PORTRET/ Apără interesele scriitorilor gorjeni

Este preşedintele reprezentanţei Uniunii Scriitorilor din judeţul Gorj, fiind cel care a înfiinţat această organizaţie. Scriitorul Aurel Antonie îi reprezintă pe oamenii de litere din judeţul Gorj.

Literatura sa este specială, fiind accesbilă doar publicului avizat. „Scriu literatură parabolică, în care, dincolo de poezia în sine, sunt nişte înţelesuri pe care cititorul avizat le sesizează. Din punct acesta de vedere mă apropii foarte mult de Kafka şi Borges“, ne spune scriitorul Aurel Antonie. A înfiinţat, în urmă cu trei ani, repezentanţa Uniunii Scriitorilor din România Gorj. „În anul 1990, am înfiinţat în Târgu-Jiu Fundaţia Constantin Brâncuşi, prima din lume, îmreună cu Titu Rădoi. Am fost ales preşedintele Fundaţiei după moartea lui Titu Rădoi. Am întemeiat şi Editura Constantin Brâncuşi, care a publicat 30 de cărţi. În anul 1990 am fost membru fondator al Camerei de Comerţ şi industrie Gorj“.

Un sigiliu din plumb, debutul în literatură

A început să scrie de la o bucăţică de plumb, cu care se juca. „L-am înfipt într-o gumă şi părea ca un animăluţ. Şi de aici am scris nuvela „Câţograurul“, care a constituit debutul meu literar“. Acum, lucrează la două romane, din care unul va fi lansat până la sfârşitul acestui an. „Unul se numeşte Castelul, o replică la Castelul lui Kafka, în sensul că foosesc aceleaşi pesonaje, numai că inversez planul. Al doilea roman se numeşte Cartea Ifoselor. Drama se naşte între modul în care se vede personajul şi cum este percept de ceilalţi“, a precizat Aurel Antonie.

A lucrat şi muncitor necalificat

A absolvit Liceul «Nicolae Bălcescu» din Craiova, după care a urmat Academia de Studii Economice din Bucureşti. În anul 1976 a venit în Gorj pentru a se angaja. „M-am angajat la Rovinari, la unitate care lucra pentru minerit. Mi s-a dat o baracă, iar ulterior am primit un apartament în Târgu-Jiu. Am întâlnit aici nişte oameni minunaţi în domeniul literelor: Nicolae Diaconu, Titu Rădoi, Artur Bădiţa, Spiridon Popescu şi Adrian Frăţilă. Am lucrat în bazinul minier şi, prin 1985, mi-am dat demisia pentru că nu-mi plăcea să fac naveta. Am plecat muncitor necalificat la o echipă de geologi în Munţii Făgăraş. A fost un vis pentru mine“, îşi aminteşte Aurel Antonie.

Născut. 20 octombrie 1947, Castranova, judeţul Dolj.
Studii. Academia de Studii Economice Bucureşti, Cavalaer al ordinului Meritul Cultural
Experienţă. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1990
Familie. Căsătorit.

Întrebări şi răspunsuri

Când aţi început să scrieţi şi ce v-a determinat?
A început să scriu din facultate. Ulterior, când m-am întors în Craiova, lângă prietenii mei, scriam ca să le citesc lor, pentru că vedeam că le place. Am debutat în revista Luceafărul în anul 1975, cu o poezie, şi apoi cu proză în anul 1977 în aceeaşi publicaţie.

Câte cărţi aţi publicat până acum?
Pima carte a apărut în 1983, Mozaicul, o carte de proză scurtă. A urmat apoi, în anul 1986, a doua carte, care se numea „Scrisoare către animalele mici“. A treia carte este «Cenuşa» şi a a apărut în anul 2006.