PORTRET/ Irina Pătrăhău-Pascaru: „Antrenorul modelează pasiunea“

De la 16 ani practică karate tradiţional. A urcat pe podium în competiţii din ţară şi din străinătate. În ultimii opt ani a îndrumat ca antrenor sute de copii.

Irina Pătrăhău şi-a început activitatea sportivă la Bârlad. „Am căutat să fac un sport şi am ajuns să practic karate“, îşi aminteşte Irina Pătrăhău. A obţinut în 1996 centura neagră, iar de atunci a pătruns în arta karate-lui tradiţional. „Am venit în Iaşi în 1999 şi de atunci activez la clubul Enpi unde am cunoscut adevărata performanţă profesională“, susţine Irina. Cea mai mare realizare a sportivei este primul loc la Campionatul Mondial din Italia, în 2005.

A antrenat sute de sportivi
De opt ani îmbină activitatea de antrenor cu cea de sportiv şi susţine că cel mai împlinită s-a simţit atunci când cei pe care i-a îndrumat au urcat pe podium. „Ca îndrumător am obţinut numeroase rezultate, la toate categoriile, de la copii până la seniori, la concursurile de karate de pe plan naţional, european şi mondial“, afirmă antrenorul. Irina Pătrăhău consideră că ai nevoie doar de dorinţa de a face sport pentru a intra în sala de antrenament. „Dacă unui om îi place sportul, antrenorul trebuie doar să modeleze pasiunea şi să scoată ce-i mai bun din el“, este de părere tânăra.

Sportul, un remediu pentru stres
Sportiva susţine că cei mai mulţi practicanţi de karate vin la sală pentru a face mişcare, dar şi pentru a scăpa de stresul tot mai prezent în viaţa de zi cu zi. „Mulţi părinţi îşi aduc copiii la sală pentru a-i îndepărta de calculator şi televizor, dar şi ca o alternativă la activităţile monotone de la şcoală. Chiar dacă cei mici vin câteodată obosiţi în sală, în momentul în care încep antrenamentele sunt cu totul alte persoane. Karate tradiţional nu este un sport de contact, ci unul de semicontact“, explică Irina Pătrăhău.

Participarea la concursurile de karate i-au dat posibilitatea să ajungă în multe ţări din Europa, dar şi peste Atlantic. „Am participat atât la concursurile din ţară, cât şi la unele din Cehia, Polonia, Italia sau Canada. Competiţiile m-au scos practic din ţară“, spune Irina Pătrăhău. Aceasta îşi anunţă retragerea de pe planul competiţional, dar va rămâne antrenor pentru a-i sprijini pe cei care au nevoie de îndrumare. „Când îţi place ceva şi o faci cu dăruire nu poţi să te retragi. Ca antrenor voi rămâne cât mă va ţine corpul“, susţine Irina.

Pentru că antrenează la Iaşi şi Târgu Frumos în fiecare zi a săptămânii, Irina se bucură de sprijinul familiei pentru a-şi creşte micuţul de 11 luni. „Nu aş vrea să fiu nevoită să aleg între sport şi creşterea copilului“, spune antrenorul. Pentru că prima jumătate din an este cea mai aglomerată din punct de vedere al concursurilor, sportiva susţine că dedică puţinul timp liber băieţelului ei. 

Profil
Născută. 6 august 1976, Bârlad.
Studii. Colegiul universitar tehnic
„Ghe. Asachi“.
Familie. Căsătorită, are un băieţel.

Întrebări şi răspunsuri
Cu ce v-a ajutat sportul?
M-a învăţat totul - disciplina, spiritul competitiv, m-a modelat în aşa fel încât să lucrez cu cei care vor să practice acest sport şi m-a ajutat să devin un antrenor.
Ce alt sport aţi fi practicat dacă nu făceaţi karate?
Cred că handbal. Nu îmi imaginez viaţa fără sport. Aş vrea ca şi copilul meu, să practice un tip de mişcare, nu neaparat de performanţă. Cred că ajută.

Ce-i place
Adoră să lucreze cu copiii şi să se plimbe cu familia în timpul liber. De pe lista preferinţelor Irinei nu lipsesc sportul şi călătoriile în diferite colţuri ale ţării şi lumii. 

Ce nu-i place
Irinei Pătrăhău îi vine foarte greu să improvizeze şi de aceea a decis să urmeze cursuri tehnice. Nu a folosit niciodată în afara sălii tehnicile aplicate şi predate la cursuri şi nici nu crede că va fi nevoie. Nu-i place monotonia.