„Cuibul de vulturi“ al dacilor. Ce secrete ascunde cetatea Băniţa, situl UNESCO inaccesibil iarna
0Deşi se află de peste două decenii în patrimoniul mondial UNESCO, cetatea dacică Băniţa rămâne complet inaccesibilă turiştilor în perioada iernii.
Stânca masivă pe care a fost clădită cetatea dacică de la Băniţa se distinge uşor în peisajul montan înfăţişat călătorilor care intră în Valea Jiului, pe Drumul Naţional 66, dinspre Ţara Haţegului.
GALERIE FOTO CU CETATEA DACICĂ BĂNIŢA
Cu cât se turiştii se apropie de versantul abrupt pe care dacii şi-au ridicat fortăreaţa, cu atât locul devine mai neprimitor.
Deşi se află în patrimoniul cultural mondial (UNESCO) din 1999, împreună cu alte cinci aşezări dacice din Munţii Orăştiei, cetatea Băniţei a rămas singura dintre ele care nu poate fi vizitată pe timp de iarnă. Este greu accesibilă în cea mai mare parte a anului, însă odată cu primii fulgi de zăpadă, rămâne izolată de restul lumii. Stâncile pe care oaspeţii cetăţii riscă să rămână blocaţi după câţiva paşi greşiţi, insuficienţa marcajelor din pădure care le poate juca feste vizitatorilor şi lipsa unui traseu amenajat spre cetate sunt principalele „capcane” puse în calea celor care vor să exploreze ruinele antice.
Cum se ajunge la Băniţa
Prima parte dificilă a traseului spre Băniţa este „poteca” pe marginea căii ferate din Cheile Băniţei. Sunt circa 500 de metri pe care turiştii îi parcurg pe jos, atenţi la trenuri, pe terasamentul din piatră al căii ferate duble Simeria – Petroşani.
La ieşirea dintr-un defileu, în dreptul unui podeţ învecinat tunelului feroviar, vizitatorii părăsesc calea ferată, pentru a urca pe versantul Băniţei. Niciun indicator nu a fost amplasat în ajutorul lor, dar se pot ghida după faptul că aici stânca Băniţei prezintă o pantă mai domoală.
Turiştii trec printr-o pădure şi, dacă au noroc, găsesc cărarea spre cetate, ce se strecoară din ce în ce mai abrupt printre arborii agăţaţi de stâncă. După un urcuş de circa jumătate de oră, apar primele vestigii ale cetăţii dacice: rămăşiţe ale unor ziduri şi ale unor porţi antice şi blocuri de piatră semiîngropate.
Foto Daniel Iancu / MCDR
„Lucrările de fortificare au fost realizate pe versantul de nord. Fortificaţia cuprinde mai multe construcţii cu caracter militar: ziduri de incintă, turnuri, platforme de luptă, val de apărare din piatră, lemn şi pământ, construite pe terasele şi pe culmea dealului. Primul dintre ele este un zid lung de 115 metri şi gros de 2 metri, ridicat pe panta de nord şi parţial pe cea de nord-est.
Tehnica de construcţie este cea cunoscută sub numele de murus dacicus. În extremitatea nord-estică a zidului amintit era dispusă intrarea în cetate: o poartă monumentală cu trepte de calcar încadrate de balustrade din andezit. Dincolo de această poartă se află platoul superior al cetăţii, de fapt trei terase în trepte, ce se succed pe direcţia est-vest”, informează arheologii, pe site-ul cetăţi-dacice.ro.
„Cuibul de vulturi” al dacilor
Incinta cetăţii Băniţa avea forma unui dreptunghi cu lungimea de 22 metri şi lăţimea de 17 metri.
„În interiorul ei se afla o clădire tot dreptunghiulară, din lemn, cu temelia din blocuri de calcar. Spre marginile de vest şi sud ale terasei au fost săpate în stâncă două canale menite să dreneze apa din precipitaţii. Înainte de a ajunge pe ultima terasă, un alt zid închidea din trei părţi o suprafaţă nivelată a stâncii, aproape de mijlocul căreia s-au păstrat patru gropi circulare unde se fixau, probabil, stâlpii de susţinere ai unui turn de veghe din lemn.
Cea de-a treia terasă – de fapt acropola – cu o poziţie dominantă (904 m altitudine) este înconjurată de un zid puternic de incintă, de formă trapezoidală, construit în tehnica specifică. În mijlocul ei se ridica un turn din lemn şi lut amestecat cu paie”, arată site-ul cetăţi-dacice.ro, dedicat Programului Multianual de Cercetări Arheologice din Munţii Orăştiei, finanţat de către Ministerul Culturii din România şi coordonat de către Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca.
De la înălţimea de peste 900 de metri a versantului, călătorii pot vedea panorama Văii Jiului şi a Masivului Parâng, de o parte, şi depresiunea Ţării Haţegului, mărginită de masivele Retezat şi Şureanu de cealaltă.
Potrivit arheologilor, pe versantul de nord-vest a fost amenajată o platformă de luptă, lungă de 18 m, mărginită în partea inferioară de un zid aşezat direct pe stânca tăiată în trepte. Pantele de sud, est şi vest sunt foarte abrupte, de accea aproape că nu necesitau ridicarea, pe ele, a unor construcţii de apărare.
Aşezarea de la Băniţa avea un rol militar, însă şi aici s-au putut distinge rămăşiţele unui templu antic. La poalele ei se găsea aşezarea civilă, ale căror ruine s-au pierdut în urma lucrărilor la calea ferată Simeria – Petroşani, începute la mijlocul secolului al XIX-lea.
Din 1999, Băniţa a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, alături de alte cinci cetăţi dacice din Munţii Orăştiei, însă autorităţile nu au luat nicio măsură pentru conservarea şi punerea ei în valoare. Vestigiile cercetate la începutul anilor ´60 s-au degradat ori au fost vandalizate, multe dintre blocurile de piatră ale zidurilor sale s-au prăbuşit în prăpăstii, iar căutătorii de comori şi-au făcut adesea simţită prezenţa, scormonind printre monumente.
Preluată în administrare de Consiliul Judeţean Hunedoara
La începutul anului 2020, în urma unei hotărâri de Guvern, cetatea dacică a trecut în administrarea Consiliului Judeţean Hunedoara, însă situaţia ei a rămas neschimbată. În luna mai au fost efectuate măsurătorile topografice, necesare clarificării regimului juridic al sitului arheologic.
Autorităţile au termen de un an de la intrarea în vigoare a legii, prin care au preluat în administrare cetatea, pentru a elabora planul de protecţie şi gestiune a sitului, prin care se vor stabili măsurile de protecţie şi modalitatea efectivă de punere în valoare a acestuia.
Până atunci, cei care se îndreaptă spre Băniţa, dar sunt descurajaţi de traseul dificil al acesteia, se pot bucura de frumuseţea Peşterii Bolii, de la poalele cetăţii dacice, amenajată pentru vizitare.
Vă mai recomandăm să citiţi:
Enigmele vestigiilor antice dispărute din Sarmizegetusa Regia: baia romană şi turnul circular
Se încarcă comentariile...
