GALERIE FOTO Tradiţii de Paşti în judeţul Sibiu – ouăle se vopsesc cu foi de ceapă, urzici, sfeclă şi spanac, şi se spală slăninile
0Tradiţiile legate de sărbătoarea Învierii Domnului încep odată cu Floriile, şi se termină în prima sâmbătă de după Paşti, cu „Paştele Blajinilor”.
Sărbătoarea începe din sâmbăta Floriilor, când în satele Mărginimii Sibiului copiii ies pe străzi îmbrăcaţi în straine populare, merg împreună cu preoţii şi localnicii şi culeg ramuri de sălcii, le aduc apoi la biserică şi, după sfinţire, la cimitir. Nuielele sfinţite ajung şi în casele oamenilor, unde se păstrează pentru a aduce belşug.
„Există credinţa că ramurile de la Florii aduc rodire şi belşug oriunde ar fi aşezate – în grădini, pe ogoare, în livezi, în staule, coteţe, stupi. Crengile de răchită sau de salcie aduse de la biserică se păstrează la icoane ori sub streşinile caselor şi se aprind când trebuie alungaţi norii aducători de grindină. Tinerele fete culeg diferite flori şi rămurele de măr înflorit pentru a fi ferite de rele şi iubite de feciori”, explică Mirela Creţu, muzeograf în cadrul Complexului Naţional Muzeal Astra.
Ouă încondeiate cu simboluri, mâncate cu tot cu coajă
În Săptămâna Mare, se zugrăvesc casele şi se curăţă curţile şi livezile. În unele zone se păstrează încă obiceiul încondeierii ouălor.
„Dacă multe dintre ouăle încondeiate astăzi au doar roluri estetice, trebuie subliniat faptul că ele, altădată, erau destinate exclusiv consumului. Se pare că iniţial erau mâncate cu tot cu coajă. Faptul nu este câtuşi de puţin surprinzător, dacă avem în vedere simbolurile magice înfăţişate pe ouă, destinate ca şi în cazul colacilor de la Crăciun sau Anul Nou, să asigure îndeplinirea unor idealuri. Astfel, plugarului i se dăruiau ouă pe care figurau unelte gospodăreşti (fierul plugului, hârleţul, grebla, rariţa), păstorului cele ce priveau îndeletnicirea sa (cârja ciobanului, coarnele berbecului, ocolul), gospodina se bucura de cele pe care apăreau unelte casnice (vârtelniţa, furca de tors) sau păsări de curte (creasta cocoşului, laba gâştii), flăcăului îi reveneau exemplare împodobite cu ornamente precum frâul calului, potcoava.
Potrivit mentalităţii tradiţionale, toate aceste idealuri nu se puteau înfăptui întocmai decât prin consumarea ouălor cu tot cu coaja pe care erau desenate simbolurile respective. Deci aşa cum se mâncau colacii rituali, având pe suprafaţa lor simboluri ale vredniciei, sănătăţii şi belşugului, tot aşa trebuiau consumate şi ouăle de Paşti, acoperite cu “semne” la fel de bine-prevestitoare”, adaugă muzeograful Mirela Creţu.
Tradiţie la Răşinari – vopsitul ouălor şi spălatul slăninilor
În satul copilăriei lui Cioran, în Joia Mare, se păstrează şi acum tradiţii moştenite din moşi-strămoşi. În Joia Mare, gospodinele vopsesc ouă iar bărbaţii spală slăninile.
„Tradiţia spune să spălăm slănina în Joia Verde, că se conservă mai bine. Slănina se spală cu un amestec de apă fiartă şi zeamă de varză, după ce este îndepărtată toată sarea şi urmele de fum se pudrează cu un pic de boia şi se pune la loc întunecos”, explică Ioan Badiu, proprietar al unei pensiuni din Răşinari.
Soţia sa, doamna Maria Badiu, se ocupă de vopsitul ouălor, totul doar natural. „În loc de vopseslele chimice, care trec prin coajă, murdăresc albuşul şi nu sunt sănătoase, folosim coloranţi naturali – foi de ceapă albă şi roşie, urzici, sfeclă, spanac”, explică doamna Badiu.
Cu foi de ceapă albă se obţin ouă galbene, cu cele de ceapă roşie şi cu sfeclă, ouă roşii, iar cu spanac şi urzici ouă vernil.
Foile de ceapă, sfecla, spanacul sau urzicile se fierb înainte, apoi se adaugă ouăle şi se mai fierb zece minute, cu un pic de oţet şi de sare. Se scot, se curăţă şi se ung cu slănină. „De când mă ştiu ouăle se vopsesc în Joia Verde, se spune că dacă se vopsesc în această zi pot fi păstrate foarte mult timp, chiar tot anul, fără să se strice”, adaugă doamna Badiu.
Lumină la cimitir
Vinerea Mare este marcată prin post negru iar credincioşii nu au voie să pună mâna pe ciocan şi nici să bată cuie pentru că se spune că Mântuitorul a fost bătut în cuie, pe cruce. La slujba de Înviere se merge obligatoriu în haine noi, iar la Răşinari, după ce iau lumină, oamenii merg în cimitirul din localitate, pentru a duce lumină şi morţilor.
În ziua de Paşti, nu se merge în vizită iar masa festivă este obligatoriu o reuniune de familie. Nu lipsesc preparatele din carne de miel dar nici caşul proaspăt şi telemeaua, pe de o parte pentru că se spune că „oaia a fost a lui Isus”, pe de altă parte pentru că vechile credinţe populare spun că e bine să mănânci caş „pentru a avea faţa albă”.
Paştele Blajinilor
De Paşti, cojile ouălor folosite la gătit şi chiar cojile ouălor roşii sunt date pe un fir de apă ca să “afle şi Blajinii că nu-i departe Paştele lor”. „În prima sâmbătă postpascală, sau mai frecvent în lunea de după Duminica Tomei, se fac ectenii la cimitir în memoria celor din “satul fără nume”. Se duc pe morminte ouă încondeiate, Pască, colivă, vin şi lumânăr aprinse: Acesta este Paştele Blajinilor sau lunea morţilor.
Despre Blajini se spune că sunt un fel de oameni buni, drepţi în faţa lui Dumnezeu, care trăiesc la apa sâmbetei, la marginea lumii, lângă sorbul pământului. Sărbătoarea Blajinilor este o punte nesfârşită peste generaţii. Acum nu se pomenesc doar morţii cunoscuţi pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam al strămoşilor comuni: Uitaţii, Neştiuţii, Albii”, explică muzeograful Mirela Creţu.
Bunătăţi de Mărginime
Gospodină desăvârşită, doamna Maria Badiu are câteva reţete tradiţionale care nu dau niciodată greş.
Drob de miel
Organele mielului – plămân, ficat, inimă, splină – se folosesc crude, pentru că prin fierbere îşi pierd din proprietăţi. Se dau prin maşină, se adaugă 250 de grame de slănină afumată, 3 ouă fierte, 3 felii de pâine înmuiate în lapte, ceapă şi usturoi verde, pătrunjel şi mărar proaspăt. Totul se frământă cu încă 3 ouă crude, sare şi piper. Apoi, se aşează într-o tavă de tuci praporul de miel peste care se pune compoziţia, se împătureşte, se pune apă, untură de porc şi un pahar de vin alb. Se dă la cuptor, pe parcurs se înţeapă cu acul iar la final se scoate şi se porţionează.
Ciorbă de miel
Se folosesc capul mielului, carnea de la gât, de la picioare, chiar şi coaste. Carnea se porţionează şi se spală în apă fiartă, după care se clăteşte cu apă călduţă şi se pune la fiert. În cratiţă se adugă morcov, pătrunjel, ţelină şi ceapă, toate întregi, se pun pe foc şi nu se lasă să fiarbă foarte mult, pentru că mielul este crud. Când e fiartă se adaugă o legătură de frunze de leuştean şi una de „chisătură” (slănină afumată dată prin maşină) şi se mai dau câteva clocote. Separat, într-un castron, se amestecă 1-2 linguri de făină de grâu cu lapte, şi se adaugă împreună cu o mână de tarhon din oţet. Se lasă 10 minute să se întrepătrundă, apoi se strecoară prin sită, fiecare bucată de carne se curăţă iar zarzavaturile sunt scoase şi tăiate. Se drege cu gălbenuş de ou cu smântână, se adaugă pătrunjel şi tarhon proaspăt tocat şi se serveşte obligatoriu cu ardei iute.
Piept de miel umplut
Spata de la miel se ducupează uşor sub picior şi se umple cu compoziţie pregătită la fel ca la drob. Se coase, se dă la cuptor cu foi de dafin, piper, căţei de usturoi, o cană de vin alb şi o lingură de untură de casă. Se poate servi cu spanac, rabarbăr copt, sos de vişine, salată de coacăze şi piure de cartofi.
Cozonac
Aveţi nevoie de un kilogram de făină, 8 ouă de casă, 500 de mililitri de lapte, 50 de grame de drojdie, 500 de grame de zahăr, 1 linguriţă de sare, coajă rasă de la 3 lămâi şi de la 2 portocale, 1 lingură de rom. De asemenea, în loc de ulei se adaugă 300 de grame de unt de oaie topit, care dă gust şi multă prospeţime produsului, se frământă bine şi se umple cu nucă, stafide, mac, după preferinţe.
Se încarcă comentariile...
