Cea mai preţioasă comoară din peşterile României este expusă după jumătate de secol. Cum a fost descoperit tezaurul
0Piese dintr-un tezaur vechi de peste trei milenii, de bijuterii despre care arheologii cred că erau folosite la venerarea unei zeiţe, au fost descoperite în adâncurile Peşterii Cioclovina.
Din 1 aprilie, vizitatorii Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva pot vedea expus la intrarea în Platul Magna Curia un tezaur de mărgele vechi de peste trei milenii, din sticlă, chihlimbar, staniu şi piese din bronz, descoperite în Peştera Cioclovina.
„Tezaurul, însumând 7.766 de artefacte, reprezintă una dintre cele mai remarcabile descoperiri din istoria României şi din cea a Europei temperate, fiind descoperit în peştera Cioclovina cu Apă, care nu este doar din punct de vedere speologic un unicat (cu galerii ce însumează mii de metri), ci şi din punct de vedere arheologic, tocmai datorită tezaurului descoperit întâmplător în galeriile ei.
Descoperite în două etape (anii ’50 şi anii ’70), piesele din respectivul tezaur au fost depuse în adâncul peşterii, în locuri ascunse, la aproximativ 120 – 130 m de la intrarea într-o galerie superioară fosilă denumită galeria Altar”, au informat arheologii de la Muzeul din Deva.
Pornind de la caracteristicile naturale ale peşterii şi de la faptul că piesele depuse sunt aproape toate podoabe purtate de femei (mărgele) sau care împodobesc harnaşamentul cailor, a fost propusă luarea în considerare a ideii venerării unei nimfe ori a unei nimfe în conjuncţie cu o altă zeitate feminină, ambele cazuri în asociere cu cai, informează specialiştii. Aceştia au considerat că practicile rituale excepţionale din peşteră se plasează în sfera manifestărilor cultice colective în care rolul elitelor, inclusiv a celor feminine, a fost dominant, au informat arheologii.
Mărturia speologului care a găsit comoara
Tezaurul a fost descoperit de Traian Orghidan. Mărturia lspeologului a fost publicată în volumul „Prin peşterile lumii”, de Ştefan Negrea (Editura Sport Turism, Bucureşti, 1979). Traian Orghidan îşi începea relatarea vorbind despre atmosfera din peştera prea puţin cercetată până atunci, din cauza şuvoaielor mari de apă care curgeau prin galeriile ei. Traian Orghidan şi-a continuat aventura prin subteranele Cioclovinei, după ce a observat o galerie pornind dintr-un perete al peşterii. În încăpere, privirea i s-a oprit involuntar pe o mică bilă roşie.
„Într-o doară am trecut-o prin flacăra lămpii. Mirosea a chihlimbar. Dar iată, în loc de coleoptere, apăreau mereu aceleaşi bobiţe de chihlimbar de forme şi mărimi diferite. Privind în jur am putut distinge cu uimire grămăjoare de asemenea bobiţe. Ca într-un loc vrăjit apărură mai încolo şi nişte obiecte cu aspect ciudat, din metal cu sclipiri galbene, fomând o movilă întreagă. Apa care picura de sus făcea ca unele faţete ale obiectelor de bronz cu rugină verde să lucească la fel ca aurul, iar bobiţele de chihlimbar ca rubinul. Puzderia de bobiţe mai mici, verzi, străluceau ca smaraldul. Unde mă aflam? Aveam cumva halucinaţii sau poate visam? Fără să iau nimic m-am întors la colegii mei. - Am găsit o comoară!, am articulat neconvins. Abia hohotele lor de râs m-au trezit la realitate. Într-adevăr găsisem o comoară autentică. Şi, ca să-i conving, am alergat să le aduc câteva piese de bronz şi un pumn de mărgele”, scria Traian Orghidan. Autorul descoperirii a arătat piesele profesorului universitar Gheorghe Ştefan, fiind convins că sunt podoabe dacice. Specialistul le-a atribuit fără ezitare perioadei Hallstat, având o vechime de vreo trei milenii, încheia autorul relatării publicată în volumul „Prin peşterile lumii”, de Ştefan Negrea.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
