Câţi dintre românii din Italia s-ar întoarce în ţară. „Când am revenit, parcă am trecut de la TV color la TV alb-negru“
0
O postare pe un grup al românilor din Italia a împărţit Internetul în tabere. Pentru ce s-ar întoarce cei plecaţi din ţară şi ce-i îndepărtează de România pe cei mai mulţi.
Dorul de casă pare să-i unească pe românii care au plecat să-şi facă un rost pe alte meleaguri, însă motivele care pe unii i-ar aduce acasă nu mai par să conteze pentru cei care nu mai văd în România locul în care să îmbătrânească şi să-şi legene nepoţii. Argumente şi de-o parte şi de cealaltă, îndârjire, pe alocuri speranţă...
Cei mai mulţi români care îşi câştigă pâinea pe pământ italian spun că simt că nu s-ar mai putea adapta în România, alţii lasă revenirea pentru momentul final, în timp ce destul de puţini visează cu ochii deschişi să se întoarcă în singurul loc pe care îl simt „acasă“.
Iată câteva dintre sutele de răspunsuri la întrebarea - „Câţi dintre voi vor să se întoarcă în România?“, pusă pe un grup de Facebook destinat comunităţii de români din Italia, oferite de românii care au ales să muncească şi să trăiască, unii pentru o vreme, alţii pentru tot restul vieţii, în Italia.
•„Mi îmi este puţin frică să mă întorc. Am teamă că nu o să mă obişnuiesc, lumea e rea“;
•„Ne-am rupt de tot, nu mai prindem noi rădăcini înapoi!“
•„Nu, nu mi-e frică, sincer. De ce? Nu trăiţi cu lumea, nu mâncaţi cu lumea. Gura lumii n-o astupă nici pământul“;
•„Tot de acolo (n.r. – din România) am plecat, trebuie să ne obişnuim, într-un fel sau altul“;
•„Nu întotdeauna banii sunt pe primul loc. Părinţii mei sunt bătrâni de acum, aş vrea să îi pot ajuta, să am grijă de ei. Aici nu vor să vină, stau cu sufletul al gură, când mă sună mi-e frică“;
•„Eu m-am retras după 16 ani din italia. Cum adică? Ţara ta e ţara ta! Nu mai pleci capul, îţi laşi lacrimile să curgă. Ce am lăsat am găsit... Am plecat de nevoie, ştiam ce găsesc, dar libertatea nu o poţi compara cu nimic. A fost mai greu un pic (n.r. – la revenirea în ţară) cu răutăţile şi aluziile jignitoare, deşi nu am făcut nici o greşeală, nici de exprimare, nici de comportament, dar parcă îmi vânau din gură înaintea de rostire câte un cuvânt, dar nu am cedat. Asta a fost cea mai grea probă, în rest, cum am trăit înaint,e trăiesc şi acum... fără prea mulţi prieteni“;
• „Eu când m-am întors în România după doar 2 ani, parcă am trecut de la tv color la tv alb-negru“
• „Nu veniţi, nu reuşiţi să vă adaptaţi! Eu am încercat după 25 ani de Italia, dar nu reuşesc să mă adaptez, la anu’ vin înapoi. Nu se merită, prea multă falsitate, mediocritate etc. etc.“;
• „Am venit pentru mama, să stau puţin cu ea cât o mai am. Îbn România nu îmi lipseşte nimic, ca tot omul, mi-am făcut după atâţia ani de muncă în Italia, dar efectiv nu mai pot. Când veneam în vacanţă era totul frumos, dar dacă stai mai mult deja începi să te simţi altfel. Să nu mai vorbim, să te ferească Dumnezeu să ai nevoie de un spital sau acte, că atâta birocraţie nu am mai văzut. Şi etc. etc.“;
• „Şi eu am făcut pasul ăsta., am rezistat 1 an în ţară, după 8 aici, apoi m-am întors în italia. În total al 15 de Italia, încă mai sper ca România să se facă bine, dar am impresia că voi rămâne cu speranţa. Încă visez bătrâneţile acasă, deşi sunt convinsă că nu va fi aşa, unica dorinţă este să mă îngroape în ţară, acasă unde am copilărit, când va fi momentul“;
„Din păcate nici în România nu ne mai găsim locul“
• „Nicăieri nu e mai bine ca ACASĂ, abia aştept să mă întorc în România, sunt de 15 ani în italia, dar pentru nimic în lume nu îmi las ţărişoara în care m-am născut“;
• „Adevărul crud, că străinătatea ne-a schimbat fără să vrem. Nici aici nu ne simţim acasă niciodată, dar din păcate nici în România nu ne mai găsim locul, am pierdut foarte mulţi rpieteni, şi ei s-au schimbat, şi e foarte greu să te obişnuieşti să mai fii cum ai fost înainte de Italia. Ne iubim ţara, avem pe cei dragi acolo, dar noi suntem schimbaţi, din păcate. Off, ce e viaţa! Doamne-ajută tuturor!“;
• „Cunosc România şi nu e o problemă, dar urăsc cum s-au schimbat românii... Constat în ultima vreme că nu mă mai întorc cu plăcere şi emoţie în ţară“;
• „21 ani de Italia şi în fiecare an îmi spun – gata, plecăm acasă! – dar mă duc în vacanţă 3 săptămâni şi mă ia scârba şi lehamitea.... de oameni, de birocraţie, de mentalitate... primele două săptămâni e frumos, colinzi România, după, te saturi repede“;
• „eu m-am întors de 5 ani în România din Germania şi este foarte bine, mă simt ca acasă după 20 ani de Germania. Doamne-ajută la toţi românii să vină acasă!“
• „M-am întors după 8 ani din Germania şi este foarte bine. Am investit într-o plantaţie de afini şi muncim la noi. Din păcate noi, ca popor, suntem extrem de defetişti. Dacă stăteam în germania cu 10 români de vorbă la masă, vă rog să mă credeţi că cel puţin 7, dacă nu chiar 8, discutau doar negativ. Păcat!“
• „Niciodată în Romania, după 26 de ani în Italia, nici nu mai ţin aşa de mult să vin an de an în Romania, ce să vad şi ce să fac, nu mai simt aproape nimic, familia mea la fel, asta suntem noi, stăm prea bine aici ca sa ne mai gândim la o altă schimbare, asta este casa noastră acum, aici avem tot, asta simtim, nu judec pe nimeni, fiecare face ce simte “;
• „Am 17 ani de Italia. Mi-am cumpărat locuinţă într-o frumoasă zonă de mare. În Romania merg doar în vizite. Nu am vrut să fie aşa dar aşa e viata....“;
• „Am găsit România fără speranţă, fără demnitate, oameni care se chinuie să trăiasca de la o zi la alta, bătrâni bolnavi cu pensii mizerabile, aroganţă şi vulgaritate în rândul "patronilor" care se cred nemuritori, mafia creste de la o zi la alta, instituţiile statului nu-si fac treaba, am găsit sclavia moderna! Romania este de culoare GRI! Trista realitate!“
• „numai cine nu are copii născuţi în italia, sau nu are deloc, ăia mai au speranţe să se întoarcă. Ceilalţi, după 10 ani de Italia, nu cred să se mai întoarcă nici 2% din ei“;
• „cu ristmul oamenilor de acolo, dacă ai nevoie de ceva nu e nimeni, dacă mergio undeva nu te salută nimeni, nu mai zic că lumea se uită la tine ca la un extraterestru când vii...“;
• „Cu ce? Cu lumea arogantă care nu are ce mîânca, dar sunt firmaţi, cu aceeaşi mentalitate de acum 30 de ani... Cu şpaga prin spitale, dacă nu dai mergi direct la cimitir etc. etc. teeziţi-vă al adevăr, este dureros, dar aşa este...!“;
• „daaa, aici toţi ne iubim şi ne facem reverenţe când ne întâlnim. Încercaţi să fiţi mai sinceră cu dumneavoastră. Eu merg o dată pe an acasă şi să simt excelent. Ştiu să trăiesc şi cu mult mai puţin, pe lumea care se uită urît o ignor“;
• „Să vedem cum te vei acomoda cu spitalele!! Sper să nu ai nevoie! Partea asta a medaliei nu o analizează nimeni!!“;
• „M-am întors acasă după 20 de ani. Este foarte bine dacă ai casa ta şi un pic de meserie. Mai puţin stres! Dar şi în Italia am fost OK, nu am nimic de comentat!“;
• „Acum sunteţi pe val, dar când vă va lovi valul românesc cred că nu veţi şti pe unde să apucaţi“;
• „la ce vă referiţi când spuneţi cultură? Provin dintr-un oraş al culturii şi civilizaţiei, iaşi. Despre sistemul sanitar, chiar anul trecut m-am operat în Iaşi, medici tineri, profesionişti, n-am dat nicio şpagă. În Italia, nici nu mi-am văzut noul medic de familie, sosit în urmă cu 2 ani, ultimele anlize au fost în Italia acum 10 ani, pentru o operaţie de aluce valgo, iar în ţară fac o dată pe an proceduri pentru reumatism, nu trebuie să aştept ca aici, 1,2 luni programarea. Pentru partea materială, nu voi muri de foame, sau ce grijă să mai am?! Îmi vor lipsi peisajele superbe – a portata di mano -, aici trăiesc de 25 ani între munţi, la aproape 800 m altitudine, cu două lacuri vecine la 15 minute cu maşina, iar în România sunt într-un mare oraş, aglomeraţie, care îmi lipsea la început, dar acum, cu covid19, m-am învăţat izolată, departe de lumea dezlănţuită. Asta mă frământă, iar soţul ar vrea să aibă domiciliul şi aici şi în ţară“;
• „m-am întors de un an şi jumătate după 16 ani de Italia şi nu m-aş mai vedea făcând viaţa de acolo. Sunt şi momente mai grele, dar când te uiţi în jurul acsei tale şi respiri aer curat, îţi trece. Dacă te întorci din inimă îţi va fi bine cu siguranţă. Până al urmă toată viaţa alergăm după bani şi nu ne ajung...“;
• „Eu acuşi fac 30 de ani şi spun că România este unică în lume. A ajuns aşa că noi toţi proştii am plecat şi am lăsat loc la hoţi şi trântori, să-şi facă viaţa bună fără noi. Iată aici au ştiut să profite. Mă, române, care stai în Italia, şi cât de bine oi sta matale tot un nimeni eşti, şi cu cetăţenia lor tot un poverino eşti, venit pentru mai bine în ţara lor, că nu ai plecat de bine, mă, cotonogule, chiar dacă eşti medic stomatolog, tot extracomunitar eşti, bă, tată!“;
• „Aberaţii, cunosc un număr mare de italieni care au ieşit al pensie, s-au stabilit în Portugalia. Au cumpărat case şi nu plătesc taxe la stat 10 ani, bineînţeles, au luat şi cetăţenia. Nu vor să audă de Italia, acolo se trăieşte mai bine. Asta înseamnă că sunt extracomunitari? Stai bine unde te simţi bine“;
„Bătrânii au o bătrâneţe demnă, nu aşa cum se chinuie părinţii mei“
• „Cred că ai fost bancomatul familiei timp de 30 de ani, ca mulţi alţii pe care îi cunosc. N-ai putut să te bucuri de nimic. Zici că ai făcut să stea bine ei, dar al tine cine s-a gândit?“;
• „Interesantă întrebare! Dar dacă în ţara noastră, aşa cum o vorbesc mulţi urât, ar fi salariile mai mari, foarte mulţi n-ar mai pleca. Da, e greu să te acomodezi la noi, dar nu imposibil. Şi aici dacă stai în chirie ai cheltuieli, copii al şcoală... tragi linie – xxx. Cum sunt badantele sau în agricultură unde nu ai cheltuieli, rămâi cu bani curaţi. Eu abia aştept să treacă cele şase luni să merga acasă, la familia mea. Aici tot străin eşti. Îţi măsoară şi macaroanele câte mănânci. Nicăieri nu-i ca la casa ta. Îmi iubesc ţara mea, dar nu conducerea de rahat care ne-a adus în situaţia asta!“;
• „Faceţi o statistică şi veţi constata că majoritatea am fi dorit să ne întoarcem .....dar după ce vezi că alţii trăiesc mai bine, mai liberi, in ţări ......care au şi ei probleme....dar totuşi respectul, democraţia, curăţenia şi seriozitatea sunt la o scară net superioara faţă de noi........te întorci şi rămâi dezamăgit că nu poţi rămâne în ţara ta acolo unde te-ai născut, ai crescut alături de toţi de cei dragi......şi alături de românii tai! Trist dar adevărat.......pe zi ce trece politrucii ţării şi poate şi cei de afară distrug ceea ce a mai rămas din aceasta ţărişoara......distrug şi unitatea noastră că popor!“;
• „Noi ne-am întors după 14 ani. E foarte grea reacomodarea. Dar cel mai greu e să auzi în jurul tău expresii de genul - Dar ce-oi vrea? Ai uitat de unde ai plecat? – sau - Te dai mare... – Păi, răspunsul meu ar fi că nu ne dăm mari cei care am fost plecaţi, numai că am văzut cum e să trăieşti fără birocraţie inutilă, am văzut cum e să te duci la un magazin si să fii salutat, am văzut cum e să nu faci palpitaţii când îţi vine vreo factura uriaşă. Am văzut cum e să trăieşti fără grija zilei de mâine, cum e să trăieşti demn, cum e ca concediul să fie concediu într-adevar . Am văzut cum bătrânii au o bătrâneţe demnă, nu cum se chinuie ai mei părinţi în lipsuri, am văzut că copilul meu a putut face o facultate în altă ţară pentru că aici chiar nu îl putem sustine economic, si lista ar putea continua. Toate astea le doresc si pentru noi, românii, dar ferească Dumnezeu să le spui cu voce tare celor care nu au văzut ce înseamnă sa trăieşti aşa. Nu zic că în afară curge lapte şi miere dar .... Aşa că e greu să te acomodezi din nou, dar strângem din dinţi si mergem înainte că asta e ţara noastră şi dacă îndrăzneşti să critici ceva ce nu merge bine nu eşti patriot sau ferească Dumnezeu să mai ai şi greşeli de ortografie ca ai pus-o! Înseamnă ca ai uitat de unde ai plecat“;
• „Frumos este în ţară, numai că politicienii sunt hoţi“;
• „După ce ţi-ai făcut strictul necesar, bani de-o macaroană şi un orez îi câştigăm şi al noi acasă. Doamne-ajută, şi eu mă retrag, îmi vine schimbul, sănătate vă doresc!“;
• „Italia îmi dă o stare de siguranţă şi de mai bine. Când mă duc acasă, văd o lume agitată, bolnavă, cu probleme multe-multe, şi mă cuprinde panica“;
• „Sunt gata de o vizită, dar nu m-am gândit niciun moment să mă întorc acasă“.
Se încarcă comentariile...
