Morţile bizare ale voievozilor medievali. Prinţul ucis în timpul unui desfrâu şi controversele decesului lui Vlad Ţepeş
0Împrejurările în care au murit mai mulţi dintre domnitorii medievali care au marcat trecutul românilor au dat naştere a numeroase controverse. În cazul unora dintre ei, istoricii vremii s-au contrazis în mărturii, iar în privinţa altora cronicile despre moartea lor au fost cu totul neobişnuite.
Mărturiile istoricilor din secolele trecute nu au înlăturat controversele asupra împrejurărilor în care au murit mai mulţi dintre voievozii şi personajele importante din trecutul românilor.
Ioan de Hunedoara, ucis de o epidemie sau de săgeata norocoasă
Ioan de Hunedoara a murit în 11 august 1456, la doar trei săptămâni după ce oştile sale au înfrânt şi alungat de la porţile Belgradului puternica oaste otomană a lui Mohamed al doilea Cuceritorul. O epidemie de ciumă l-ar fi răpus, potrivit unor istorici ai vremii. Cărturarul transilvănean Gaşpar Heltai, din secolul al XVI-lea, a pus moartea lui Ioan de Hunedoara pe seama epuizării după bătălia de la Belgrad.
„Şi din această oboseală a căzut în friguri, din a căror cauză s-a consumat de tot. Medicamentele doctorilor au fost zadarnice. Din această cauză i-au dat sfatul să schimbe aerul. Şi a pornit cu prietenii săi în Semlin, ca acolo, la aer nou, să-şi învioreze corpul său”, reia cronicarul, amintind că îngrijirea primită de marele comandant de oşti nu l-a mai salvat. Unii cronicari turci au relatat că voievodul ar fi murit atins de o săgeată trasă de un turc, în timpul fugii acestuia din calea armatei creştine.
„În timp ce nenorocitul acela umbla printre pedestraşii săi şi vorbea, făcând semne cu mâna celor din faţa sa, un gaziu l-a ochit. Făcând să zboare săgeata sa înaripată ca pasărea, el a nimerit îmbrăcămintea sa aurită şi, trecând prin ea, l-a lovit sub braţ. Zbătându-se timp de trei zile, Iancu a murit în cea de-a patra zi. De ruşine, ascunzând că a fost rănit, s-a răspândit în ţara sa şi în popor zvonul că afurisitul acela a murit de ciumă”, arăta Tevarih Ali Osman, un cronicar otoman din seclul al XV-lea.
Ştefăniţă Vodă – ucis într-o noapte de desfrâu
Ştefăniţă Vodă a urcat pe tronul Moldovei în 1551 şi a domnit până în anul următor. A fost descris în culori sumbre de cronicarii vremii, fiind considerat un personaj care ieşea în evidenţă numai prin desfrâuri. „Nu se răbda de femei cu bărbaţi, nu rămâneau fete fecioare neruşinate, nici giupânesele boierilor nebatjocorite”, informa istoricul Grigore Ureche. Isprăvile sale i-au adus răzbunarea boierilor, care l-ar fi ucis într-o noapte în care acesta petrece alături de mai multe femei, pe malul Prutului.
„Ştefan şi-a adus dascăli şi două curve de la turci, ca pururea să fie lângă dânsul, de care amăgindu-se zi de zi sporea în obiceiuri turceşti. După ce a ucis o sumă de boieri, îşi puse în gând să omoare tot Divanul. Boierii, simţind, i-au luat-o înainte şi pe când era tiranul la râul Prutului, unde mersese să se dezmierde cu curvele, numai cu 17 păzitori, şi ţinându-şi cort lângă râu, dormea nopatea cu curvele, au dat peste el şi au început a-l săgeta”, scria Gheorghe Şincai. „A fost tăiat în chip vrednic de milă, sub cort, vai ca pe un miel. Altceva n-a spus nimic, decât aceste cuvinte: <<o, săracă dreptate, pe tine te plâng şi de tine suspin, căci tu ai pierit şi ai murit înainte de mine>>. Şi zăcea pe pământ acoperit de sânge", completa cronicarul Azarie.
Vlad Ţepeş – ucis după ce s-a deghizat în turc
Vlad Ţepeş, duşmanul de temut al turcilor, ar fi murit asasinat în timpul unei bătălii împotriva turcilor, din iarna anului 1976. Trupul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului, care l-a aşezat într-o ţeapă, potrivit unor cronicari ai vremurilor sale. Împrejurările morţii sale au fost relatate de cuviosul Eufrosin „Trăia în Ţara Românească şi au venit asupra ţării lui turcii şi au început să jefuiască. I-a atacat şi turcii au început să fugă. Oastea lui Vlad Ţepeş a început să-i taie fără milă şi i-a gonit, iar Ţepeş, de bucurie, s-a suit pe un deal să vadă cum taie pe turci. S-a rupt astfel de oastea celor apropiaţi lui şi s-a travestit ca turc. Apropiaţii lui l-au socotit drept turc. Şi l-a lovit unul cu lancea. El, văzând că este omorât de către ai săi, îndată a omorât cu sabia pe cinci dintre ucigaşii săi. Pe el însă l-au străpuns cu multe suliţe şi astfel a fost omorât”, relata Eufrosin.
Mihai Viteazul, batjocorit după moarte
Asasinarea lui Mihai Viteazul a fost descrisă în nuanţe sumbre de cronicarul ungar Istvan Szamoskozy. Marele voievod a fost ucis chiar de aliatul său, generalul Gheorghe Basta şi de apropiaţii acestuia, în 1601, în tabăra sa militară de la Turda. „După ce Basta şi-a orânduit oastea în mare linişte, trimis-a trei sute de valoni şi nemţi asupra cortului lui Mihai Vodă; cu mare iuţeală au şi înconjurat cortul. Unul din căpitani cu numele Bori dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva, a pus mâna pe Mihai zicând: eşti prins. Mihai i-a zis: <<Ba>> şi cu aceasta puse mâna pe sabie s-o scoată. Un valon, ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se, i-au tăiat capul cu propria lui sabie. Şi jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort şi vitele de afară, i-au târât trupul din cort şi a zăcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care cal murise tot atunci, şi astfel a stat capul acolo mult timp”, relata istoricul vremii.
Ucis de proprii soldaţi şi aruncat într-o gârlă
Gabriel Bathory (1589 – 1613), ultimul principe al Transilvaniei din dinastia Bathory, a rămas în istorie drept unul dintre cei mai detestaţi domnitori medievali. Cronicarii turci l-au numit „craiul cel nebun”, iar românii au relatat despre ororile comise de soldaţii acestuia care au invadat Muntenia. Aflat ăn conflict cu viitorul principe al Transilvaniei, Gabriel Bethlen, Bathory s-a retras în cetatea Oradiei, însă a fost ucis, potrivit unor cronicari, chiar de către soldaţii săi.
„Deli Kiral (Craiul cel nebun) s-a întărit în cetatea Oradea. Iskender Paşa, mergând acolo, în Transilvania, l-a înscăunat pe Bethlen Gabor în Belgradul din Ardeal. Dar cât timp trăia acel afurisit era greu ca această hotărâre să fie menţinută. Prin mijlocirea lui Bethlen, Iskender paşa a atras cu nenumărate promisiuni câţiva voievozi de încredere ai Transivaniei. În felul acesta a câştigat o parte a populaţiei de acolo. După ce însă Iskender paşa, luându-şi oastea, a plecat din Transilvania, Deli Kiral ieşind din Oradea a început să facă pregătiri împotriva lui Bethlen. În acest timp, unul dintre voievozi, punând câţiva puşcaşi la trecătoare, aceştia l-au omorât pe Deli Kiral în timp ce trecea pe acolo”, se arată în volumul „Cronici turceşti privind Ţările Române” (Editura Academiei RSR, 1974). În 27 octombrie, căpitanii ultimelor sale trupe de haiduci, Szilagyi si Ladanyi, îl atacau prin surprindere în trăsura sa de argint şi îi aruncau în gârlă cadavrul nenorocitului tânăr”, informa Trauschenfels, citat în Analele Academiei Române de la 1900.
Vă recomandăm şi:
Elisabeta Szilagyi a ajuncat un rol important în cucerirea tronului Ungariei de către fiul ei Matia Corvin şi a contribuit la ascensiunea nobiliară a lui Ioan de Hunedoara. Totuşi, mai multe legende o înfăţişează într-o lumină nefavorabilă.
Nicolae Iorga a lăsat posterităţii unele dintre cele mai memorabile descrieri ale lui Ioan de Hunedoara şi ale lui Matia Corvin. Istoricul i-a prezentat pe voievodul Ioan de Hunedoara şi pe fiul său ajuns pe tronul Ungariei într-o carte publicată în 1906, cu titlul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”, în care a relatat despre Hunedoara şi eroii ei.
Castelul Corvinilor din Hunedoara are o istorie de peste şase secole, iar în prezent este unul dintre cele mai vizitate monumente din România. Turiştii din toate colţurile lumii i-au trecut pragul şi au rămas impresionaţi de frumuseţea şi de legendele care circulă pe seama lui, însă multe dintre secretele fortăreţei au rămas necunoscute publicului larg.
Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara timp de peste trei decenii, între 1458 şi 1490. A fost una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei şi a Europei, deşi cercetătorii români nu l-au privit, în general, cu aceeaşi fascinaţie şi simpatie cu care este privit tatăl său.
Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria poporului român. A fost numit „atletul lui Hristos”, de Papa Calixt al III-lea, pentru modul în care armatele sale au apărat lumea creştină de invaziile otomanilor, iar adversarul său cel mai de temut, Mehmed al doilea Cuceritorul, a spus, la moartea voievodului, că „lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”.
Se încarcă comentariile...
