Ce legătură este între vorbitul tare şi deficienţa de auz - explicaţia specialiştilor
0
În jurul nostru oamenii vorbesc pe tonalităţi diferite, pe voci diferite şi cât de tare cred ei că este necesar. Dar, dacă la prima vedere totul pare normal, specialiştii ne strag atenţia că vorbitul tare ar putea fi cauzat de o afecţiune şi că ne putem pierde treptat auzul.
Specialiştii spun că există o legătură între auz şi tonul nostru mai ridicat şi anume cum ne percepem noi vocea. Se poate să ni se pară că vorbim normal, însă cei din jurul nostru ne pot spune să reducem sonorul.
“La întrebarea «Dacă vorbim tare, auzim prost?» pot să vă răspund că de cele mai multe ori răspunsul este «da». În momentul în care apare o pierdere de auz, ne auzim vocea proprie mai încet, de aici impulsul de a vorbi mai tare. Există şi oameni făra pierdere de auz care totuşi vorbesc tare”, ne spune Dana Kulcsar, Audiolog
Hipoacuzia sau pierderea de auz poate avea următoarele simptome: senzaţia că persoana aude, dar nu înţelege, poate auzi în linişte, dar nu şi într-un mediu zgomotos sau cuvintele se amestecă.
Popular descrisă ca surditate, hipoacuzia apare atunci când una sau mai multe formaţiuni ale urechii este afectată. Ca sa putem întelege cum şi de ce putem dezvolta această afecţune, trebuie mai întâi să înţelegem mecanismul urechii.
Urechea este formată din trei segmente diferite: urechea externă, urechea medie şi urechea internă, asftel încât sunetul să fie captat, auzit şi procesat. Pavilionul este partea pe care o putem vedea şi care “adună” sunetele din mediul înconjurator, ca mai apoi să treacă prin conductul auditiv, “lovind” timpanul, care vibrează şi pune în mişcare cele trei oscioare (ciocanul, nicovala şi scăriţa). Asfel sunetul continuându-şi drumul către urechea interna. Aici,vibraţile ajung în cohlee, un mediu lichid, alcătuit din mii de celule nervoase, acoperite pe toată suprafaţa lor cu perişori (cili). Acestea sunt de două tipuri: cellule ciliate externe, care vor prelucra informaţia pe frecvenţe şi celule ciliate interne, care vor transmite informaţia către nervul auditiv, iar de acolo mai departe către creier.
“Dacă ne referim la tipul de hipoacuzie, există hipoacuzie de transmisie, hipoacuzie neurosenzorială si hipoacuzie mixtă. Dacă ne referim la grad, acestea sunt – uşoare, moderate, severe şi profunde. În prezent, în lume sunt mai mult de 500 de milioane de oameni cu un anumit grad de hipoacuzie, iar pentru anul 2015 se estimează că cifra va ajunge în jurul valorii de 700 de milioane”, explică Dana Kulcsar.
Hipoacuziile de transmisie (conducere) apar atunci când există o problemă în urechea externă sau medie, majoritatea având un grad moderat de pierdere auditivă, iar de cele mai multe ori sunt temporare. Pot fi tratate medicamentos sau chirurgical. Hipoacuziile neurosenzoriale apar atunci când celulele senzoriale din cohlee sunt afectate ori distruse, în mod ireversibil. După gradul de pierdere auditivă, simptomele pot fi: senzaţia că aud, dar nu pot înţelege, pot auzi în linişte, dar nu şi într-un mediu zgomotos, cuvintele se amestecă, iar conversaţia cu mai mulţi interlocutori devine astfel imposibil de purtat. În general,pentru aceste pierderi auditive se recomandă purtarea aparatelor auditive.
Când trebuie să ne facem un control al auzului, în funcţie de vârstă
3 copii din 1000 se nasc cu probleme de auz, făcând din această afecţiune cea mai comună întâlnită la naştere.
“Testele de auz sunt diverse, însă cel mai folosit test este audiograma tonală şi vocală. Acesta este un test subiectiv, care necesită capacitatea de exprimare a subiectului. Acest test se poate efectua după vârsta de 4 ani, în general. De asemenea, exista şi teste obiective de depistare a hipoacuziei, efectuate în general sugarilor şi copiilor mici. Acestea se recomandă a fi făcute de la naştere – există programe de screening neonatal. Pierderea de auz netratată poate avea efecte asupra întregii stări de sănătate şi poate crea probleme de integrare socială”, completează Dana Kulcsar.
Pierderea de auz poate fi tratată. Condiţia este în primul rând să ne prezentăm la medical specialist atunci când simţim că ceva nu este în regulă cu auzul sau cu urechile.
“Pierderile de auz pot fi tratate doar mergând la medicul specialist ORL atunci când simţim că ceva nu este în regulă cu auzul sau urechile. Unele hipoacuzii sunt reversibile – prin tratament medicamentos sau chirurgical – iar hipoacuziile permanente se pot stagna. Astfel, viaţa pacientului poate fi îmbunătaţită, chiar şi prin purtarea de aparate auditive”, mai spune Dana Kulcsar. Medicii specialişti spun că un control au auzului, o dată pe an, este indicat tuturor, pentru descoperirea la timp a diferitelor deficienţe de auz.
Se încarcă comentariile...
