Musca columbacă, unul dintre cei mai crunţi duşmani ai lui Constantin Brâncoveanu. Cum acţiona insecta

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Domnitorul Constantin Brâncoveanu FOTO Arhivă
Domnitorul Constantin Brâncoveanu FOTO Arhivă

În timpul unor vizite frecvente şi şederi uneori îndelungate pe pământul Mehedinţiului, cronicarii domnitorului Constantin Brâncoveanu au relatat întâmplări şi fapte despre care sunt şanse infime ca istoria să le fi reliefat în alt context.

În 1690, chiar la începutul domniei lui Constantin Brâncoveanu, maghiarul Imre Thokoly a declanşat o răscoală habsburgică în Transilvania, a intrat în relaţii cu turcii şi Brâncoveanu, fiind proclamat chiar rege al Ungariei, cu sprijinul Porţii. Când a fost însă să părăsească Muntenia mai târziu şi să treacă la Vidin cu oştirea sa, de frica austriecilor care-l urmăreau ca pe un trădător, Imre Thokoly a jefuit în treacăt Oltenia, inclusiv Mehedinţiul, cu bandele lui de curuţi (rebeli).

Potrivit relatărilor cronicarilor, Brâncoveanu a poruncit atunci câtorva căpitani de oaste să apere populaţia şi ţara de aceşti prădători, iar Thokoly l-a prins pe căpitanul de Cerneţi, Necula Glogoveanu, şi l-a băgat în fiare:

„Atuncea – zice cronica veche – Tucheli, văzând că n-are ce să mai facă, au prinsu pe căpitanul cel mare de Cerneţi, anume Necula Glogovanu, şi l-au ţinut multă vreme în obezi”, se arată în „Începătura istoriei luminatului domn Constantin Brîncoveanu”, semnată de cronicarul Radu Greceanu (Bucureşti, 1961, ediţie M. Gregorian).

A reclădit cetatea Cladovei

„În condiţiile acestor conflicte şi acţiuni de margine, însuşi Brâncoveanu a fost nevoit să ia legătura cu treburile şi oamenii locului. Deşi simpatiza cu puterile creştine împotriva turcilor, el nu putea să manifeste deschis acest lucru, ci sta în expectativă şi în serviciul turcilor care constituiau încă o forţă de temut”, spune istoricul I.C. Chiţimia în „Mehedinţi, oameni şi întâmplări în vechi relatări româneşti”.

În 1695, Brâncoveanu porunceşte marelui ban de Craiova, Cornea Brăiloiu, „ca să meargă cu ţara despre Mehedinţi  la cetatea Cladovii, să să apuce să o facă” din nou. Cetatea fusese ridicată „tot de ţară” – zice cronica – dar a fost arsă de turci, când era gata să fie ocupată de armatele austriece. Acum trebuia refăcută şi Brâncoveanu a fost nevoit să se deplaseze în persoană la faţa locului, după ce a dat în grabă porunca reclădirii”, mai spune Radu Greceanu în „Cronicari munteni”.

Peste doi ani, în 1697, Brâncoveanu se află din nou în părţile locului şi s-a oprit multă vreme la Cerneţi (toate lunile de vară), întâi pentru ca împreună cu oşti turceşti, cantonate la Belgrad, să încercuiască şi să distrugă „o seamă de hoţime ce ţinea de nemţi despre partea Haţegului, care atacase şi prădase Oreaova (Oreava) „de au făcut mare stricăciune şi pradă, luându şi pre cadiul şi pre mulţi de acolo, de i-au dus cu dânşii”.

„Aceşti prădalnici trebuiau prinşi înainte de a trece în Ardeal. În al doilea rând, Brâncoveanu a petrecut mai mult timp în Mehedinţi, la Cerneţi, fiindcă în această vreme are loc ciocnirea crâncenă între oştile turceşti şi armatele austrice, conduse de Eugeniu de Savoia, la Petervaradin, după o lungă pregătire şi tatonare. Brâncoveanu se bucura în sine de succesele austriecilor, cu care avea, de fapt, o înţelegere secretă”, explică istoricul I. C. Chiţimia.

Muştele columbace

Pe când Brâncoveanu se îndrepta, în 1695, spre Cerneţi cu oşteni şi provizii în care, cu boi şi vite, a trebuit să încetinească mersul „ca să treacă vremea unor muşte veninate ce ies primăvara la Cerneţi, de fac multă pagubă oamenilor în dobitoace”. Musca columbacă a făcut ravagii la acea vreme în judeţul Mehedinţi, în special spre câmpie.

„În toţi anii primăvara iese un feliu de muscă mitiutică, ca-n feliul musitii pestriţe, şi ca roii iese multă fără seamă, care ieşind din piatră asupra Dunării, multă să îneacă, că ca un vifor întunecat să porneşte, pe Dunăre în jos şi iasă la câmp, la dobitoace, pe care muşcă, le veninează şi ceale mai multe mor. Că şi oamenii pătimesc rău de muştele acelea, însă nu mor. Ci pentru acestea mergea domnul încet”, se arată în „Istoria Ţării Româneşti de la octombrie 1688 până la martie 1717” (ediţie de C. Grecescu).

Mai puteţi citi:

Zece lucruri mai puţin cunoscute despre Nicolae Bălcescu. Cum a luat sfârşit extraordinara sa carieră militară şi de ce a fost arestat

Din memoriile unui contemporan al lui Tudor Vladimirescu: n-a bănuit nimic despre complotul organizat împotriva sa

Turnu-Severin



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite