„Interlopii“ din comunism: cum acţionau bandele de golani înainte de '89. Piaţa Sârbilor din Turnu Severin genera şcoli de hoţi

Fostul ofiţer de poliţie judiciară Dumitru Tudor, actualmente detectiv particular, povesteşte cum era lumea pestriţă a Severinului înainte de 1989, cum acţionau găştile de golani, un fel de înaintaşi ai interlopilor din ziua de astăzi.

Drobeta Turnu Severin, o localitate de la Dunăre, avea specificul tuturor oraşelor port. Lume pestriţă, cu mulţi etnici sârbi, albanezi, italieni, turci, ţigani, şi ceva mai puţini, unguri. Apoi, celebra „Piaţă a Sârbilor”, a atras tot timpul românii din toate colţurile ţării ca un magnet reprezentând locul „mirific”, de unde puteai cumpăra diferite bunuri de provenienţă străină, din ţările vestice.

Fostul ofiţer de poliţie judiciară Dumitru Tudor spune că aglomeraţia din „Piaţa Sârbilor” genera însă, în afară de comerţ, şi adevărate şcoli de hoţi din buzunare, de pe mese, de sub mese, tâlhării, infracţiuni economice.

„Restaurantele din urbe erau beneficiarele clienţilor din această lume a bişniţei. Toate aveau formaţii de muzică uşoară sau lăutărească. Nu exista la acel moment nicio cârciumă cât de mică, fără formaţie de muzică, Severinul fiind renumit din acest punct de vedere. Restaurantele Parc Hotel, Drobeta, Dunărea şi altele se concurau în formaţii de muzică, dar şi la frumuseţea ospătăriţelor, care constituiau altă atracţie a restaurantelor dunărene”, povesteşte Dumitru Tudor.

Apoi, trenul internaţional ce oprea în Gara din Severin era o sursă inepuizabilă de bere cehoslovacă de calitate. Fugeau „băieţii” la tren, cumpărau bere străină şi veneau cu ea în restaurant. De asemenea, italienii erau clienţi obişnuiţi ai Hotelului Parc. Veneau cu cutii goale de ciorapi din Italia, cumpărau ciorapi româneşti din Timişoara şi îi vindeau ca fiind din Italia.

„Unde sunt banii automat apăreau şi două categorii de consumatori: bătăuşii şi prostituatele. Aceste două categorii se comportau precum copacul şi muşchiul, simbioză perfectă. Eu răspundeam de infracţiunile cu violenţă şi moravuri. Practic, cârciumile erau „spaţiul” meu de lucru. Aici erau scandalurile pentru supremaţie între găşti, bătăuşii şi curvele. Tot ce-mi trebuia ca eu să-mi fac de lucru. Şi aveam, nu glumă”, mai spune fostul ofiţer de miliţie.

Ca şi în vremurile actuale, găştile se ciocneau între ele permanent, încercând să-şi asigure supremaţia. Nu era seară, să nu apară câte un scandal între membrii acestor găşti. La un moment dat, gaşca lui Nelă Şfrenţ era pe val.

„Şfrenţ, îşi mutase cartierul general de la restaurantul Drobeta, la Parc Hotel. Avea mai mulţi locotenenţi, printre care, cel mai cunoscut era, Gigi Pârvan. Celor doi, li se alipeau în funcţie de interese şi timp, alţi «prieteni», care completau gruparea. Nelă era un tip mic de statură, care nu impresiona prin fizicul său. Compensa însă, prin viclenie, perversitate şi «răutatea» bătăuşului. Era cel mai renumit cuţitaş din oraş. Arunca cu cuţitul de la distanţă, lovind de la cinci metri o bancnotă de o sută lei lipită pe uşa restaurantului. Mai toate uşile aveau găuri de cuţit în ele, provenite de la pariurile lui, pe care le câştiga mereu şi care erau sursa de bani pentru băutură“, îşi aminteşte experimentatul judiciarist.

În timpul bătăilor, când nu folosea cuţitul, tot timpul avea asupra lui un lanţ, ce era legat la un capăt cu o curea din piele, ce o fixa pe mână. Cuţitul şi lanţul erau armele lui de bază.