Târgovişte: Mihai Ionuţ Rusen, sculptorul pasionat de arme vechi
0
A trecut de la colecţii de obiecte vechi, la cursuri de pian şi restaurare de arme de panoplie. Este asistent la catedra de Sculptură din cadrul Universităţii de Arte Bucureşti şi are două lucrări monumentale expuse la Târgovişte şi Caransebeş.
Mihai Rusen a ajuns la scultură după ce, în copilărie, era pasionat de obiectele vechi, pe care le colecţiona. „Bănuiam că voi deveni arheolog. Am avut o pasiune pentru tot ce înseamnă artefact. Printr-o stranie întorsătură a destinului am „eşuat” în sculptură, din fericire. Ceea ce înseamnă că viaţa te duce, până la urmă, acolo unde trebuie”, a declarat sculptorul.
În clasele primare, îşi făcuse deja o colecţie de arme vechi, monede şi bancnote. „Părinţii priveau cu îngăduinţă pasiunile mele”, povesteşte zâmbind Mihai. În plus, a cântat la pian, urmând clasele primare la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice.
Muzica nu l-a pasionat însă şi a renunţat să mai cânte. „Aveam ureche de lăutar. Ţin minte că la un examen eram aşa detaşat că am pus partitura invers, iar profesorii se amuzau. Nu aveam nicio şansă să mă afirm în acest domeniu”, spune Rusen.
Apoi, a trecut la „decorarea” caietelor şi a manualelor şcolare. “În şcoală, mâzgăleam caietele şi cărţile. Aveam probleme cu profesorii că manualele se returnau”, spune amuzat sculptorul..
În liceu a decis că trebuie să devină sculptor
Dorinţa de a deveni sculptor i s-a aprins în adolescenţă, iar după ce a intrat la Universitatea de Arte Bucureşti şi-a dat seama că sculptura e domeniul în care se regăseşte cel mai bine şi a hotărât să facă din asta o profesie. A continuat cu studii post-universitare în domeniu: două masterate şi un doctorat în arte vizuale la Universitatea de Arte unde lucrează, în prezent, ca asistent la catedra de Sculptură.
În 2008, susţine lucrarea de doctorat cu titlul „Aspecte ale obiectului sculptural în perioada postbelică”. “În general, practic o sculptură non-figurativă, inspirată dintr-o multitudine de artefacte şi obiecte, cărora le investighez, din punct de vedere sculptural- artistic, valoarea simbolică şi arhetipală”, a precizat Mihai Rusen.
În parcul Teiuş – Caransebeş are expusă lucrarea monumentală “Anatomia unui clopot”, de 4 metri înălţime, realizată din lemn şi metal, iar la Curtea Domnească din Târgovişte este expusă lucrarea “Clopot” de 3 m înălţime, realizată din polistiren.
Lucrează cu materiale accesibile
De regulă, lucrează în materiale accesibile financiar, pe baza unor tehnologii de tip industrial, tocmai pentru a minimiza costurile extrem de ridicate în cazul unor materiale şi tehnici de transpunere tradiţionale, cum ar fi turnarea în bronz.
„Abordez numeroase materiale şi tehnici de transpunere, de la cele mai simple şi tradiţionale, până la tehnici moderne şi materiale neconvenţionale. De asemenea, dimensiunile pot varia până la 4-5 m înălţime, adică la nivel monumental”, mai spune sculptorul. Arta sa a fost apreciată de specialişti care l-au răsplătit cu premiul Uniunii Artiştilor Plastici, în cadrul expoziţiei Accente şi Amprente, din 2001, Bucureşti.
De asemenea, a obţinut premiul I la secţiunea sculptură, în cadrul Bienalei Gheorghe Petraşcu, Târgovişte, 1998 şi premiul II la acelaşi concurs, dar ediţiile din 2002,2004 şi 2008.
De-a lungul timpului a făcut restaurare de arme de panoplie, arme albe şi arme de foc. „Le-am desfăcut până la ultimul şurub. Deşi n-am făcut armata, aş zice că deja am o oarecare pregătire cazonă de tip tehnic”, a conchis Mihai Rusen.
Întrebări şi răspunsuri:
Ce ţi-ai dori să realizezi în viitor?
Mi-aş dori ca obiectele mele, mai ales la dimensiuni monumentale, să reuşească să se impună, simbolic şi estetic, la nivelul conştiinţei colective. La urma urmei, orice obiect de artă este dedicat oamenilor. Macheta monumentală „Clopot”, prezentă în situl de inserţie de la Curtea Domnească, reprezintă o concretizare a unui proiect mai amplu, “Anatomia unui clopot”, şi mi-aş dori să reuşesc să o transpun în material definitiv.
Ce ai face dacă ar trebui să supravieţuieşti fără sculptură?
Aş face ceea ce am mai făcut. Am făcut trofee, am dat meditaţii copiilor la desen, am făcut traduceri de specialitate în această zonă, am lucrat sau colaborez în advertising, am scris cruci. Aş face orice mi-ar sta în putere să supravieţuiesc. Ştiu să sudez, să torn în bronz, să fac multe lucruri utile. N-aş putea fi stomatolog, chirurg sau economist. Dar aş putea fi tehnician dentar.
Ce-ţi place?
Îmi place ceea ce fac, adică sculptura. Trăiesc prin sculptură. Sunt implicat la toate nivelele în acest lucru, inclusiv din punct de vedere personal. Îmi mai plac antichităţile şi pot să spun că am o oarecare expertiză în domeniu.
Ce nu-ţi place?
Nu-mi place să pierd vremea. Ca sculptor sunt extrem de pragmatic şi trebuie să simt că timpul meu trece cu folos, trebuie să fac ceva. De asemenea, nu-mi place ipocrizia, iar cel mai tare urăsc să fiu dus cu vorba.
Profil:
Născut: 9 iulie 1975, Târgovişte
Familie: necăsătorit
Studii: Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, secţia Sculptură
Hobby: schi
Se încarcă comentariile...
