Târgovişte: Corneliu Jipa, regizorul vieţii sale
0
De cinci ani este actor la Teatrul Municipal Tony Bulandra din Târgovişte unde joacă în „Bacantele”, „Cabala bigoţilor”, „D’ale carnavalului”, „Romeo şi Julieta” sau „Visul unei nopţi de vară”. Este autorul piesei „Dublu sau nimic” şi a regizat „Conul Leonida faţă cu reacţiunea” şi „Nebuni de familie”. Pe lângă teatru a jucat şi în foarte multe filme, „Restul e tăcere”, „On your own
A fost un copil sărman, părinţii săi au murit când el avea 15 ani. În liceu a scris poezii, s-a înscris la un concurs de poezie unde a şi câştigat marele premiu. „Era în ianuarie 1977. Am câştigat marele premiu, în condiţiile în care locurile I şi II nu s-au acordat. Am luat un premiu consistent în bani, cărţi şi obiecte, lucru care m-a făcut să mă gândesc că dacă aşa e la teatru înseamnă că o să câştig mulţi bani şi multe cărţi”, povesteşte actorul. Se afla la liceu la Ploieşti, s-a interesat cum e cu teatrul şi a aflat că ziua de lucru începe după ora 10. „Era minunat pentru mine pentru că eu stau mult noaptea şi mă scol mai târziu. M-am cam chinuit să ajung dimineaţa la şcoală, erau alte vremuri şi se începea la şapte”, spune actorul.
Doar opt locuri
S-a hotărât să devină actor şi s-a înscris la examen. „Se intra foarte greu, eram cam incoştient şi acum sunt, probabil că inconştienţa m-a salvat. Erau opt locuri disponibile în condiţiile în care erau 100 de candidaţi pe un loc. Ştiam că se intră pe pile şi că din cele opt locuri probabil unul sau două ar fi fost oricum pierdute”, zâmbeşte Corneliu. „Mi-am zis, trebuie să iau examenul ăsta şi aşa a fost. Am intrat la clasa lui Ion Cojar, Marin Moraru şi Adriana Popovici. În anul doi era să fiu dat afară, nu făceam legătura între stare şi eu însumi. La clasă nu dădeam rezultate dar la colegii de la regie totul era foarte bine”, adaugă actorul.
În 1982 a avut de ales între Bârlad, Petroşani sau Satu Mare. „Un coleg mi-a zis că e frumos la Satu Mare, că e Ardeal”, spune Jipa.
Primul premiu la 26 de ani
La Satu Mare, unde a lucrat timp de 11 ani, a montat „Iona”, piesă cu care a câştigat două premii la Costineşti. „Eram tânăr, aveam 26 de ani. Am continuat să mă prezint la Gala Tânărului Actor de la Costineşti unde am mai luat două premii. Nu am luat niciodată premiul cel mare, nu mi-l doream. Eu vroiam să fiu printre marii actori ai vremii. Erau grupuri de actori care jucau încontinuu, dar ca să vii de la Satu Mare şi să joci în film la Bucureşti, la Centrul Naţional de Cinematografie, era o realizare”, povesteşte actorul.
După Revoluţie s-a apucat de ziaristică
„Am fost în mijlocul evenimentelor la Satu Mare. Am cunoscut ziariştii anti-comunişti, de exemplu Ion Bledea, un foarte bun prozator si un bun ziarist. Mi-a zis „măi scrie, nu mai vorbi atât” şi aşa m-am apucat de scris „ji-pisme”, el mi-a botezat rubrica, aveam voie sa scriu orice”, îşi aminteşte Jipa.
Tot la Satu Mare a pus bazele unui festival „teatru-imagine” alături de Cristian Ioan, lucru unicat la acea vreme în România. A plecat din Satu Mare în 1993 cu ideea de a se apuca serios de ziaristică. „M-am angajat la Radio Tinerama, dar după o lună, Cristian Ioan, m-a chemat la Braşov pentru a juca personajul principal dintr-un spectacol. Am stat la Braşov patru ani, după care am plecat la Vâlcea, unde erau, Dumnezeu să-i ierte, Goange Marinescu şi marele regizor Dan Micu. O echipă foarte bună dar nu ştiu ce s-a întâmplat, pe rând au plecat dintre noi”, spune actorul.
Din 2004 este actor la Târgovişte
În perioada în care se afla la Vâlcea a început colaborarea cu teatrul târgoviştean. „Acolo jucam două spectacole iar la Târgovişte şapte. Mă simţeam foarte prost să le iau banii oamenilor şi m-am mutat cu arme şi bagaje în 2004. Aici am dat de un director foarte deschis, unul dintre marii oameni de teatru care mi-a oferit liniştit posiblitatea să fac şi altceva decât actorie. Un lucru inedit este că deşi am terminat institutul în acelaşi timp nu ne ştiam. Atmosfera locului este foarte bună şi foarte puternică aici”, spune Jipa.
Are în lucru două proiecte
Dintre proiectele de viitor se remarcă „Ţi-am spus vreodată că mă iubeşti”, un text scris de Jipa, în care vor juca două tinere actriţe de la Bucureşti, Lăcrămioara Recea şi Diana Vlase. „Nu avem suficient personal, posturile sunt blocate iar actorii teatrului sunt implicaţi în multe proiecte, de aceea am apelat la actori din alte oraşe. Trebuie să înţeleagă toată lumea că teatrul aparţine oraşului, numele oraşului este făcut de orăşeni. Târgovişte era ştiut până în 2002 prin Oţelărie şi Turnul Chindiei. După 2002, au fost festivaluri organizate aici, au venit mari regizori şia devenit un reper şi pentru o altă lume, ar fi adus bani”, spune Jipa.
„Al doilea proiect care se va numi probabil „Aşteptându-l pe Obama”, un text scris de mine. A fost publicat pe site-ul roliteratura la proză pentru că nu aveau secţiune de teatru. Odată cu textul meu s-a înfiinţat şi secţia de teatru la roliteratura”, încheie actorul.
PROFIL:
Născut: 29 ianuarie 1958, Ploieşti
Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie Bucureşti
Profesie: actor
Familie: destul de căsătorit
Ce-i place:
„Teatrul în primul rând şi mai apoi filmul. Vorbim de regizat şi de tot ce înseamnă teatru. Citesc foarte multă poezie. Îmi place foarte mult să gătesc, lucru foarte apreciat de colegii mei. Ultima oară am pregătit dovlecei cu piept de pui, ciuperci şi afumătură cu sos de vin.”
Ce nu-i place:
„Impostura în teatru, amatorismul, lucrul făcut de mântuială, amatorismul. Nu îmi place faptul că teatrul nu este susţinut, teatrul aparţine oraşului, numele oraşului este făcut de orăşeni. Trebuie să fim ajutaţi, chiar necondiţionat, pentru că fără cultură orice oraş moare.”
Întrebări şi răspunsuri:
Care este spectacolul cel mai aproape de suflet?
C.J.: „Am jucat în multe piese, mi-au rămas foarte aproape de suflet „Bacantele”. Este cel mai apropiat mai ales că a fost primul. Pe lângă asta întâlnirea cu Mihai Măniuţiu şi colaborarea cu acesta a fost una extraordinară. El auzise vag despre mine, eu fusesem coleg de cameră cu Marian Râlea, l-a întrebat pe Marian cine sunt, nu ştia ce făcusem până în acel moment. Totul a decurs foarte bine, aşa încât am jucat în vreo trei-patru spectacole la Măniuţiu."
Cum este publicul din Târgovişte?
C.J.: „Publicul din Târgovişte a evoluat foarte mult, enorm şi a devenit chiar un public de teatru. Mi-aş dori ca UNITER-ul să acorde un premiu şi pentru cel mai bun public, sigur că ar fi foarte greu acest tip de premiu. Publicul este din ce în ce mai bun. Este în general un public care se schimbă, format din elevi şi studenţi, care ciclic pleacă. Este îmbucurător să vezi spectatori constanţi care vin de şase-şapte ori la acelaşi spectacol pentru că le place.”
Se încarcă comentariile...
