Zece lucruri ciudate despre Crucea de pe Caraiman: comuniştii au vrut să-i taie braţele, cum a fost urcată în vârf de munte şi ce nume trebuia să poarte

Crucea de pe Caraiman, unul dintre cele cunoscute monumente ale României, este, totodată, deţinătoarea câtorva superlative naţionale şi mondiale. În 2014, construcţia a intrat în Cartea Recordurilor

Monument naţional de clasa A, Crucea Eroilor Neamurilor sau Crucea de pe Caraiman, a fost construită între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, pentru a cinsti memoria eroilor neamului căzuţi în Primul Război Mondial. O construcţie 100% românească, impresionată încă de la inaugurare, a devenit cel mai cunoscut reper al Văii Prahovei, dar şi unul dintre simbolurile naţionale ale României.

În Cartea Recordurilor din 2014

În 2014, Crucea de pe Caraiman a intrat în Cartea Recordurilor ca cea mai înaltă cruce din lume (39,30 m), amplasată pe un vârf montan, la peste 2.291 metri, foarte aproape de cota atinsă de Vârful Caraiman (2.386 metri). Reprezentanţii Guinness World Records au înmânat, în februarie 2014, certificatul oficial care atestă această performanţă, oficialilor din Buşteni. Monumentul a fost verificat de către experţii Guinness pe 14 august 2013.

Crucea este unică în lume atât prin altitudinea amplasării, cât şi prin dimensiuni. 

Cea mai înaltă structură metalică situată într-o zonă montană, la inaugurare

În 1928, la inaugurarea sa, „Crucea de pe Caraiman“ era cea mai înaltă structură metalică situată într-o zonă montană. Era comparată, încă din momentul finalizării lucrărilor de execuţie, o construcţie comparabilă ca realizare inginerească şi simbolistică, cu turnul Eiffel din Paris, Statuia Libertăţii din New York sau Hristos Mântuitorul din Rio de Janeiro.

Scopul monumentului a fost o vizibilitate cât mai mare

Crucea a fost realizată din iniţiativa Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria ai României, în perioada 1926-1928 „întru slava şi memoria eroilor prahoveni căzuţi în Primul Război Mondial, 1916-1918, pentru apărarea patriei” aşa cum stă scris pe placa comemorativă fixată pe partea nordică a soclului. Inaugurarea şi sfinţirea monumentului au avut loc pe data de 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci.

Pentru construcţia monumentului, ridicat cu scopul de a fi văzut de la o distanţă cât mai mare, s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2.291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal (2.325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou. De pe platforma de la baza monumentului sau de pe terasa lui superioară, se deschide o largă panoramă a Văii Prahovei, având la picioare Buşteniul.

Controverse privind numele

Cel mai des nume din documentele oficiale aflate în colecţiile Arhivelor Naţionale ale României este de „Monumentul Eroilor“, în timp ce în limbajul cotidian s-a păstrat, încă din anul 1933, titlul de „Crucea de pe Caraiman“.

O a treia variantă ce şi-a făcut loc în unele surse bibliografice secundare – „Crucea Eroilor Ceferişti“ – pare a fi fost generată de faptul că ridicarea monumentului (între anii 1926-1928) a fost realizată prin eforturile lucrătorilor Direcţiei de Poduri din cadrul Direcţiei Generale CFR.

Arhitectura, concept 100% românesc

Proiectarea şi execuţia întregului monument sunt 100% româneşti. Proiectul ansamblului a fost realizat de către arhitecţii români Georges Cristinel şi Constantin Procopiu. Proiectul de rezistenţă a fost întocmit de către inginerii Alfred Pilder şi Teofil Revici, diriginte de şantier a fost Nicu Stănescu şi şef de şantier maestrul V. Bumbulescu.

Conceptul crucii este axat pe simetrie

Elementul compoziţional determinant al Crucii de pe Caraiman este simetria, care guvernează soluţia arhitecturală, fiind prezentă atât în plan vertical cât şi în plan orizontal.

Crucea are o înălţime totală de 39.3 metri (din care 8.35 metri reprezintă soclul) şi o deschidere a braţului orizontal de circa 15 metri. Lăţimea stâlpului vertical este de 2 metri, lungimea braţelor orizontale până în axul stâlpului este de 7 metri, iar latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 metri.

Crucea este executată din profile de oţel, traverse metalice îmbinate prin nituire într-o reţea, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră de calcar fasonată.

Soclul crucii a fost adăugat în 1930. FOTO Adevărul

Soclul a fost adăugat mai târziu

Iniţial, crucea era introdusă direct în stâncă, iar soclul a fost realizat ulterior inaugurării, în 1930, pentru o mai bună încastrare a structurii metalice. În faza iniţială, crucea adăpostea un generator electric, care punea în funcţiune 120 de becuri de 500 W, distribuite pe conturul crucii.

Materialele de construcţie, transportate cu carele cu boi

Fondurile necesare construcţiei au fost obţinute din diferite surse şi prin donaţii de la firme particulare şi instituţii de stat. Lucrările efective au fost executate de către lucrătorii Direcţiei de Poduri din cadrul C.F.R. prin secţiile L1 şi L5 din Sinaia şi Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizaţi şi un număr mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente şi restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la staţia CFR Buşteni.

De aici, o parte dintre traversele metalice şi celelalte materiale de construcţie a fost transportată de care cu boi pe ruta Buşteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Buşteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii şi măgarii până în vârful Caraiman.

O bancă a acordat şi un credit cu dobândă mică pentru achiziţionarea mai multor căruţe, necesare transporturilor. Din cauza traseului foarte accidentat, o căruţă făcea într-o săptămână maximum două-trei transporturi. Unii dintre căruţaşii locali şi-au pus la dispoziţie propriile atelaje şi erau erau plătiţi cu bani, fân şi hrană.

Comuniştii au vrut să-i taie braţele

Până la instalarea regimului comunist în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria, pe 15 august, dar şi de Înălţarea Domnului, când este şi Ziua Eroilor. În perioada regimului comunist, monumentul a fost ameninţat de mutilare. În epocă s-a vehiculat ideea ca braţele crucii să fie tăiate, iar în vârful coloanei rămase să fie montată o stea roşie.

Este iluminată de 300 de becuri

La început, iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul generatorului de energie electrică localizat în soclul din beton armat, însă în anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic naţional. În prezent, odată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare şi poate fi văzută de la zeci de km depărtare, de pe Valea Prahovei.

Pe aceeaşi temă

Respect maxim sau gest de prost gust? Simona Halep asociată cu monumentul de la Caraiman

Crucea Eroilor de pe Caraiman a intrat oficial în Cartea Recordurilor