Vâlcenii se feresc să-şi doneze organele după moarte
0
Donarea de organe rămâne un subiect tabu, mulţi dintre românii care au pierdut pe cineva drag refuzând prelevarea de organe. Pe de altă parte, numărul celor care şi-au dat acordul să devină donatori după moarte este extrem de scăzut. În Vâlcea, o singură persoană a acceptat să-şi doneze organele post-mortem.
La nivelul Ministerului Sănătăţii funcţionează Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule, având drept scop crearea unei baze de date pentru gestionarea informaţiilor în scopul realizării transplantului de organe, ţesuturi şi celule de la persoanele care consimt, în timpul vieţii, la donarea acestora post-mortem, în scop terapeutic. Înscrierea în Registru se face în baza consimţământului donatorului exprimat la notar sau testament. Declaraţia la notariat este scutită de taxe şi, potrivit ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1158/2012, o persoană poate dona următoarele organe, ţesuturi: cord, plămân, rinichi, ficat, pancreas, intestine, os, cornee, piele, vase de sânge şi celule umane.
Campanie pentru sensibilizarea potenţialilor donatori
Deşi Registrul este funcţional de aproape trei ani, câteva mii de români aşteaptă de ani buni un transplant de rinichi, ficat sau inimă.
Reprezentanţii Asociaţiei Transplantaţilor din România (ATR) încearcă de ani buni, în cadrul campaniei „Spune DA donării de organe!”, să promoveze donarea. Însoţiţi de voluntari, persoane care au fost supuse unui transplant, membrii ATR merg prin ţară pentru a informa populaţia despre caracterul legal şi benefic al actului donării în scop terapeutic.
Deocamdata, donarea de organe continuă să fie privită cu reticenţă de români şi, de foarte multe ori, familiile celor care au intrat în moarte cerebrală se opun recoltării de organe. De teama unui scandal, medicii nu prelevează organe fără acordul familiei nici măcar atunci când donatorul e înscris în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule.
“Medicii îi întreabă întotdeauna pe aparţinători dacă sunt sau nu de acord cu prelevarea de organe. Şi chiar dacă donatorul e înscris în Registrul donatorilor, medicii nu trec peste voinţa familiei. De aceea, spun eu, e foarte important ca familia să ştie ceea ce am decis, că vrem să devenim donatori post-mortem, pentru a evita astfel de situaţii. Trebuie să le explicăm celor dragi care e dorinţa noastră”, sustine Amalli Teodorescu, vicepreşedinte ATR.
Aşteptarea chinuitoare pentru o minune
Georgeta Nae a suferit primul transplant de rinichi în 1995, mama sa fiind cea care i-a dat viaţă pentru a doua oară.
Din păcate, problemele au reapărut zece ani mai târziu, când Georgeta a ajuns din nou dependentă de dializă. Susţinută de familie şi prieteni, aceasta speră în prezent într-o minune care-I va oferi şansa de a mai petrece câteva momente de fericire în mijlocul celor dragi.
“În 1995 am făcut primul transplant de rinichi. Spre norocul meu donatorul a fost chiar mama mea şi pot spune că totul a mers foarte bine timp de nouă ani şi jumătate. În 2004, din cauza imnosupresiei, au reînceput problemele şi am revenit pe dializă. Acum lupt să obţin o altă viaţă, să obţin puţin mai mult timp pentru mine. Sunt pe o listă de aşteptare şi, practic, aştept telefonul salvator”, povesteşte Georgeta (foto).
În ciuda problemelor de sănătate pe care le are, Georgeta le transmite potenţialilor donatori şi rudelor acestora să se gândească la mulţimea de copii dependentă de un aparat de dializă.
“Sunt foarte mulţi copii în dializă, iar cei care pot să doneze trebuie să se gândească la aceşti micuţi, care nu mai ştiu ce înseamnă joacă, care stau legaţi de un aparat. Eu am trecut prin asta, am început dializa la 12 ani şi pot să vă spun că e destul de dificil să înţelegi de ce viaţa ta depinde de un aparat. Celor care se confruntă cu aceeaşi problemă, care se află pe o listă de aşteptare, nu pot să le spun decât că trebuie să lupte. Nu trebuie să se izoleze, să renunţe la locul de muncă sau la prieteni, pentru că le va fi şi mai greu apoi”, mai spune Goergeta Nae.
Un singur vâlcean vrea să devină donator post-mortem
Din păcate, datele oficiale arată că puţini români şi-au exprimat acordul în faţa unui notar pentru a deveni donator post-mortem. În judeţul Vâlcea, în cei trei ani care au trecut de la înfiinţarea Registrului Donatorilor, o singură persoană a fost de acord să ajute un alt român să trăiască.
Conferinta de presa campanie „Spune DA donării de organe!”. Foto Adevarul
„Am vrut să fac un sondaj în rândul colegilor mei, ca să văd câte declaraţii au fost autentificate la birourile notariale din Râmnicu Vâlcea. Vreau să vă spun că este o singură declaraţie a unei persoane care vrea să îşi doneze organele post-mortem. Convingerea noastră este că oamenii nu sunt informaţi, nu ştiu ce trebuie să facă. Noi, ca notari, putem autentifica declaraţii care se dau pentru transplant, sunt declaraţii pentru prezent, pentru moment. (…) Separat de aceasta, notarul mai are competenţa să autentifice declaraţia celui care vrea să îi fie prelevate organele, ţesuturile, celulele, post-mortem”, a spus Mariana Gutău, reprezentant al Camerei Notarilor Publici din Vâlcea.
Persoanele care şi-au exprimat acordul să devină donatori post-mortem trebuie să ştie că pot reveni oricând asupra deciziei.
“Vis-a-vis de omul care vine să facă o asemenea declaraţie, trebuie să dăm dovadă de aceeaşi diligenţă pe care trebuie să o avem faţă de orice act întocmit la biroul notarial. Adică să fim convinşi că avem de-a face cu o persoană care ştie ce face, are discernământ, să-i explicăm că are şi posibilitatea să se răzgândească, ce trebuie să facă dacă s-a răzgândit. De asemenea, declaraţia poate fi făcută şi prin testament, dar trebuie să facă separat o declaraţie pe care noi să o înregistrăm în sistemul naţional, pentru că testamentul este un act cu caracter confidenţial şi nu putem să uzăm de cuprinsul lui până când persoana respectivă nu a decedat”, precizează notarul din Râmnicu Vâlcea.
SJU Vâlcea, centru de recoltare a organelor din 2016
Conducerea Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) din Râmnicu Vâlcea a depus săptămâna trecută o cerere pentru a deveni din 2016 Centru de recoltare a organelor. Managerul unităţii medicale speră că românii îşi vor schimba modul de a gândi, în viitorul apropiat, şi vor înţelege că prin gestul lor pot salva o viaţă.
“Am toate speranţele că în 2016 vom fi autorizaţi ca unitate de prelevare de organe, mai ales că SJU dispune de specialişti tineri în neurologie şi chirurgie. Cred că primul pas pentru a depăşi acest hop este să lucrăm la partea de conştientizare. Din punct de vedere medical, noi facem faţă unei astfel de provocări, dar problema e cum să-I facem pe aparţinători să înţeleagă importanţa donării de organe”, opinează chirurgul Dan Ponoran, manager al SJU Vâlcea.
Mii de români, pe lista de aşteptare pentru transplant de organe
Conform datelor furnizate de Agenţia Naţională pentru Transplant, în România s-a cerut, anul trecut, acordul pentru donare de la 284 de familii, din care 63 au refuzat categoric ca medicii să se atingă de rudele care au intrat în moarte clinică.
La 31 decembrie 2014, peste 4000 de români aşteptau să primească un rinichi, iar viaţa a 152 de bolnavi depindea de un transplant de inimă. De asemenea, 615 români se aflau pe lista de aşteptare pentru un transplant hepatic, în timp ce 93 de români sperau să fie supuşi unui transplant de pancreas.
Se încarcă comentariile...
