Istoria contrabandei în Mehedinţi. De la sare şi animale la carburanţi şi ţigarete sârbeşti
0
Aflat la graniţa cu Serbia, Mehedinţiul a constituit dintotdeauna un punct fierbinte pe harta contrabandei din România, iar mărfurile traficate au fost diferite de la o etapă la alta a istoriei. S-a făcut contrabandă cu sare, cu gaz, cu animale, cu cereale, cu carburanţi, iar acum cu ţigarete. Din ce cauză? Fiindcă întotdeauna a existat o diferenţă mare de preţ între un produs sau altul.
Despre contrabanda din Mehedinţi se spune că va exista atâta vreme cât bătrânul fluviu va continua să curgă şi să unească cele două ţări de o parte şi alta. Această veche îndeletnicire are rădăcini adânci în istoria judeţului. Autorul lucrării „Aspecte privind viaţa economică în Oltenia (sec. XIV – XV)”, Romeo A. Popa, vorbeşte despre celebrele drumuri ale sării, care reprezintă o dovadă clară a tranzitului efectuat pe direcţia Oltenia – zonele balcanice, un document rămas de pe vremea lui Vladislav al II-lea oferind informaţii preţioase în acest sens. Registrele vamale reţin faptul că prin vadurile Dunării erau tranzitate spre sud vite mari şi mici, peşte, miere, ceară, cereale, lemn. „Denumirea pe care o poartă în documente vama de la Schela Cladovei, situată în vestul Olteniei, lângă Cetatea Severinului, dovedeşte existenţa unor depozite care adăposteau mărfurile destinate regiunilor balcanice, exporturile şi importurile realizându-se în deplină siguranţă, beneficiind de un control riguros aplicat bunurilor ce veneau din Europa centrală. Dan al II-lea îi anunţa pe târgovişteni în 5 august 1424 că pot să-şi vândă produsele ... pe la Severin ... şi ... prin toată ţara ..., la Schela Cladovei încasându-se taxe pe mărfuri ca fier, şofran, bumbac ori piper. Specialiştii sunt de părere că aceasta împărţea statutul de punct vamal cu Cetatea Severinului, fortificaţia având atât rol de protecţie, cât şi de antrepozit, promovând intense activităţi comerciale pentru care castelanii colectau taxe vamale în nume propriu”, se arată în lucrarea lui Romeo Popa. Referinţe clare despre contrabandă descoperim însă în perioada celui de-al doilea război mondial, când printre românii din Valea Timocului se strecurau cetăţeni sârbi care treceau clandestin frontiera în Mehedinţi pentru a achiziţiona diverse bunuri, petrol, gaz, sare, cereale. Prof. Nicuşor Marian Pele Trăiloiu de la Arhivele Naţionale Mehedinţi spune că la 1 noiembrie 1941 a fost emis Ordinul 104380 al Ministerului Afacerilor Interne prin care s-a dispus „ca intrarea şi ieşirea din ţară a românilor timoceni să se facă numai prin punctele vamale situate pe graniţă, unde se află în permanenţă organele vamale şi de poliţie, care vor controla aceste treceri”. „Conţinutul documentului prezentat avea un caracter preventiv din partea autorităţilor bucureştene deoarece prin adresa nr. 100782 din 1943 a Consiliului de Miniştri se preciza că printre românii timoceni, trecuţi din Serbia în România, pentru aprovizionări se strecoară numeroşi sârbi care traversează Dunărea clandestin şi prin alte puncte decât cele stabilite oficial: Turnu Severin, Ostrovul Mare, Gruia, Crivina”, precizează prof. Nicuşor Marian Pele Trăiloiu. De asemenea, s-a mai decis impunerea unei paze severe prin dublarea patrulelor pe toată linia de frontieră pentru a se opri trecerile clandestine şi mai ales ale comitagiilor sârbi „care sunt mulţi la număr şi bine înarmaţi, fiind un permanent pericol de răzvrătire”.
Micul trafic de pe vremea lui Ceauşescu
Un episod important din istoria contrabandei în judeţul Mehedinţi îl reprezintă micul trafic care se efectua pe vremea lui Ceauşescu. Severinenii, dar şi mehedinţenii din localităţile învecinate municipiului erau oarecum privilegiaţi în sensul că puteau obţine la acea vreme permisul de mic trafic, care oferea dreptul deţinătorului acestui document să treacă în Serbia fără alte formalităţi. Marea majoritate a celor care treceau la vecinii sârbi o făceau pentru a achiziţiona produsele care în acele timpuri lipseau din reţeaua comunistă de magazine: produse alimentare, de uz casnic, blugi, încălţăminte sport. Tentaţia obţinerii unor sume importante de bani era însă mare, astfel că mulţi severineni nu se dădeau în lături de a face contrabandă cu mărfurile considerate „de lux” la acea vreme: ţigări, cafea şi whiskey. Erau acele produse care deschideau uşile, rezolvau orice problemă, dar care lipseau cu desăvârşire din comerţ. Severinenii treceau la sârbi cu sare, macrame, rulmenţi, electrozi, cupru şi cumpărau din magazinele sârbeşti ţigări, vegeta, gumă de mestecat, cafea, blugi, jerse. Mărfurile erau apoi vândute pe piaţa neagră din Turnu Severin. Contrabandă făceau şi pescarii, toleraţi de organele Securităţii, fiindcă erau sursele lor principale de informaţii de pe graniţă. Se întâlneau la jumătatea Dunării cu pescarii sârbi, unde se realiza un fel de troc, peşte şi animale ovine contra whiskey, cafea şi ţigări.
Perioada embargoului
Revoluţia din Decembrie şi căderea guvernului comunist a însemnat pentru contrabandişti cea mai prosperă perioadă, anii când mulţi severineni şi nu numai au acumulat averi uriaşe. Vama de la Porţile de Fier I era asaltată de sute de autoturisme din toate judeţele ţării, se stătea la coadă chiar şi două zile pentru a trece în Serbia, dar stresul şi timpul pierdut nu mai contau. Românii treceau la sârbi cu tot felul de produse, care apoi erau vândute în pieţele din Serbia, iar dinarii obţinuţi erau transformaţi rapid în mărci germane. Dar în scurt timp, cratiţele, plasticele, servicile de masă, bormaşinile au fost înlocuite cu carburanţi. E vorba de perioada traficului cu benzină şi motorină din timpul embargoului impus Iugoslaviei ca urmare a războiului din teritoriile desprinse din fosta republică federativă. România a instituit embargoul în 1992 până în 1995, iar graniţa cu Iugoslavia a fost spaţiul tuturor posibilităţilor traficului cu combustibil. Atunci, mulţi dintre actuali politicieni în funcţie ai Mehedinţiului ori reprezentanţi ai administraţiei publice locale, dar şi importanţi oameni de afaceri ai judeţului au acumulat averile uriaşe de pe urma contrabandei cu petrol. E adevărat dacă în Clisura Dunării contrabanda cu carburanţi se făcea cu cisterna, iar ţigările se aprindeau cu suta de mărci, prin Vama Porţile de Fier I severinenii treceau cu pet-uri pline cu benzină ascunse prin tot felul de locaşuri ale autoturismelor şi cu rezervorul plin de combustibil, pe care îl goleau apoi în canistrele vecinilor sârbi. La graniţa de sud-vest a României "a face embargoul" însemna exact opusul sensului de bază al termenului de "embargo". Făceai embargoul dacă reuşeai să treci în Iugoslavia şi să vinzi benzina sau motorina la suprapreţ.
Afacerile marca duty free
A trecut şi perioada înfloritoare a embargoului, însă pentru contrabandişti afacerile au continuat. În 2006, carburanţii au fost înlocuiţi imediat cu ţigaretele achiziţionate din magazinele duty-free din Vama Porţile de Fier I întrucât după intrarea României în Uniunea Europeană, preţurile ţigaretelor fabricate în România s-a dublat, iar duty free-urile au început “să lucreze din plin”. Ţigările erau apoi revândute pe piaţa neagră din judeţul Mehedinţi, iar profitul era uriaş. Existau şi contrabandişti grei care cu complicitatea autorităţilor şi sub protecţia unor politicieni veroşi deturnau camioanele cu ţigări care trebuiau să ajungă în magazinele duty free. Efectiv sutele de mii de pachete de ţigări luau drumul depozitele clandestine ale unor potentaţi ai vremii, iar avizele de expediţie se semnau fără ca tirul să mai ajungă în vamă. În 2010, traficanţii de ţigări netimbrate din Drobeta Turnu Severin au primit o lovitură de graţie din partea guvernanţilor. Cele şase magazine duty-free din Vama Porţile de Fier I, au fost obligate să-şi lichideze stocurile de ţigări şi băuturi alcoolice, iar apoi au fost închise.
Apusul traficului cu ţigări din Serbia
Traficul cu ţigări a continuat, dar la un nivel mult mai mic, contrabandiştii reorientându-se către magazinele sârbeşti, unde ţigările se vând la un preţ mult mai mic faţă de magazinele din România. Marii contrabandiştii nu îşi mai fac apariţia prin vamă, tra¬ficul făcându-se în general cu plasa. O parte din familiile de con¬trabandişti arhicunoscute lucrează însă din umbră, an¬ga¬jându-şi tineri cunoscuţi ca „să¬geţi” sau „alergători”, fără ante¬cedente penale sau contra-venţionale la regimul vamal. De regulă, aceştia au autoturis¬mele modificate, astfel încât să poată trece cu o cantitate cât mai mare de ţigări ori ascund marfa în rezervoare duble ori în an¬velope. Există şi o metodă le¬gală, folosită de severinenii fără un loc de muncă şi care le asigură un venit de supravieţuire, de a introduce ţigări în ţară: cinci persoane aflate în autoturism au asupra lor doar două pachete de ţigări, exact cât permite legea. Aceasta în¬seamnă un cartuş şi luând în calcul că cele cinci persoane trec prin vamă de trei ori pe zi, can¬titatea de ţigări este buni¬cică. Pentru serviciul prestat, persoanele respective, de regulă oameni cu o situaţie materiale precară, sunt plătite de contra¬bandişti cu 5 lei pe zi şi un pachet de ţigări. O parte din contrabandişti şi-au mutat “afacerile” în zona de sud a judeţului, prin Vama Porţile de Fier II, însă activităţile lor infracţionale sunt atent monitorizate de Poliţia de Frontieră Mehedinţi. Preţul ţigărilor a crescut însă şi în Serbia şi treptat îl va atinge pe cel al ţigărilor din România, astfel că afacerea va cădea. Dar să nu disperăm! Graniţa cu Serbia rămâne acolo unde e, iar inventivitatea contrabandiştilor nu cunoaşte limite: vor descoperi alte produse, se vor ivi alte oportunităţi şi alte metode de a face bani uşor.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
