Cum a scăpat Dostoievski din faţa plutonului de execuţie: „Nu îmi mai rămăsese mai mult de un minut de trăit“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În anul 1849, marele scriitor rus Feodor Dostoievski este arestat şi condamnat la moarte pentru activităţi desfăşurate împotriva ţarului rus Nicolae I. Dostoievski a ajuns în faţa plutonului de execuţie, însă a scăpat cu viaţă, după ce în ultima secundă pedeapsa i-a fost schimbată în muncă silnică şi armată corecţională în Siberia.

La data de 22 decembrie 1849, membrii unui grup literar intelectual rus, cunoscut sub numele de cercul Petraşevski, au fost trimişi în Piaţa Semyonov din Sankt Petersburg pentru a fi executaţi. Când călăii îşi pregăteau armele pentru a trage, un mesager venit din partea ţarului a oprit totul, fluturând un steag alb.

Ca într-un film de la Hollywood, ţarul Rusiei, Nicolae I, a transmis că i-a iertat pe cei ce urmau să fie executaţi. Acesta a încercat în acest mod să impună atât teamă, cât şi să obţină recunoştinţa oamenilor. Printre cei ce au scăpat ca printre urechile acului de moarte s-a aflat şi renumitul scriitor rus, Feodor Dostoievski.

Acesta s-a născut la data de 11 noiembrie 1821 într-o familie din clasa muncitoare din Rusia. Tatăl său a lucrat la un spital pentru săraci, reuşind să obţină venituri peste medie. Micul Feodor a văzut din plin sărăcia şi deziluzia societăţii ruse din secolul al XIX-lea. Tatăl scriitorului a fost promovat de mai multe ori la spital, intrând totodată în posesia mai multor terenuri. Tot ce a trăit în copilărie avea să-l influenţeze foarte mult pe Dostoievski.

Până la vârsta de 18 ani, ambii părinţi ai scriitorului aveau să moară. Mama sa a decedat din cauza tuberculozei, iar tatăl său în circumstanţe misterioase. În timp ce doctorii au spus că a suferit un accident vascular cerebral, un vecin a susţinut sus şi tare că a fost ucis de mai mulţi iobagi de-ai săi, care l-au legat de un scaun şi l-a înecat în vodcă.

În anul 1846, Dostoievski a publicat prima sa carte „Oameni sărmani”, un roman în care descria viaţa ruşilor săraci şi relaţiile lor cu cei bogaţi. El a fost lăudat de toată lumea, mai toate ziarele scriind despre debutul său. Chiar şi marele critic rus Vissarion Belinsky a lăudat romanul, apreciind stilul în care a fost scris.

„Ştiri despre un nou geniu, domnul Dostoievski, circulă în Sankt Petersburg. Nu ştim dacă este numele său real sau cel de scriitor. Publicul laudă noul roman, <<Oameni sărmani>>”, se arăta în ziarul Northern Bee.

Câteva săptămâni mai târziu, Dostoievki a publicat romanul „Dublul”, care nu a fost primit deloc bine de criticii literari, reputaţia scriitorului având mult de pierdut. Recenziile privind noul roman au fost toate negative.

Romanul „Dublul” l-a obligat să intre în cercul Petraşevski

Din cauza imaginii negative create de romanul „Dublul”, Dostoievki a suferit mult, având şi probleme financiare grave. El a fost forţat să se bazeze pe Belinsky şi grupul său de prieteni. Astfel, Feodor Dostoievki avea să-şi petreacă mai toate weekend-urile la reşedinţa lui Mihail Petraşevski, care era un intelectual şi un avocat al socialismului utopic. Grupul strâns la domiciliul acestuia a început să discute despre problemele ţării şi să hulească iobăgia. Acest grup de weekend a devenit cunoscut sub numele de cercul Petraşevski.

În afară de Petraşevski, Dostoievski şi Belinsky, cercul era alcătuit din persoane precum scriitorul Mihail Saltîkov-Şcedrin, poetul Aleksey Pleshcheyev şi pictorul Taras Şevcenco - toţi cunoscuţi ca socialişti. În afară de iobăgie, ei au discutat despre politica socialistă, opoziţia faţă de ţarul Nicolae I şi literatura interzisă. Toate acestea au încetat la data de 23 aprilie 1849, când cei 35 de membri ai cercului au fost arestaţi.

„În conformitate cu ordinul suprem al ţarului, vă poruncesc să-l arestaţi pe locotenent – juniorul şi artistul literar Feodor Dostoievski la ora patru dimineaţa. Să puneţi sigiliu pe toate lucrările, manuscrisele şi cărţile lui şi să trimiteţi imediat toate aceste materiale, împreună cu Dostoievski, la Secţia 3 a Poliţiei Regale. Dacă Dostoievki susţine că anumite documente aparţin altor persoane, ignoraţi aceste afirmaţii şi sigilaţi şi aceste documente”, se arăta în nota de arestare emisă pe numele lui Feodor Dostoievski.

„Nu îmi mai rămăsese mai mult de un minut de trăit”

Grupul a fost încarcerat în închisoarea Sfinţii Petru şi Pavel, unde erau închişi cei mai răi infractori ai ţării. După câteva luni de închisoare, membrii grupului au fost condamnaţi la moarte prin împuşcare pentru distribuirea de scrisori cu observaţii abuzive despre Biserica Ortodoxă şi Guvern şi propagandă antiguvernamentală. La data de 22 decembrie 1849, aceştia au fost trimişi legaţi la ochi în Piaţa Semyonov din Sankt Petersburg, unde urmau să fie executaţi.

„Acolo a fost citită sentinţa morţii tuturor, după care ni s-a spus să sărutăm crucea. Apoi trei dintre noi au fost legaţi de stâlp pentru execuţie. Eu eram al şaselea. Cum cei trei au fost legaţi, iar eu eram în al doilea lot, nu îmi mai rămăsese mai mult de un minut de trăit”, îi scria ulterior Dostoievski unui frate de-al său.

Călăii şi-au pregătit armele, iar la un moment dat s-a auzit strigătul: „Pregătiţi-vă să trageţi!”. În secunda imediat următoare şi-a făcut apariţia un mesager al ţarului Nicolae I, care a transmis un ordin de-al acestuia, prin care se oprea întreaga execuţie. Toţi cei 35 de prizonieri au fost iertaţi, aceştia având ochii plini de lacrimi. Deşi iertarea a fost convenită cu o zi înainte, ordinul avea să fie anunţat în ultima secundă.

image

                           Schiţă cu execuţia cercului Petraşevki. FOTO www.wikipedia.org

Cei 35 de membri ai cercului Petraşevki au scăpat de moarte, dar nu şi de pedeapsă. Dostoievski şi ceilalţi prizonieri au fost trimişi în Siberia la tabere de lucru, unde au trăit patru ani de muncă grea. Scriitorul a fost eliberat din aceste tabere în anul 1854, însă a fost obligat să servească încă câţiva ani pentru Regimentul militar Siberia. Abia apoi a putut simţi din nou gustul libertăţii, putând să se întoarcă la scris.

În anul 1862, Feodor Dostoievski a publicat romanul „Amintiri din casa morţilor”, o lucrare semi – autobiografică despre viaţa din taberele de detenţie din Siberia. Astfel, el a a reuşit să-şi recâştige în scurt timp credibilitatea literară. În anul 1866, Dostoievki a publicat „Crimă şi pedeapsă”, un roman considerat drept una dintre cele mai cunoscute opere literare a tuturor timpurilor, cu influenţe asupra romancierilor ce i-au urmat scriitorului rus. Bineînţeles această capodoperă literară nu mai putea să fie publicată în veci dacă Dostoievski era executat în 1849.

Alte ştiri pe această temă:

Cine a fost, de fapt, Mata Hari şi cum a ajuns dansatoarea exotică să fie acuzată de spionaj

Românul care s-a sinucis în China la doar câteva luni după ce s-a zvonit că ar fi fost executat de autorităţile chineze pentru trafic de droguri

Omul care a supravieţuit plutonului de execuţie. A fost poreclit „Împuşcatul“

Suceava



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite