Istoric specializat în rezistenţa anticomunistă, despre piedicile în calea întoarcerii Regelui Mihai după Revoluţie

Istoric specializat în rezistenţa anticomunistă, despre piedicile în calea întoarcerii Regelui Mihai după Revoluţie

Istoricul Dorin Dobrincu, fost director al Arhivelor Naţionale ale României şi cercetător la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“ din Iaşi, a explicat pentru „Adevărul“ de ce monarhia nu a reuşit să se reimpună în anii '90.

Ştiri pe aceeaşi temă

Istoricul Dorin Dobrincu a explicat motivele pentru care monarhia nu a reuşit să se reimpună după Revoluţie. Acesta a vorbit despre cele două Românii, cea din 1947, la abdicarea forţată a Regelui Mihai, şi cea din 1989, ieşită după cinci decenii de regim totalitar. „România ieşită din comunism nu mai semăna cu România din 1947, când fusese abolită monarhia, iar ţara intrase în plin regim totalitar. Trecuseră decenii, generaţiile se schimbaseră, valorile celor mai mulţi cetăţeni români erau diferite de cele ale părinţilor sau bunicilor care trăiseră sub monarhie. Mihai I era oarecum cunoscut, oricum privit cu speranţă de către cei care aveau o educaţie anticomunistă, mai degrabă estompată, dobândită fie din familie, fie prin ascultarea secţiilor în limba română de la unele posturi de radio occidentale, mai ales de la Europa Liberă“, explică istoricul specializat în rezistenţa anticomunistă din România.

Dorin Dobrincu adaugă: „Însă în cea mai mare parte românii aveau la începutul anilor 1990 o cultură politică derivată direct din naţional-comunism. Asta s-a văzut şi în simbolistică, şi în atitudinile faţă de liberalizare şi democratizare, s-a văzut şi mai clar, palpabil la alegerile din 1990, 1992 şi 2000. Cred că alegerile din 1996 au fost mai degrabă o excepţie fericită; scrutinul din acel an a contat şi pentru România, în general, şi pentru regele Mihai, care şi-a recăpătat cetăţenia în 1997. Ulterior, într-un context politic legat de stabilitatea regimului Iliescu, dar şi de calculele familiei regale, s-a ajuns la o înţelegere între cele două părţi. Însă asta a creat şi foarte multe dezamăgiri în rândurile celor care simpatizau cu regele, dar detestau mai mult regimul Iliescu. Era vorba mai ales de oameni care aveau convingeri, pentru care regele era un simbol al unei lumi aşezate, al unei lumi de dinaintea comunismului. Erau şi destule naivităţi în această perspectivă, dar şi valori tari, pe care ei nu le voiau negociate. Aceşti oameni nu s-au mai simţit reprezentaţi după aceea de rege şi de oamenii din jurul său. Şi asta în pofida faptului că membrii familiei regale au devenit mai prezenţi în spaţiul public, într-un amestec de oficial şi neoficial“.

Întrebat ce crede că se va întâmpla cu familia şi Casa Regală după acest moment, istoricul a declarat: „Nu este treaba mea să fac predicţii. Oricum, nu ştiu ce se va întâmpla cu familia regală. Cel mai probabil îşi va vedea de drumul, de proiectul său, de interesele sale. Din punctul meu de vedere, este lipsit de importanţă dacă România va fi republică sau monarhie. O monarhie sau o republică nu sunt bune în sine. Important pentru noi este să avem un regim constituţional şi un stat funcţional. În rest, amestecul de emoţii, istorie selectivă, interese personale şi de grup nu ajută prea mult dezbaterii publice nici în acest context, nici în altele“.

Ultimul rege al României a murit marţi la domiciliul său din Elveţia. Regele avea 96 de ani, împliniţi la 25 octombrie, iar de mai bine de un an şi jumătate era grav bolnav. Trupul neînsufleţit al Regelui Mihai va fi depus în Holul de onoare a Castelului Peleş, iar apoi pentru două zile în Sala Tronului, la Palatul Regal din Calea Victoriei.

 
 

 

citeste totul despre: