Conversaţia tragicomică dintre Carol I şi generalul Golescu. Cum a reacţionat prinţul german când a văzut palatul jalnic în care urma să trăiască

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Primul contact al regelui Carol I cu Bucureştiului secolului al XIX-lea a constituit un şoc cultural pentru monarhul german, din care şi-a revenit cu greu.

Aducerea prinţului german Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen la conducerea Principatelor Unite constituie unul dintre actele politice strălucite ale politicienilor români din secolul al XIX-lea. Efectul cel mai important a fost ieşirea de sub influenţa ruso-turcă şi intrarea provinciilor româneşti pe drumul modernizării.

Cel de-al doilea fiu al lui Karl Anton, Karl Eitel Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit Domnitor al Principatelor Române (1866–1881) şi apoi rege (1881–1914) de România, sub numele de Carol I de România, iar casa dinastică înfiinţată de el a rămas pe tron până la sfârşitul monarhiei române în 1947, odată cu abdigarea Regelui Mihai I de România.

Lungul drum al domnitorului Carol I din Germania şi până în România, sub un nume fals, a început pe 29 aprilie 1866 şi s-a terminat pe 10 mai, data intrării viitorului monarh al ţării în Bucureşti. Carol I a intrat în ţară pe la Drobeta Turnu-Severin şi a urmat traseul Horezu - Râmnicu-Vâlcea - Curtea de Argeş - Câmpulung - Târgovişte - Bucureşti. Însoţit pe traseu de marele om politic  I. C. Brătianu, principalul artizan al aducerii lui în România, viitorul rege a avut timp să-şi facă o părere despre sărăcia cruntă, haosul şi dezordinea din proviciile pe care avea să le conducă.

Şocul final al primelor contacte cu realitatea românească avea să-l aibă, însă, la Bucureşti. Preluat la intrarea în oraş de o delegaţie condusă de generalul Nicolae Golescu, unul dintre cei trei membri ai Locotenenţei Domneşti care a condus statul de la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza şi până la înscăunarea viitorului rege, Carol I a fost condus până la Podul Mogoşoaiei, acolo unde avea să-şi ia în primire viitoarea reşedinţă.


Palatul regal de la Mogoşoaia la 1860. Clădirea prezentată viitorului rege Carol I în 1866 FOTO Arhiva Academia Română

palatul regal

Era vorba despre casa boierului Dinicu Golescu, construită în 1820 şi transformată în palat în anul 1837, de către domnitorul Alexandru Ghica. Deşi modestă ca aspect şi dimensiuni, clădirea a continuat să îndeplinească rolul de palat domnesc şi în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, care a locuit-o în intervalul 1859-1866.

Ajuns în preajma clădirii, Carol I avea să remarce pavajul îngrozitor, aspectul de mahala al caselor dimprejur, precum şi turma de porcii care se răsfăţa într-o băltoacă în piaţeta din faţa palatului.

Din dialogul rămas în istorie, purtat în faţa palatului de Carol I şi generalul Golescu, reiese că viitorul monarh a sperat, până în ultima clipă, că nu aceea este casa în care urma să locuiască:

Prinţul Carol: "Qu'ést-ce qu’il ya dans cette maison?" ("Ce se întâmplă în această casă?")
Generalul Golescu: "C’est le palais…" ("Este palatul...")
Prinţul Carol: "Mais, ou est le palais?" ("Unde este palatul?").

Şocul viitorului rege a fost cu atât mai puternic, cu cât îşi părăsise pentru România uriaşul castel de la Sigmaringen, o bijuterie arhitectonică păstrată până în zilele noastre.

În următorii ani, clădirea a fost transformată radical de către viitoarea Casă Regală a României, prin extinderi şi modernizări repetate. Din 1948, a găzduit Muzeul Naţional de Artă al României. Distrusă în proporţie de 80% în timpul evenimentelor din decembrie 1989, clădirea s-a aflat în renovare până în anul 2000, când a fost redeschisă publicului (jos, FOTO wikipedia).

muzeul de arta

Mai puteţi citi:

Fragmente din Jurnalul lui Carol I al României, volumul al II-lea

Carol I, la judecata istoricilor comunişti: cum a fost defăimat primul rege al României

Castelul tinereţii lui Carol I, pe care l-a părăsit în Germania pentru a deveni Regele României: fabuloasa poveste a unui loc unic în lume, blindat cu arme

Iaşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite