Tradiţiile de Crăciun în Moldova, un amestec între păgânism şi creştinism. Ce semnificaţie are mâncatul ritualic al plăcintei cu bostan sau al celei cu julfă
0Etnografii ieşeni vorbesc despre o serie de ritualuri şi obiceiuri, ancorate în perioada precreştină, încă practicate în zona rurală a Moldovei.
Un fapt inedit, puţin cunoscut, este că Naşterea Mântuitorului era sărbătorită pe 6 ianuarie în secolul al IV-lea d. Hr. Data de 6 ianuarie a fost stabilită de către conducători ai Imperiului Roman odată cu oficializarea cultului creştinismului pe teritoriul imperiului.
S-a constatat, însă, că poporul era prea puţin interesat să celebreze public sărbătoarea Naşterii Domnului la data iniţială. Pe de altă parte, atât credincioşii creştini, cât şi cei necreştini celebrau în masă, în jurul datei de 25 decembrie, Saturnaliile sau Sol Invictus, ziua în care soarele este înfrânt, corespondentă Solstiţiului de Iarnă.
Din acest motiv, legat în bună măsură de nevoia conducătorilor de a intra în graţiile "demos"-ului, sărbătoarea a fost mutată pe data de 25 decembrie.
Un alt aspect puţin cunoscut legat de Sărbătoarea Crăciunului este că obiceiul împodobirii bradului a intrat în spaţiul românesc foarte târziu, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, adus de prin zona germanică. "Aducerea bradului în casă este legată de un alt cult vechi precrestin dendrologic, acela de a băga un butuc în casă în perioada Solstiţiului de Iarnă, fără însă a-l pune şi pe foc. Din acest motiv, n-a fost greu să fie preluat obiceiul aducerii bradului în casă. S-a realizat, practic, un sincretism între precreştinism şi creştinism. Împodobirea bradului semnifică darurile aduse Mântuitorului, precum şi bucuria asociată naşterii", explică etnograful Victor Munteanu, de la Muzeul Etnografic al Moldovei.
Specialistul ieşean spune că, în zona rurală a Moldovei, se mai păstrează încă obiceiuri legate de Ajunul Crăciunului. Unul dintre acestea este mâncatul ritualic al plăcintei cu julfă. Alimentul ritualic este un aspect respectat şi practicat încă de mulţi credincioşi ortodocşi în spaţiul românesc. În acelaşi registru se înscrie chişca de Crăciun sau drobul de Paşti. "În multe zone ale Moldovei, precum localităţile din apropierea Paşcaniului, se mănâncă încă ritualic în Ajunul Crăciunului, plăcinta cu bostan sau cu dovleac, mai ales de către copii. Se porneşte de la culoarea bostanului, care induce sănătate, se naşte superstiţia că că cel care o mănâncă va fi rumen şi sănătos peste an", detaliază Victor Munteanu.
Tot în Ajunul Crăciunului se mai mănâncă şi prune sau perje uscate, care au rolul de a îndulci, de a-l predispune la un an liniştit pe cel care le consumă, în care nu se va sfădi cu nimeni.
Un alt obicei, puţin cunoscut, practicat încă, dar extrem de rar, în Moldova este cel legat de găsirea ursitului de către fetele mari. "Pe prispa casei se pun câte 7 sau 9 ulcele de lut umplute cu apă şi se lasă peste noaptea Ajunului Crăciunului. Dacă dimineaţa mai multe ulcele sunt golite sau mai puţin pline, atunci fata are şanse mari să se mărite în anul care vine. Se crede că, peste noapte, casa a fost vizitată de ursit, care a băut apa în secret, însetat de drumul lung şi obositor pe care l-a parcurs până la casa fetei", adaugă etnograful Victor Munteanu.
Mai puteţi citi:
Caganer, personajul care îşi face nevoile în stradă. Cele mai neobişnuite tradiţii de Crăciun
Se încarcă comentariile...
