Amintiri dureroase din pustiul Bărăganului: “A fost greu să suporţi să îţi moară părintele acolo, să-l îngropi într-un lan de grâu sau de porumb”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Valeriu Bosoancă a fost strămutat în Bărăgan la vârsta de 11 ani FOTO Corina Macavei
Valeriu Bosoancă a fost strămutat în Bărăgan la vârsta de 11 ani FOTO Corina Macavei

În urmă cu 64 de ani, câteva mii de familii din Drobeta Turnu Severin şi din întreg judeţul Mehedinţi au fost deportate în Bărăgan, fără a avea cunoştinţă de vreo vină săvârşită. Deportările în Bărăgan au fost o acţiune întreprinsă de regimul comunist din România, cu scopul de a reloca forţat populaţia care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de graniţa cu Iugoslavia, din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi în Câmpia Bărăganului.

În contextul încordării relaţiilor dintre România şi Iugoslavia, exclusă în 1948 din Comintern, graniţa dintre cele două ţări a devenit o zonă sensibilă pentru guvernul comunist de la Bucureşti. Etniile prezente aici, în special în Banat, erau considerate drept "elemente cu un factor ridicat de risc". Urmând modelul sovietic, pe 15 martie 1951, Ministerul de Interne al Republicii Populare România a dat un decret de strămutare a acestei populaţii.

La 18 iunie 1951 au fost dislocate din cele trei judeţe limitrofe cu fosta Iugoslavia, Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi, 10.099 de familii cu un total de 43.891 de persoane. Din Mehedinţi au fost ridicate forţat şi strămutate în Bărăgan 1243 de familii cu un număr de 3851 de persoane din 100 de localităţi.

Prin fixarea acestor familii pentru o perioadă nedeterminată atunci, în sud-estul Bărăganului, în câmpul gol, s-au înfiinţat 18 (optsprezece) localităţi noi. Operaţia a început cu defrişarea culturilor de grâu, orz, porumb, rapiţă. În doi, trei ani aceste aşezări în câmp au devenit sate cu primării, posturi de miliţie, şcoli şi biserici.

„În baza Ordinului ministrului Afacerilor Interne nr. 161 din 29 iulie 1954 în baza Deciziilor nr. 6100 şi 6200 din 1955 au fost ridicate restricţiile domiciliare majorităţii persoanelor strămutate prevăzute în Ordinul 200 din 1951 (cei din zona frontierei de Vest a ţării). Au rămas cu domiciliu obligatoriu 2.647 de familii din categoria foşti exploatatori, din care 112 familii, cuprinzând 328 de persoane”, se arată în volumul „Deportaţii via Dolorosa Bărăgan”, semnat de Radu Bercea şi Nicolae Ianăşi.

Întoarcerea acasă a fost la fel de dureroasă. Casele pe care le lăsaseră în 1951 goale, le-au găsit ocupate, astfel că au fost nevoiţi să doarmă pe la vecini sau rude. Unii dintre ei se luptă şi acum în instanţă pentru a-şi redobândi casele confiscate abuziv de comunişti.

„A fost groaznic, ne-au dus acolo în Bărăgan, în pustiu. Am bătut patru ţăruşi acolo ... Ni s-a spus că acolo o să locuim şi am trăit cinci ani în acel loc. S-au făcut bordeie. Când ne-am întors, la Burila casa era ocupată, la Ţigănaşi era ocupată, aici la Severin era ocupată, stătea un securist pe care nu am putut să-l dăm afară. Lângă casă, care era pe Cezar lângă catedrală, ne-a eliberat o cameră unde era bucătăria de vară şi am stat toţi acolo grămadă. Toată durerea a trecut şi iată acum foarte puţini mai suntem”, îşi aminteşte poeta Aristiţa Buciu Stoian.

Astăzi, în ziua prăznuirii celor 40 de Sfinţi Mucenici din Sevastia Armeniei Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politic, filiala Mehedinţi, a organizat la Drobeta Turnu Severin, un ceremonial de comemorare a tuturor luptătorilor anticomunişti din România, în faţa monumentului din parcul Dragalina, dedicat victimelor comunismului. Un sobor de preoţi, delegaţi de Centrul eparhial din municipiu, a oficiat slujba parastasului pentru sufletele tuturor  mehedinţenilor mutaţi la Domnul, care au trecut prin grele încercări în timpul deportărilor şi strămutărilor de amploare în Câmpia Bărăganului.

„Comemorăm astăzi pe toţi aceia care în perioada comunistă au fost fie închişi în lagăreşe şi închisorile comuniste, fie deportaţi în special din zona noastră, din Mehedinţi, Caraş Severin şi Timiş, cei care au fost luaţi de la casele lor şi duşi în Câmpia Bărăganului. Unii dintre ei, prezenţi la slujba de comemorare erau copii atunci şi împreună cu părinţii lor au fost duşi de pe meleagurile natale pentru singurul fapt că erau oameni harnici, gospodară, oameni care s-au opus unui regim care nu punea accent pe nimic din ceea ce era demnitate umană, credinţă, proprietatea şi în mod special munca. Cei care sunt prezenţi astăzi la comemorare duc mesajul mai departe că ceea ce s-a întâmplat atunci niciodată să nu se mai întâmple în istoria poporului român”, a spus părintele Mihai Zorilă de la Episcopia Severinului şi Strehaiei.

Şi preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic şi Deportaţi în Bărăgan – filiala Mehedinţi, Valeriu Bosoancă, îşi aminteşte cu durere momentele cumplite trăite în vara anului 1951, când la vârsta de 11 ani a plecat din satul mehedinţean Crăguieşti spre Câmpia Bărăganului.

„Sunt fiu de ţăran, părinţii mei erau oameni gospodari, aveau o gospodărie frumoasă  ca şi ceilalţi şi ei considerau că din cauza noastră nu s epoate face colectivizarea ţării la vremea aceea. Am fost nişte vinovaţi fără vină. Mai grav  fost la mine că tata era deja arestat cu trei săptămâni înainte prin luna mai şi dus la Canal, după care nu l-am mai văzut doi ani. Dar nu sunt singurul, mai sunt şi alţi colegi de-ai mei cu aceeaşi suferinţă şi pot spune că suferinţa a fost mai mare în cazul celor care le-au murit părinţii acolo, a fost greu să suporţi să îţi moară părintele acolo, să-l îngropi într-un lan de grâu sau de porumb, să îi pui o cruce la căpătâi şi atâta tot”, spune Valeriu Bosoancă.

Astăzi, pentru acest moment special al comemorării, poeta Aristiţa Buciu Stoian a scris o pozie intitulată „Trăiri de tristă amintire”:

Deportaţi şi deţinuţi
La chinuri de exterminare am fost osândiţi.
Unii am fost lăsaţi în câmp fără adăpost de ploi şi soare
Alţii pe grătare de fier în închisoare.
Niciunul vină nu aveam
Pentru chinul pe care îl suportam.
Mulţi am fost, puţini ne-am reîntors doar piele şi os.
Acum mai suntem câteva zeci
Care în curând vom pleca în locul de veci
Dar înainte de a pleca în eternitate
Mai cerem la „sus puşi” dreptate.
Nu suntem auziţi de guvernanţi.
Timpul trece şi vom fi uitaţi ...

În Mehedinţi mai trăiesc acum puţin peste 200 de persoane, urmaşii celor care au fost strămutaţi în Câmpia Bărăganului,  13 deţinuţi politic şi 10 prizonieri de război.

Turnu-Severin



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite