NEAMŢ: George Bălan şi-a dedicat viaţa carpatinilor

Cel mai mare vis al pietreanului, care se numără printre fondatorii Carpatin Club România, rămâne omologarea ciobănescului românesc carpatin

S-a născut şi a copilărit pe Valea Bistriţei. A fost fiu de ţăran muntean, iar vacanţele de vară însemnau pentru George Bălan libertate în vârful muntelui. „Tata mă trimitea cu oile pe munte, să le duc la păscut. Aşa a apărut carpatinul în viaţa mea, chiar dacă atunci nu era numit aşa, ci i se spunea simplu – câine de oi”, îşi aminteşte inginerul Bălan.

Soarta i-a fost trasată în 1964, când avea numai şapte ani. Mihai Lupuleasa, cioban de renume de pe valea Bistriţei, a ajuns la stâna din Buşmeiul Mare (peste 1.700 de metri înălţime), unde tatăl lui George ţinea oile îm timpul verii. Atunci l-a cunoscut pe Habric, primul câine pe care l-a îndrăgit şi care l-a determinat să-şi dedice viaţa acestei rase. „De la Habric a pornit totul. L-am surprins într-o noapte, când a venit ursul la stână. Câinele l-a atacat pur şi simplu, ca un om conştient. De atunci mi-a intrat în suflet”, povesteşte George Bălan despre primele amintiri cu ciobăneştii carpatini.

Atunci şi-a cumpărat şi primul câine – Voinicul. Însă, la numai doi ani de când a intrat în inima lui George, Voinicul a fost ucis de o haită de lupi. A suferit, dar n-a renunţat. A luat-o pe Olga, un alt carpatin.

Anii facultăţii l-au obligat să se separe de câinii săi, însă pasiunea a rămas în suflet. Abia după aceea a revenit în spaţiul copilăriei şi şi-a cumpărat o casă la ieşirea din Piatra Neamţ. Atunci a apărut şi Gruia. „Am început să merg şi prin ţară în căutarea carpatinului. L-am găsit în Bistriţa. Am mai cumpărat câini de la pasionaţii de acolo şi ne-am gândit să facem primul club al carpatinului din România”, spune Geroge Bălan despre primii paşi făcuţi pentru omologarea rasei.

În martie 1998, este fondat, la Bistriţa, Clubul de Câini de Rasă Ciobănesc Românesc Carpatin. Atunci au pus bazele primei selecţii ştiinţifice a ciobănescului carpatin. „Ştiinţa se naşte din pasiune. Nici unul nu era medic veterinar şi nu aveam experienţa necesară, dar am mers «copăcel» şi am reuşit”, spune fericit George Bălan.

În cadrul Clubului au apărut şi diferenţele de opinii, motiv pentru care nemţeanul s-a retras şi s-a ghidat după principiile proprii. A fondat, la Piatra Neamţ, Carpatin Rustic Club, bazat pe canisa de Troian, pe care tot George Bălan a înfiinţat-o. „Mi-am format canisa şi clubul pentru a obţine dreptul de reproducere a acestor câini. În chinologie, un câine este de rasă dacă este recunoscut pe plan naţional. Rasa se face pe baza selecţiei celor mai bune exemplare”, subliniază ing. Bălan.
În anul 2005, alături de alţi militanţi pentru recunoaşterea ciobănescului românesc, a reuşit să obţină de la Federaţia Chinologică Internaţională omologarea omologarea provizorie a Ciobănescului Românesc Carpatin.

Ce-i place

Lucrurile clare, fără echivoc. Îmi plac liniştea şi curăţenia. Aşa am fost obişnuit din copilărie şi de aceea mi-am şi ales casa la ieşirea din oraş. Acolo e linişte şi totul are o ordine aparte, a naturii.

Ce nu-i place

Nu-mi plac aglomeraţia şi politica. O consider cea mai perfidă ocupaţie. Nu înţeleg cum de unii ajung să se schimbe atât de mult după ce intră în politică. Nu aş putea niciodată să fac aşa ceva.

Cum se împacă cele trei femei din viaţa lui cu pasiunea pentru câini?

Toate cunoştinţele mele de gen feminin au suportat amprenta pasiunii mele pentru câini. Fetiţa cea mică a devenit deja un mic expert şi mă ajută foarte mult la tot ceea ce fac pentru aceşti câini. Eu cred că o femeie îşi are locul în viaţa ciobănescului românesc carpatin.

Cum se va simţi când va fi omologat ciobănescul carpatin?

În al nouălea cer pentru că această pasiune mi-a adus şi cea mai multă sudoare, dar şi cea mai multă fericire. Ar fi cea mai mare bucurie a vieţii mele, ştiind că şi eu am pus puţină trudă la recunoaşterea oficială a ciobănescului românesc carpatin.