Bătăliile purtate de fiul lui Ştefan cel Mare. Motivul: avea ochii „încrucişaţi“
0
Bogdan al III-lea, fiul lui Ştefan cel Mare, a cerut-o de soţie în două rânduri pe sora regelui polon. A fost refuzat de fiecare dată, din diverse motive, după care a aflat că femeia nu accepta handicapul său, acela de a avea „ochii încrucişaţi“. Astfel, Bogdan atacă Pocuţia, producând pagube mari polonilor. Au urmat mai multe bătălii între cele două părţi, pacea fiind încheiată abia atunci când tătarii au început să jefuiască ambele ţări.
Bogdan al III-lea, cunoscut şi sub numele de Bogdan Vodă cel Orb, a fost domnitorul Moldovei între 2 iulie 1504 şi 20 aprilie 1517. Acesta a fost fiul lui Ştefan cel Mare şi al doamnei Maria Voichiţa, ajungând pe tronul ţării la vârsta de 25 de ani, imediat după moartea tatălui său.
Bogdan este singur fiul legitim al marelui domnitor moldovean ce a murit după ce tatăl său şi-a dat ultima suflare. El fusese asociat la domnie în ultimii ani de viaţă ai lui Ştefan cel Mare pentru a deprinde tainele conducerii Moldovei. Imediat după ce a ajuns pe tronul ţării, Bogdan a cerut-o de soţie pe Elisabeta, sora regelui polon Alexandru. Pentru a primi mâna acesteia, domnitorul Moldovei a oferit polonezilor două cetăţi din Pocuţia.
Scopul lui Bogdan al III-lea era de a recupera Pocuţia ca zestre din partea Elisabetei. Mama acesteia s-a opus căsătoriei cu domnitorul moldovean pe motiv că era ortodox. Înfrângerea drastică suferită în ultima bătălie contra moldovenilor, i-a făcut pe poloni să amâne momentul refuzului, însă au acceptat cetăţile oferite de fiul lui Ştefan cel Mare. După moartea mamei Elisabetei, Bogdan a mai cerut-o încă o dată de nevastă pe sora regelui polon, însă şi de această dată a fost refuzat pentru că era „încrucişat”.
„După soliia dintăi ce au fost trimis Bogdan vodă la craiul leşescu pentru soru-sa, n-au pierdut nădejdea, că oblicindu că muma fetii şi a lui au muritu, de iznoavă au poftoritu soliia, gândindu-să că după moartea bătrânii nu va avea cine să stea împotrivă. Ce craiul încă i-au îndelungatu pănă altă dată, că vediia că soru-sa nu vrea să meargă după dânsul, că au fostu Bogdan vodă grozav la faţă şi orbu de un ochiu. Pentru aceia văzându Bogdan vodă că cu bine nu folosi nimica, gândi ruşinea sa să-şi răscumpere cu sânge nevinovat şi lăsându inima cea priitenească, de arme să apuca şi strânsă ţara toată şi au intratu în Ţara Leşască, de au luat Pocutiia şi au lăsatu oamenii săi în Pocutiia, iară el prădându s-au învârtejit înapoi”, a arătat cronicarul Grigore Ureche.
Atacul domnitorului Moldovean asupra Pocuţiei l-a făcut pe regele Alexandru al Poloniei să accepte ca sora sa să căsătorească cu Bogdan al –III –lea, însă nu în orice condiţii.
„Bogdan să invoiască clădirea unei biserici şi primirea unui episcop catolic şi să trimită la supremul pontifice o declaraţie, că această căsătorie s’ar face pentru binele creştinătăţei şi unirea puterilor contra păgînilor, pe care el ar contracta-o cu principii creştini”, se arată într-un act întocmit la Lublin în anul 1506 şi publicat în Acta Tomiciana.
Moartea regelui Alexandru al Poloniei a distrus în totalitate relaţiile dintre cele două ţări
Practic, domnitorul moldovean trebuia să renunţe la ortodoxism şi să treacă la religia catolică. Acest lucru nu a mai avut loc deoarece la data de 19 august 1506, regele Alexandru al Poloniei a decedat. Pentru a păstra prietenia lui Bogdan, nobilii poloni i-au cerut să ia parte la alegerea noului lor rege, lucru ce nu se mai întâmplase niciodată până ca atunci, ca domnitorul Moldovei să aibă un cuvânt de spus în numirea regelui Poloniei.
Sigismund, noul rege al Poloniei, s-a opus la rândul său căsătoriei între Elisabeta şi Bogdan, astfel că între cele două ţări au urmat doi ani de zile pline de lupte. Domnitorul moldovean a devastat Pocuţia, în timp ce polonii au dat foc oraşelor Cernăuţi, Dorohoi, Botoşani, Ştefăneşti şi Hotin.
„Aproape numai Suceava rămase neatinsă, neputînd’o lua din cauză că le lipsia artileria de asediu. Cînd Polonii se retrăgeau din Moldova şi treceau riul Nistru, Romînii îi atacară, dar fură bătuţi, lăsînd in mînile duşmanului ca prinşi pe logofătul Humienic, Cîrstea vistier şi pe boierii Petrică şi Dobroştef”, a precizat istoricul romând Alexandru D. Xenopol în „Istoria românilor”.
Pacea dintre cele două ţări a fost încheiată, după intervenţia ungurilor, care se temeau că în cazul unui atac din partea turcilor, nu se vor putea baza pe nici una dintre cele două părţi, deoarece se duşmăneau peste măsură.
„Intre noi Sigismund regele Poloniei şi amicul nostru magnificul domn Ioan Bogdan, voevodul ţărei Moldovei s’au convenit următoarele: 1) Răpirile de la bisericile din Polonia să fie inapoiete de Bogdan. 2) Domnul Moldovei se leapădă de căsătoria cu Elisabeta. 3) Pentru despăgubirile de răsboiu să hotărască regele Ungariei. 4) Tot Ungurii să hotărască dacă Polonii trebuiau să mai adăpostească pe un pretendent, Petru (Rareş). 5) Prinşii să fie inapoiţi şi daunele uitate. 6) Pentru Pocutia să hotărască o comisiune compusă din 4 Unguri, 4 Moldoveni şi Poloni. 7) Ămbii domni işi făgăduesc ajutor mutual contra Turcilor, nici odată contra Ungurilor. 8) Se stipulează pentru Bogdan un regufiu in Polonia la caz de nevoie. 9) Libertatea comerciului şi infiinţarea de tribunale comune la marginea ţărei, pentru judecarea daraverilor internaţionale”, a arătat istoricul polon Doghiel.
Jafurile organizate de tătari i-au apropiat pe moldoveni şi poloni
A urmat o perioadă în care relaţiile dintre cele două ţări s-au răcit, însă în anul 1512 când tătarii au plănuit cucerirea Moldovei, regele Sigismund a trimis un corp de armată numeros, însă doar pentru ca nu cumva tătarii se le ajungă la graniţele ţării. În plus, regele polon a cerut sprijinul ungurilor pentru a opri înaintarea duşmanului.
„Bogdan, adus la desperare, să nu facă pace cu Tatarii şi să ne fie duşman, precum a fost mai inainte, cînd va videa că noi in ajutorarea apărărei lui stăm la indoială sau intîrziem”, îi transmitea regele polon conducătorului Ungariei.
Pentru a scăpa de invazia tătarilor, Bogdan al III-lea apelează la sultanul Selim, care reuşeşte să încheie o pace între cele două părţi. Tătarii s-au reorientat şi au atacat Polonia, Sigismund cerând sprijinul voievodului moldovean, pe care nu îl primeşte.
În anul 1513, după ce s-a aliat cu turcii, fiul lui Ştefan cel Mare se căsătoreşte cu prinţesa Ruxandra. Când nunta era în desfăşurare, tătarii au năvălit în Moldova. Bogdan a cerut sprijin din partea lui Sigismund, însă a primit în schimb o scrisoare de părere de rău prin care regele polon îşi exprima regretele pentru că nu îl poate ajuta, deoarece a încheiat un tratat cu tătarii. În următorii ani, cele două popoare au avut de suferit din cauza neînţelegerilor dintre cei doi conducători şi a atacurilor date de către tătari.
Bogdan al III-lea a decedat la data de 20 aprilie 1517, fiind înmormântat la Mănăstirea Putna. Lui i-a urmat la tronul fiul său Ştefăniţă Vodă cel Tânăr, cel ce avea să moară la vârsta de doar 21 de ani, otrăvit de către soţia sa.
Alte ştiri pe această temă:
Destinul unui nepot al lui Ştefan cel Mare: a fost otrăvit de soţie
Se încarcă comentariile...
