Geraldina Ghergu: „Nu aş putea apăra niciodată un om vinovat“

Geraldina e acum juristă la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu. Şi-a dorit asta de ani de zile. Deşi a făcut Dreptul, crede că nu ar putea fi avocat niciodată, deşi ar fi o meserie mai bănoasă.

Geraldina este o fire extrem de veselă. Aşa a fost întotdeauna. Când era mică îşi dorea să ajungă pensionară. Nu visa cariere de succes, spera să ajungă doar ca bunicii ei. „Eram încântată când îi vedeam pe bunicii mei, toată ziua acasă, liniştiţi, şi le veneau banii prin poştă. În schimb, părinţii se chinuiau să muncească o zi întreagă pentru nişte bănuţi. De asta aveam eu impresia că să a fi pensionar e cel mai frumos lucru posibil. Nici acum nu mi-am prea schimbat părerea, dar cine ştie dacă vom mai ajunge, la cât stres ne înconjoară“, spune Geraldina Ghergu.

Timpul trecea, iar Geraldina începea să viseze la o carieră. Iniţial şi-a oprit atenţia asupra jurnalismului, dar nu a fost decât ceva trecător. „Am şi lucrat o vreme în domeniu, dar mi-am dat seama că dreptul mi-ar place mai mult. Mereu când vedeam o nedreptate mă zbăteam să schimb ceva, să se facă dreptate. Cred că atunci m-am decis eu că dreptul e ceea ce îmi doream să fac“, spune Geraldina Ghergu. S-a înscris, aşadar la Facultatea de Drept şi, în paralel, s-a şi angajat. A şi avut norocul să lucreze la compartimentul de Contencios Administrativ al Spitalulul Judeţean. De aici începea să facă paşi mici, dar repezi spre cariera pe care o are acum. „Cât timp am fost şi referent m-am ocupat şi de relaţia cu presa. Eram şi purtător de cuvânt. Doi an de zile am făcut în paralel ambele lucruri. Perioada aceea o descriu ca fiind una extrem de veselă, dar în acelaşi timp a fost şi un extraordinar exerciţiu de diplomaţie. Am renunţat apoi pentru că îmi afecta extrem de mult munca de aici, din compartimentul de contencios şi defapt eu asta mi-am dorit“, spune Geraldina.

Legislaţie ambiguă
E greu să fi jurist în România. E concluzia la care a ajuns Geraldina în ultimii ani. Legislaţia noastră, spune ea, lasă destule portiţe de interpretare şi, în plus, se şi modifică extrem de des. „Numai la muncă nu reuşesc să ţin pasul cu toate cele pe care le am de făcut şi să fiu şi la curent cu noile modificări legislative. Îmi iau acasă să citesc. Asta este una din problemele noastre. E greu să fi jurist, dar numai aici, în România, unde legile se schimbă, apoi se modifică şi ulterior modificăm şi modificarea. În plus, multe legi sunt ambigue, lasă loc de interpretări şi aici se speculează la greu“, mai spune jurista.
Cu toate acestea îi place ceea ce face. Nu ar putea însă intra în baroul de avocaţi. E una dintre deciziile ferme pe care le-a luat de mult timp. „În primul rând nu aş putea apăra un om despre care eu am convingerea că este vinovat. Aş renunţa şi nu l-aş mai putea reprezenta în instanţă. Şi sunt foarte mulţi avocaţi. Nu aş putea fi avocat. Un profesor de-al meu spunea că medicii văd ce e mai rău din corpul omului, iar avocaţii din sufletul lor. Eu nu vreau să aflu răul din sufletul oamenilor“, spune uşor amuzată Geraldina.

Profil:
Născută: 9 februarie 1978, Sibiu
Studii: Master în Drept European la ULB Sibiu
Familie: căsătorită


Întrebări şi răspunsuri:
Cât de greu este să fi jurist al unei instituţii cu datorii, dată în judecată chiar şi de proprii angajaţi pentru reducerea cu 25%?
Nu e greu de loc. Noi ne facem munca de jurişti. Ceea ce fac angajaţii nu pot comenta. Până la urmă e dreptul oamenilor de a se adresa instanţelor, dacă ei consideră că le-a fost încălcat vreun drept.

Sunteţi de acord cu modul lor de a protesta prin ieşirile în stradă? 
Nu aş putea spune asta despre nişte oameni care acţionează altfel decât aş face eu. În primul rând eu nu aş muşca mâna care mă hrăneşte. Şi eu sunt uneori furioasă pe sistem, dar când faci astfel de acţiuni de protest trebuie să ştii să le organizezi şi să ai convingerea că vor şi da rezultate.

Ce îi place:
Geraldinei îi place extrem de mult să petreacă timpul alături de familie. Pentru ea e un mod de relaxare. Plimbările în oraş sau prin parc o încarcă cu energie, dar şi cititul îi place extrem de mult.
Ce nu îi place:
Urăşte laşitatea românilor, faptul că sunt umiliţi şi se lasă umiliţi până în pânzele albe. Iar când vine vorba să îşi apere drepturile, fie nu o fac, fie o fac prost.