Cine sunt, de fapt, rutenii, oamenii care s-au adaptat perfect în toate locurile în care au ajuns. De ce Bucovina a fost locul ideal pentru această populaţie
0
Rutenii sunt locuitorii unei zone din inima Europei Central Răsăritene, la nord şi la sud de Munţii Carpaţi. Ei au ajuns în Bucovina, într-un număr foarte mare, după ce această regiune a fost anexată Imperiului Habsburgic. Dacă la sfârşitul secolului al XIX, în Bucovina existau 30.000 de ruteni, în prezent numărul lor a ajuns la aproximativ 2.000.
Rutenii sunt locuitorii ce provin din Europa Central Răsăriteană, din regiunea aflată la nord şi sud de Munţii Carpaţi. Teritoriul de origine al rutenilor mai este cunoscut şi ca Rusia Subcarpatică, iar de aici şi multiplele nume sub care sunt cunoscuţi rutenii: rusini, ruşi carpatini, rusini carpatini, rusini ucraineni sau ruteni transcarpatini.
Rutenii sunt o populaţie desprinsă din ramura slavă a popoarele indo – europene, fiind amintiţi de Caesar în „Comentario de bello Gallico”, ca fiind un trib celtic situat în provincia Gallia Narbonensis. Geto – dacii au preluat de la ruteni modul cum poate fi prelucrat fierul şi lemnul şi au învăţat cu se lucrează la războiul de ţesut.
Termenul de rutean nu are o conotaţie clară. Istoricul american Paul Robert Magocsi în cartea „Poporul de niciunde: istorie în imagini a rutenilor carpatici ” arată că termenul de rutean este folosit de popoarele neslave, în timp ce cel de rusin este utilizat de slavi pentru a defini populaţia distinctă slavă ce locuieşte în Regiunea Transcarpatică.
În secolul XVII-lea, după Pacea de la Karlowitz din anul 1699, majoritatea rutenilor au fost integraţi în cadrul Imperiului Habsburgici, mulţi dintre ei ajungând pe teritoriul Bucovinei, odată cu alipirea la Imperiul Habsburgic. În urma mişcării revoluţionare de la 1848, ce a avut loc în Europa, mai multe provincii au cerut să devină autonome. Astfel, conducătorul rutenilor, Adolf Dobrianskzj a mers la Viena pentru a solicita autonomia Ruteniei, însă acest lucru nu a mai avut loc.
După terminarea Primului Război Mondial rutenii s-au împrăştiat prin întreaga Europă Central Răsăriteană, ei reuşind să funcţioneze ca regiune autonomă a rutenilor în Cehoslovacia, în perioada 1919 – 1938. După cel de-al Doilea Război Mondial, Rusia Subcarpatică a ajuns în posesia Uniunii Sovietice, iar din 1949, rutenii au fost obligaţi să-şi afirme o nouă identitate, cea ucraineană.
După anul 1989, rutenii erau împrăştiaţi pe teritoriul României, Ucrainei, Slovaciei, Poloniei, Ungariei, Iugoslaviei şi a Croaţiei. Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, rutenii au cerut să se autoguverneze în cadrul Ucrainei, 78% dintre locuitorii Transcarpatiei votând această propunere. Încă din anii 90’, rutenii beneficiază de autonomie culturală pe teritoriile României, Slovaciei, Poloniei şi Ungariei.
Limba carpato-rutenilor este una est-slavă, influenţată de vocabularul limbilor poloneză, slovacă şi maghiară. Alfabetul utilizat pentru scriere este alfabetul chirilic.
Rutenii s-au adaptat în fiecare loc în care s-au stabilit. În România, obiceiurile, portul şi tradiţiile lor au fost păstrate de-a lungul timpului. În localitatea Dărmăneşti, din judeţul Suceava, Uniunea Culturală a Rutenilor din România a desfăşurat o serie de acţiuni culturale de-a lungul timpului. Grupul folcloric Lastivocica din Dărmăneşti chiar a luat parte la diverse spectacole folclorice de promovare a tradiţiilor şi culturii rutene atât din ţară cât şi din străinătate.
Într-un articol apărut în ziarul sibian „Tribuna” din data de 24 noiembrie 1894, se vorbeşte despre situaţia rutenilor din Bucovina şi impactul lor asupra românilor din această regiune.
„Românismul a dat în ţeară îndărăt, aceasta se vede în districtele cele mixte foarte lămurit; el dă încă îndărăt prin desnaţionalizare, prin pierderi cătră Ruteni, – deşi în general numărul a crescut şi la Români – şi în calea acestor pierderi trebuiesc să se pună piedici serioase. Pentru a dovedi sporurile făcute ori admise de statistica oficială ca făcute, aşez aici o şemă făcută după datele ei şi anume arătînd, pentru scurţime, nu cifrele absolute ale poporaţiunii, ci procentul cu care s-au înmulţit sau au scăzut Românii şi Rutenii dela 1880 pînă la 1890”, se arăta la acea dată în ziarul „Tribuna”.
Concret, ziariştii sibieni arătau că din cauza faptului că Bucovina a fost alipită la Imperiul Habsburgic numărul rutenilor a crescut foarte mult în comparaţie cu cel al românilor. Spre exemplu, în Rădăuţi, Suceava, Siret sau Cernăuţi, numărul rutenilor a crescut cu peste 20%, în timp ce numărul românilor a înregistrat o creştere de până la 10%.
Articol despre rutenii din Bucovina apărut în ziarul Tribuna la data de 24 noiembrie 1894. FOTO www.mariusmioc.files.wordpress.com
„La 1890 s-au găsit în Bucovina 30.000 de străini galiţieni, care au fost desigur în majoritate Ruteni. Ceea-ce nu se poate pricepe este însă procentul mic al sporirii Românilor. Prefectura Suceavei şi a Storojineţului dau pentru Români un mic procent de sporire, care este cu atît mai surprinzător, că, după rapoartele sanitare, ştim că ele sînt de altfel districte, care sînt favorabile sporirii naturale a poporaţiunii”, se mai arăta în ziarul „Tribuna”.
Conform Recensămăntului din 2011, numărul rutenilor din România nu depăşea 2.000 de oameni.
Alte ştiri pe această temă:
Şvabii din Timişoara mută „Degustarea cârnaţilor bănăţeni” la mănăstirea Maria Radna
Se încarcă comentariile...
