Meşteşugul practicat odinioară de ţăranii din satele din apropierea bălţilor şi mlaştinilor

FOTO Arhiva

Meşteşugul rogojinăritului a fost practicat în România la scară redusă în anumite zone ale ţării. Rogojinile erau comercializate odinioară în târguri şi în bâlciuri, fiind puse pe pat ori pe jos, în camera bună a ţăranului.

Rogojinăritul era un meşteşug mai rar. Era practicat în satele din apropierea bălţilor şi mlaştinilor, unde creşte papura, care constituie materia primă pentru confecţionatul rogojinilor sau paporniţelor.

„Prima operaţiune pe care o împlinea meşterul rogojinar era recoltatul papurei. După ce era tăiată, papura se curăţa şi se lăsa o perioadă la uscat. Se despica firul de papură în două, să i se scoată mijlocul din care se făcea urzeala. Înainte de folosire, teiul era stropit cu apă, apoi era răsucit pe sucală. Astfel pregătit teiul se urzea pe cele două suluri ale războiului, făcându-i-se ocheţi numai pe sulul de jos. (...) Rogojinile se ţeseau în războaie verticale asemănătoare gherghefului, având în componenţă două suluri, blocate de două zăvoare şi o spată, formată din două scânduri găurite in şir, prin care se trece urzeala, denumite dreve. Echidistanţa firelor de urzeală o dădeau găurile spetei. Papura rămasă după despicat se împletea cu mâna printre firele urzelii, câte două fire de la un capăt şi alte două la celălalt capăt. Prin bătutul cu spata se realiza ţesutul“, se arată în lucrarea „Cultură ţărănească gorjeană“ a etnologului Alexandru Doru Şerban. 

Gospodăria unui meşter rogojinar din Gorj, la Muzeul Astra de la Sibiu

O întreagă gospodărie a unui meşter rogojinar din Gorj, din satul Văleni al comunei Plopşoru, a fost strămutată şi se găseşte la Muzeul ASTRA din Sibiu. Mutarea s-a făcut în anul 1972. 

Primul element al gospodăriei este casa de locuit, construcţie din lemn masiv, cu acoperiş din şiţă. În casă, meşterul îşi avea şi atelierul, iar la parter era pivniţa. La Sibiu mai puteţi vedea şi grajdul de vite, dar şi pătulul, construcţii specifice zonei din care au fost mutate. Şi pătulul şi coteţul găinilor sunt din împletitură de nuiele, fixată pe schelet de bârne.

Meşteşuguri care au dispărut

La fel ca multe dintre meseriile sau meşteşugurile care se practicau în urmă cu mai multe decenii, şi rogojinăritul a dispărut. La fel se poate spune şi despre pietrărit sau vărărit. Câteva meşteşuguri, precum cruceritul, şindrilitul, prelucrarea părului de capră, confecţionarea de instrumente muzicale de suflat se mai practică doar izolat în Gorj.

Unele meşteşuguri se mai păstrează şi astăzi: dulgheritul, tâmplăritul, dogăritul, olăritul, fierăritul, cărămidăritul, fântânăritul, zidăritul, cismăritul, arta ţesutului şi a cusutului.