Timişoara: PORTRET / Lucian Cojocaru ospătar cu drag de clienţii casei
0
Chiar dacă are doar 21 de ani, îi place meseria de ospătar şi o face cu zâmbetul pe buze. Nu s-a văzut niciodată făcând asta, dar acum nu ar mai face altceva.
Profil
Născut - Timişoara, 15.06.1988.
Studii - Liceul Energetic Timişoara.
Experienţă - Ospătar.
Familie - Necăsătorit, fără copii.
Poartă uniformă mai bine de jumătate din zi şi se plimbă printre mesele oamenilor pentru a fi sigur că au tot ce le trebuie. Chiar şi atunci când este obosit ştie că este acolo pentru a le fi de ajutor clienţilor.
Lucian a ajuns ospătar din întâmplare. Un prieten, care şi el era ospătar, i-a sugerat că ar trebui să încerce, iar el s-a lăsat convins. L-a luat sub aripa lui şi l-a învăţat secretele meseriei. „Nu aveam nicio trebă cu domeniul acesta, dar prietenul meu mi-a spus că mă învaţă el tot ce trebuie să ştiu“, a spus Lucian.
Emoţii de început
Prima zi de muncă a venit mai devreme decât se aştepta. „M-a sunat prietenul meu şi mi-a spus să vin la lucru în jumătate de oră pentru că aveau nevoie de un înlocuitor pentru o colegă.“, şi-a amintit timişoreanul. A avut timp doar să se aranjeze şi apoi a intrat direct în tură. Munca nu a fost uşoară şi el era începător. Primele două săptămâni au fost cele mai grele pentru Lucian.
„La început doar debarasam mesele. Apoi am început să duc şi comenzi. Aveam emoţii mari şi le mai încurcam câteodată, dar apoi mi-am intrat în mână“, a mărturisit tânărul. Relaţiile lui cu colegii sunt foarte bune şi nu i-a fost greu să se integreze pentru că îi cunoştea pe mai toţi dintre ei. „Obişnuiam să mai vin pe aici, dar nu m-am gândit vreodată că o să ajung să lucrez cu ei“, a recunoscut Lucian.
Niciun regret
Timişoreanului nu-i pare rău că a devenit ospătar şi spune a învăţat să se bucure de partea bună a meseriei.
Cel mai mult îi place să interacţioneze cu clienţii şi să vorbească cu ei. A ajuns să îi cunoască pe cei care vin mai des şi sunt clienţii casei. „Altădată, nici nu mai trebuie să îi întreb ce vor să comande pentru că sunt unii care vin foarte des la noi şi le-am observat tabieturile. Ştiu ce o să ceară înainte să îmi spună ei“, a spus tânărul zâmbind. I-a trebuit, însă, ceva timp până când să se obişnuiască cu toate feţele noi care intrau în local.
Cu zâmbetul pe buze
Merge mereu la mese cu zâmetul pe buze şi niciodată nu uită să fie amabil cu cei pe care îi serveşte.
Tânărul spune că este important să ai o relaţie bună cu clienţii, nu doar pentru bacşiş, ci şi pentru faptul că mereu eşti în preajma lor, iar dacă ei sunt mulţumiţi şi el e mulţumit. „Eu cred că nu depinde foarte mult de felul în care e servit clientul, ci mai mult ţine de cum e obişnuit omul să dea“, a mai spus Lucian.
întrebări şi răspunsuri
Câte sticle poţi să duci într-o mână?
În mâna stângă pot să duc şase sticle, iar în cea dreaptă doar patru. N-am încercat niciodată să duc mai multe deodată.
Care a fost cea mai consistentă notă de plată pe care ai scris-o în întreaga ta carieră?
Cred că cea mai mare notă pe care am încasat-o eu, de la o singură masă, a fost undeva la 800 de lei.
Te-ai gândit să renunţi la această meserie?
La început, în primele săptămâni, am mai avut momente în care am vrut să renunţ, dar niciodată serios. Chiar îmi place să fac asta.
ce-i place
Îmi place să ies cu prietenii mei în oraş, să mai schimbăm o vorbă, mai bem o bere, mai ales acum că e vară. Îmi mai place să citesc, doar că în ultima vreme am avut prea puţin timp pentru asta.
ce nu-i place
Sunt prea puţine lucruri care nu îmi plac. Printre ele se numără mersul la cumpărături. Asta chiar ca nu-mi place deloc. Prefer să fac orice altceva, dar nu să merg prin magazine sau să stau să aleg lucruri.
Se încarcă comentariile...
