Ieşeanul Dumitru Bazon este unul dintre ultimii supravieţuitori ai lagărului de concentrare din Bărăgan. Securitatea l-a arestat în 1958 pentru intonarea imnului

Inginerul în Zootehnie, ajuns acum la vârsta de 80 de ani, a fost încarcerat şase ani în închisorile de la Iaşi, Jilava şi Gherla pentru că a cântat „Deşteaptă-te, române!“.

Pentru Dumitru Bazon viaţa a luat o întorsătură dramatică la vârsta de 25 ani. Avântul tineresc, pe fondul revoltei intime împotriva regimului opresiv, l-au condus spre un gest extrem în acele vremuri. Avea o meserie respectabilă, aceea de inginer zootehnist, şi un statut social pentru care a muncit pe brânci. „În 1958, eram la o nuntă şi am cerut formaţiei să cânte «Deşteaptă-te, române!» . A doua zi, cei de la Securitate m-au ridicat de la serviciu. Am fost anchetat, bătut şi apoi băgat în închisoare“, povesteşte bătrânul.

Cu lacrimi în ochi şi cu mâinile tremurând, fostul deţinut politic a povestit pentru "Adevărul" torturile la care a fost supus în cei şase ani de închisoare corecţională, la care s-au adăugat patru ani de degradare civică şi confiscarea averii.

„Deţinuţii nu mai au niciun drept“

„A fost groaznic. Foame şi bătaie. Îţi venea să te sinucizi. Munci teribile la diguri, pe canicula din Bărăgan cu 40 de grade Celsius“, relatează Dumitru Bazon. A trecut, rând pe rând, prin temute închisori comuniste, precum cele de la Gherla sau Jilava, dar a mai fost închis şi la Iaşi.

"În închisoarea de la Jilava, am fost bătut de mi-au rupt maxilarul. Corpul îmi este plin de urme din bătăile de atunci. Umărul este dislocat şi stomacul distrus. A trebuit să mă operez şi nici acum nu m-am refăcut", adaugă Bazon.

Chinul inginerului nu s-a terminat după ce-a ieşit din închisoare, în anul 1964. Deposedat de drepturi sociale, a fost  nevoit să muncească cu ziua o lungă perioadă de timp. „Viaţa de după închisoare a însemnat umilinţă totală, frică şi spaimă. Nu aveam drepturi, eram ostracizat. Lumea mă evita şi mă privea ca un paria, deoarece fusesem după gratii. Nici acum nu am trecut peste acea perioadă“, povesteşte ieşeanul, ajuns acum la vârsta de 80 de ani.

Potrivit dosarului său de la CNSAS, Dumitru Bazon este titular al unui dosar informativ, pentru că a fost urmărit de oamenii Securităţii în perioada 1961-1979. Şi-a refăcut viaţa cu greu, iar după 1989 s-a implicat activ în lupta împotriva fostei structuri de securitate. Cu toate acestea, a avut parte doar de dezamăgiri de-a lungul anilor şi a trăit să vadă cum niciunul dintre opresorii săi nu este tras la răspundere pentru acţiunile criminale.

În 2007, a preluat conducerea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, funcţie pe care o ocupă şi în prezent. „Încercăm să fim ascultaţi. Să ni se dea bilete de tratament gratuite, reţete gratuite, scutiri de impozite pe salarii şi pensie. Vrem să se respecte legea, doar atât. Nu am fost niciodată mai revoltat ca acum. Dacă aş fi tânăr, aş face din nou închisoare. Nu-i suport pe cei care ne conduc“, spune Bazon.

Ieşeanul a iniţiat construcţia la Iaşi a unui monument închinat victimelor regimului comunist. Acesta a fost inaugurat pe 12 noiembrie 2010, în parcul Mitocul Maicilor din Iaşi, vizavi de statuia Independenţei. „Este singurul monument din ţară de acest gen. Placa funerară va conţine numele a 244 de victime ale regimului care au fost şi deţinuţi politici. Printre aceştia se numără preoţi, patriarhi, cardinali, episcopi“, detaliază Dumitru Bazon.