Brâncuşi contra SUA, secretele unui proces controversat care a schimbat complet concepţia asupra artei moderne

Procesul prin care Brâncuşi s-a judecat cu statul american, pentru ca lucrările sale să fie recunoscute din punct de vedere artistic, a intrat în istorie şi a schimbat concepţia asupra artei.

În toamna anului 1926, la Galeria Brummer, una dintre galeriile renumite din New York, urma să aibă loc o expoziţie cu lucrările lui Brâncuşi. 20 de opere au ajuns în vamă, însă nu toate au trecut de controlul vameşilor, care au fost sideraţi de forma lucrărilor. Aceştia au considerat că una dintre lucrări, „Pasăre în spaţiu“ nu poate fi încadrată în domeniul artei, aşa că au taxat-o cu 40% din valoarea ei de vânzare. Astfel, Brâncuşi a fost obligată să plătească 240 de dolari ca să reintre în posesia sculpturilor.

Brâncuşi se afla în Statele Unite al Americii pentru a pregăti expoziţia şi a fost revoltat în urma întâmplării din vamă. Lucrarea fusese cumpărată, deja, de Edward Steichen, un fotograf american, care dorea să intre în posesia ei după ce va fi expusă. În presă a fost relatat diferit acest eveniment. Unele publicaţii înfierau sculpturile fără sens ale lui Brâncuşi, în timp ce altele i-au luat apărarea şi au apreciat arta sculptorului născut într-un sat din judeţul Gorj. 

Până la urmă, vameşii au catalogat sculpturile drept „ustensile de bucătărie şi echipament spitalicesc” şi au putut fi expuse, astfel, fără plata vreunei taxe în cadrul galeriei Brummer din New York şi la Clubul Artei din Chicago.

Lucrările lui Brâncuşi, confiscate de vamă

Conflictul nu s-a încheiat aici. Evaluatorul vamal F.J.H. Kracke a stabilit, în urma consultării unor aşa-zişi specialişti, că lucrările nu intră în categoria artei şi se supun, în aceste condiţii, taxelor. Mai multe lucrări au fost luate în custodia vămii, solicitându-se plata taxelor vamale. 

„Mai multe persoane foarte respectate în lumea artei au fost rugate să-şi exprime opiniile şi astfel să ajute Guvernul în această privinţă… Una dintre aceste persoane ne-a declarat că «dacă asta este artă, atunci eu sunt zidar». Iar o alta ne-a spus că «punctele şi liniuţele sunt la fel de artistice ca orice lucrare a lui Brâncuşi». Opinia generală a fost că Brâncuşi a lăsat prea multe pe seama imaginaţiei”, declara F.J.H. Kracke, în cadrul unui interviu publicat de New York Evening Post, în februarie 1927.

Desfăşurarea procesului

Brâncuşi a contestat în instanţa de judecată decizia luată de vamă, acţionând împotriva statul american. Brâncuşi nu s-a prezentat la proces şi i-a însărcinat pe Edward Steichen, fotograful care-i cumpărase „Pasărea în spaţiu“, avoatul Maurice Speiser, un iubitor de artă care acceptase cazul fără a pretinde vreun onorariu, Charles Lane, un alt avocat cunoscut. 

Procesul a început pe data de 21 octombrie 1927. Judecătorii procesului care a rămas în istoria artei au fost George Young şi Byron Waite. Cauza lui Brâncuşi a fost susţinută de unii dintre cei mai importanţi oameni de cultură americani: sculptorul Jacob Epstein, Forbes Watson, redactor al publicaţiei The Arts, Frank Crowninshield, redactor la Vanity Fair, William Henry Fox, directorul Muzeului de Artă din Brooklyn şi criticul de artă Henry McBride. Poziţia guvernului american a fost susţinută de sculptorii Robert Aitken şi Thomas Jones, doi artişti care au o importanţă minoră în istoria artei americane. 

În sala de judecată a fost expusă şi lucrarea care făcea obiectul interpretărilor, „Pasărea în spaţiu”. 

Scrisoarea lui Brâncuşi

Avocaţii trebuiau să demonstreze că Brâncuşi este un sculptor profesionist, că lucrarea aparţine domeniului artei, că este originală şi că nu avea o întrebuinţare practică. Apărătorii sculptorului s-au confruntat cu o dificultate în privinţa demonstrării originalităţii lucrării, mai ales că existau încă cinci variante asemănătoare. Indignat, Brâncuşi a trimsi o scrisoare: 

„Funcţionarii vamali fac eroare de a crede că toate Păsările pe care le-am expus sunt la fel toate şi doar titlul diferă. Pentru a sfârşi cu acestă eroare ar trebui să le expunem public pe toate, iar abia atunci îşi vor da seama ce greşeală fac. Vor realiza atunci că acestea sunt rodul muncii mele legitime şi că scopul meu nu a fost acela de a produce articole de serie pentru a face profit”.

Cum a depus Brâncuşi mărturie

Brâncuşi a trimis o mărturie Consulatului American pentru a fi folosită în proces:

„Am avut pentru prima dată ideea acestei forme din bronz în 1910, iar de atunci am reflectat pe marginea ei, şi am studiat-o îndelung. Am conceput-o ca o creaţie în bronz, şi am făcut un model în ipsos. L-am dat apoi la turnat, împreună cu formula pentru aliajul de bronz şi alte indicaţii necesare. Când am primit forma turnată, a trebuit să astup găurile de aer şi miezul, să corectez defectele de turnare şi să şlefuiesc bronzul cu pila şi cu un şmirghel foarte fin. Toate acestea le-am făcut singur, manual; finisajul artistic presupune foarte mult timp şi este similar cu a lua totul de la început. Nu am permis nimănui să facă finisajul, deoarece acest bronz era propria mea creaţie specială şi nimeni în afară de mine nu ar fi putut să-l facă suficient de bine încât să mă mulţumească”.

Verdictul

În toamna anului 1928, judecătorul Byron Waite a făcut public verdictul:

„Obiectul luat acum în discuţie este frumos şi simetric în formele sale şi, chiar dacă pot exista unele dificultăţi în asocierea sa cu o pasăre, nu este mai puţin plăcut de privit şi de apreciat din punct de vedere ornamental, iar acum că avem dovezile că este produsul original al unui sculptor profesionist şi că, de fapt, este o sculptură şi o operă de artă în conformitate cu declaraţiile persoanelor mai sus menţionate, susţinem protestul şi decidem că are dreptul la intrarea în ţară fără a se supune taxelor vamale”.

„Brâncuşi a schimbat legislaţia americană, şi-a consacrat stilul şi în faţaunei instanţe de judecată şi a căpătat pe bună drepate renumele de părintele sculpturii moderne“, nota scriitorul gorjean Ion Ţîrlea.