Ştefan cel Mare, boţul de mămăligă şi o poveste cu tâlc. Ghicitoarea cu care domnitorul i-a încurcat pe boieri

Ştefan cel Mare

O legendă străveche preluată şi publicată la începutul secolului XX într-o revistă ce apărea la Fălticeni prezintă o întâmplare de care a avut parte Ştefan cel Mare după o confruntare cu tătarii.

Povestea al cărei personaj principal este Ştefan cel Mare a fost publicată în numărul 5-6 din iulie-august 1903 al revistei „Şezătoarea“, publicaţie de „literatură şi tradiţiuni populare“ condusă de Artur Gorovei. 

De la început se precizează că legenda a fost culeasă de la profesorul Leonida Bodnărescu, care a auzit-o de la tatăl său. La rândul său, acesta preluase povestea de la tatăl său, Mihai Bodnărescu din Gălăneşti, Bucovina, personalitate cunoscută după ce a devenit unul din cei patru deputaţi români în Parlamentul de la Viena, la mijlocul secolului XIX.     

Pentru a atrage interesul cititorilor, povestea este prezentată sub forma unei ghicitori  - „Cu ce-i mai bună mămăliga?“.

Ştefan rătăcit prin pădure

Legenda spune că Ştefan Vodă, însoţit de boieri şi căpitani de oşti, se afla în căutarea unui loc pentru o mănăstire, după ce tocmai îi alungase pe tătarii care năvăliseră în Moldova.    

„Intrând Domnul Ştefan cu curtenii săi prin codrii deşi şi neumblaţi de prin pădurile Rădăuţului, descalecă într-un loc şi prinse a intra tot mai afund prin cele păduri. Până la o vreme curtenii îl însoţiră, dar sara întunecând, ei l-au pierdut din ochi pe Vodă“, spune legenda.

Căutările curtenilor au fost în zadar, mai ales că se lăsase noaptea, iar pădurea era foarte deasă. Osteniţi, aceştia au aprins un foc şi s-au odihnit până dimineaţă, când au pornit din nou în cercetarea pădurii. 

„…când soarele era amu sus, îl aflară pre Ştefan Vodă dormind într-o colibă  a unui biet Român“.

Vodă tratat cu mămăligă şi un pat de fân

Legenda spune că Ştefan cel Mare ajunsese seara târziu în coliba unde l-au găsit a doua zi boierii. Domnitorul dăduse de refugiu după ce văzuse o lumină prin desişul pădurii.

„Strigă Vodă că de este cineva în colibă să iasă afară. Atunci ieşi un Român care tocmai se trezise din somn şi-l întrebă ce vrea. Ştefan îi zise că este un drumeţ şi c-a rătăcit prin pădure şi că este mort de trudă şi de foame“.

Vodă a fost primit de gazdă în colibă, s-a aşezat pe un braş de fân aşternut pe jos şi care ţinea loc de pat.

„De mâncare îi adusese Românul un darab de mămăligă rece. Vodă se uită la lumina unui tăciune ce-l ţinea Românul în mână la vârtoasa mămăligă şi întrebă pe colibaş ce are la mămăligă. Ori de n-are lapte, carne, verdeţuri sau altceva. Românul însă îi zise că n-are nimică la mămăligă“

Autorul poveştii ţine să precizeze că Ştefan nu era pretenţios („prea desmerdat în ale mâncării“), deoarece mult timp îl petrecea nemâncat în lupte. 

„Uitându-se însă la mămăliga cea rece şi vârtoasă, tot parcă-i venea oarecum s-o îmbuce aşa sacă. Dară vâzând că Românul n-are altă nemică, făcu voie din nevoie şi începu să îmbuce şi să înghiţă din ea, parcă era un fel din cele mai alese bucate“.

După ce şi-a potolit foamea cu mămăliga rece, şi a băut apă rece de izvor, adusă de stăpânul colibei în pălăria lui, Ştefan a adormit pe loc „un somn din cele voiniceşti“, până ce a fost găsit de curteni. 

Ştefan Vodă şi-a încurcat boierii cu o ghicitoare

Stăpânul colibei a aflat cu uimire de la boieri pe cine a găzduit peste noapte, iar Ştefan Vodă i-a mulţimit pentru buna primire cu o mână de bani. Apoi, însoţit de curteni şi căpitani, Domnul Moldovei a plecat spre mănăstirea Putna, unde stareţul i-a întâmpinat cu o masă îmbelşugată.

„Pe timpul ospăţului, când vinul făcea ocol împrejurul mesei, şi toţi mesenii se făcură toţi vorbăreţi, întrebă Vodă pe curteni ori de-au mâncat ei mămăligă. Curtenii se cam mirară de această întrebare domnească, dar totuşi răspunseră cu toţii c-au mâncat. Dacă aţi mâncat, zise Vodă, atunci trebuie să ştiţi cu ce îi mai bună mămăliga“.

La această provocare culinară, toţi şi-au dat cu părerea: 

„Unii gâciră, că cu friptură de pui cu smântână; alţii cu brânză de oi sau cu lapte, alţii cu verdeţuri ca: usturoi sau ceapă, alţii cu alte mâncări, care de care cum îl învăţa mintea a gâci, căci curtenii nu prea gustaseră din mămăligă, nu era ea doar mâncare boerească, ci ţărănească“

Variantele primite din partea mesenilor nu l-au mulţimit pe Ştefan care i-a uimit cu răspunsul:

„La toate răspunsurile lor, Vodă clătină din cap necredincios, vrând să zică că n-au gâcit. În urmă, Ştefan Vodă le zise: 

Eu văd că nu gâciţi, de aceea vă voi spune eu cu ce este mămăliga mai bună – cu foamea!“