus noi de la început şi oasele să fie cu grijă scoase de acolo şi aşezate în coşciugele noi”.

Toată operaţiunea de transbordare a morţilor de la Dumbrăviţa la Oprăneşti ar trebui să se încheie până pe 10 noiembrie. Apoi, Mina se poate extinde nestingherită pentru ca lignitul care zace în măruntaiele pământului să fie scos la lumină şi valorificat pe bani grei. Cât despre cimitir aproape că nimeni nu îşi va mai aduce aminte de el, iar despre despre morţi numai de bine ...