Colţ de rai: Raid la copcă pe gheaţa din Murighiol

Gerul a transformat lacul din Delta Dunării într-un imens patinoar cu „mantinelă“ din stuf şi papură, pe care te încălzeşti doar cu ţuică fiartă şi cu speranţa unei capturi frumoase. Apa e îngheţată bocnă, iar păsările nu mai ajung la hrana lor preferată, peştele. Oamenii se descurcă, însă. Din loc în loc, gheaţa este „ciuruită“ de copci.

Primăvara este încă departe, dar pescarii „fanatici" nu mai au răbdare. Pentru ei, Murighiol are un farmec aparte, chiar şi pe un ger ucigător. Murighiol este locul ideal pentru organizarea de excursii şi expediţii de cercetare, observarea păsărilor, pescuit şi vânătoare. În cel mult două ore, poţi ajunge cu barca sau cu şalupa în orice zonă de interes din Deltă: Merhei, Matita, Sulina, Dranov, Cuibul cu lebede, Trei Iezere, Roşu, Holbina, Razim sau Sinoe. În această perioadă, o expediţie pe canalele îngheţate şi acoperite cu un alb imaculat pune sângele în mişcare şi alungă epuizanta alternanţă de agitaţie şi de oboseală pe care ne-o induce aglomeraţia oraşelor.

Mai citeşte şi:

Colţ de rai: Lacul cu nuferi, basmul din Moneasa

Primii paşi pe Lacul Violet

Am plecat din Tulcea spre Murighiol dis-de-dimineaţă. Pe Drumul Judeţean 222 C, recent reabilitat, se circulă mai bine ca pe Autostrada Soarelui. La pensiunea Morena, de la intrarea în Murighiol, facem joncţiunea cu ghidul nostru, un om de afaceri bucureştean care s-a retras aici, cucerit de liniştea şi de frumuseţea Deltei. În doar cinci minute ajungem la marginea satului. Intrăm în curtea unui localnic, ieşim prin spate şi nimerim direct pe Lacul Murighiol, cunoscut şi sub numele de Lacul Violet, pentru că în limba turcă Morughiol înseamnă „violet".

Soarele mai mult străluceşte decât încălzeşte; lumina sa se reflectă în gheaţa mată, apoi se pierde prin stuful care înveleşte ca un guler malurile Lacului Murighiol. Un localnic şi-a luat patinele şi reuşeşte câteva piruete care merită aplauze. Facem şi noi primii paşi pe gheaţă, încet şi temători, căci sub picioarele noastre se aud vaietele din adâncuri, dar ni se spune că e semn bun: se strânge gheaţa din cauza gerului, nici vorbă să cedeze.

Aşa cum în alte zone oamenii merg la pădure ca să adune lemne pentru foc, aici localnicii au ieşit pe lac şi taie cu tarpanul maldăre de stuf, numai bune de băgat în sobă. Peste tot sunt urme de animale. Ne uităm în jur după mistreţi sau şacali, dar un cunoscător ne linişteşte: „Alea sunt de la pekinezul lui Vasile". Apoi se face linişte. Privim în urmă. Pe mal se mai zăresc doar dârele de fum care ies din coşurile caselor. Nu se aud decât scârţâitul bocancilor şi vântul care flutură stufărişul - un remediu excelent împotriva ritmului trepidant în care trăim la oraş.

Satele lipoveneşti sunt primitoare

O ştiucă grasă, „culeasă“ de sub gheaţa groasă

Dacă unele rute nu sunt uşor accesibile, din cauza gheţii, există şi alternative de petrecere a timpului în zona de uscat. Satele din zonă, cu casele viu colorate, cu acoperişuri din stuf şi coşurile fumegând, sunt primitoare şi merită vizitate. Foarte interesante sunt obiceiurile comunităţilor locale de români, lipoveni, ucraineni, turci şi tătări, mai toate împletite cu ocupaţia tradiţională din zonă - pescuitul.
Descoperiţi istoria condensată a convieţuirii acestor etnii la Muzeul Ţaranului din Enisala, Muzeul de Etnografie din Tulcea şi la Muzeul de Arta Orientală din Babadag. Cum distanţa dintre aceste localităţi e destul de mică, puteţi face acest traseu într-o jumătate de zi, chiar între două mese.

La Murighiol, în apropierea pensiunii Morena, pot fi vizitate vestigiile cetăţii Halmyris şi locul probabil în care staţiona flota romană, undeva între Murighiol şi Dunavăţ. Tot la Halmyris, în cripta basilicii, au fost descoperite moaştele celor mai vechi martiri creştini atestaţi în Dobrogea - Astion şi Epictet. Cetatea a continuat să funcţioneze până la începutul secolului al VII-lea.

Muzică şi ţuică fiartă

Mai toate pensiunile din zonă organizează mici concerte cu muzică tradiţională ucraineană sau dobrogeană. Două-trei cântăreţe locale şi un nene cu harmoşca, acordeonul ucrainenilor, te vor fermeca cu vechile cântece ale cazacilor şi alte piese tradiţionale, pe care le simţi şi le înţelegi mai bine după ce te dezmorţeşti cu vin şi ţuică fiartă. Dar ăsta nu-i tot farmecul locului, mai e şi mâncarea, bazată, fireşte, pe peşte, dar şi pe vânat. În această perioadă găsiţi aici cele mai bune icre de ştiucă din tot sezonul, cu boabe mari şi aurii, numai bune de întins pe pâine şi de udat cu un păhărel de ţuică. Nu poţi să te ridici de la masă fără să te bucuri de saramura de ştiucă şi biban, borşul fierbinte de peşte şi de caraşii crocanţi cu mămăligă. Iar plimbarea cu sania trasă de cai este cel mai bun preludiu pentru un somn tihnit.

Cele mai bune locuri pentru pescuit

Pescarii au nevoie de scule speciale, răbdare şi rezistenţă la frig

Iarna, se poate pescui fără probleme în zona Murighiol - Dunavăţ. Sunt recomandate în special locurile la care se poate ajunge uşor cu maşina. „Nu uitaţi toporul sau sfredelul, că altfel vă uitaţi la peşte prin gheaţă", spune Gică Răileanu, administratorului unui ponton plutitor din Delta Dunării. El recomandă pentru pescuitul la copcă lacurile din zona Murighiol - Dunavăţ, cu plecare spre Oaia şi Solomon, acolo unde s-au capturat cele mai multe ştiuci în acest sezon.

Culmea, deşi mai toată lumea asociază o aventură la copcă pe gheaţă cu multă tărie şi vin fiert, cunoscătorii nu recomandă consumul de alcool. „Mai degrabă este recomandat un ceai cald decât alcoolul, deşi majoritatea merg la copcă cu vin şi ţuică fiartă. Bine, acum în cantităţi rezonabile nu sunt de refuzat nici acestea", spune un alt pescar, Dan Drăgan.

Se recomandă o lansetă scurtă (există modele speciale pentru copcă), un fir de 0,08 - 0,10, o plută culisantă pentru stabilirea adâncimii, şi o dandinetă, o momeală artificială din metal, sub formă de biluţă, lipită pe coada cârligului. Rezultate bune se obţin şi cu momeală vie.

Atenţie la prohibiţie!

Amatorii de pescuit trebuie să ţină cont de perioadele de prohibiţie la anumite specii de peşte. De asemenea, este necesar să achiziţionaţi un permis de pescuit, fie de la sediul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, fie de la asociaţiile de pescari din orice judeţ. În plus, va trebui să plătiţi 5 lei pe zi, taxa de acces în Deltă.

"Mai degrabă este recomandat un ceai cald decât alcoolul, deşi majoritatea merg la copcă cu vin şi ţuică fiartă."
Dan Drăgan pescar

Peste 200 de pensiuni

LOCALIZARE. Satul Murighiol se află la 54 de kilometri de Tulcea, iar după 9 kilometri ajungeţi în Dunavăţul de Jos. Crişan este situat pe braţul Sulina, la 47 kilometri de Tulcea.

ACCES. În Murighiol şi Dunavăţu de Jos se poate ajunge din Tulcea cu maşina, pe DJ222 C. Din Dunavăţu de Jos se poate ieşi cu barca spre Lacul Razim şi pe canalele din apropiere. La Crişan se poate ajunge doar cu navele care circulă zilnic.

CAZARE. În zonă sunt peste 200 de pensiuni. Preţurile pornesc de la 100 de lei cu trei mese incluse şi pot ajunge şi la 100 de euro pe zi de persoană cu all inclusive, la o pensiune de 4 margarete. La Hotelul Sunrise din Crişan, un sejur de 7 nopţi cu pensiune completă costă 1.470 de lei de persoană. La pensiunea Delta Paradis din Murighiol, un pachet complet (cazare, două mese, barcă, şalupă, vapor) costă 200 de lei pe zi de persoană. Oferta este valabilă până la data de 1 martie.

AGREMENT. Din Crişan puteţi merge la lacurile Roşu şi Roşuleţ, unde veţi admira pelicani, lebede, egrete. Nu rataţi Pădurea Caraorman. Aici se află cel mai mare stejar din Delta Dunării, cu o vârstă de 400 de ani şi o circumferinţă de 4 metri, numit şi „stejarul îngenuncheat". Pe lângă pescuit, faceţi o plimbare cu sania trasă de cai. Bărcile se închiriază cu 100-150 de lei pe zi.

INFORMAŢII. Mai multe amănunte găsiţi pe site-urile info-delta.ro, e-deltadunarii.ro şi pensiunideltadunarii.ro.