Hunedoara: PORTRET / Lucian Măruţă, un alb într-o ţară a negrilor
0
Hunedoreanul face naveta de şase ani la Mombasa, în Kenya, unde un salariu lunar bun nu trece de 50 de dolari.
Profil:
Născut: 16 septembrie 1957
Educaţie: Facultatea de construcţii Braşov
Experienţă: Inginer, om de afaceri
Familie: Căsătorit, un copil
Statură de uriaş, spirit de aventură şi o nelinişte abia strunită, toate sunt trăsături care ar putea compune un portret schiţat rapid al lui Lucian Măruţă. Soarta a făcut ca în urmă cu şase ani hunedoreanul să cunoască un om de afaceri străin, întâmplare care i-a creat ocazia de a vedea, de aproape, Africa.
Străin în Kenya
„Primele contacte cu civilizaţia neagră m-au şocat. Îmi aduc aminte de primul «Jambo, jambo!» pe care l-am trăit. Pe o stradă în Mombasa, drumul mi s-a intersectat cu cel al vreo patru-cinci negri. Văzându-mă, ca la un dans sincron, toţi s-au dat la o parte aplecându-se umil scandând în cor cu „Jambo ! Jambo!”, adică „bună ziua””, povesteşte Lucian Măruţă.
Albii fac legea la Mombasa, o ţară a exceselor, în care bogăţia, sărăcia, erotismul, fenomenele naturii, vânătoarea sau boala nu cunosc decât forme extreme, trăite sub briza afrodisiacă a Oceanului Indian. „Un alb în Kenya cred că se simte ca un american la Bucureşti. Se bucură de privilegiile unui statut superior celui al localnicului, cetăţean de rând”, consideră hunedoreanul.
La muncă sau la hotel, Lucian Măruţă era permanent păzit de o echipă de bodyguarzi africani, înarmaţi şi experţi în karate. Atuul albilor este, fireşte, forţa financiară. „Nu am văzut niciunde în lume o fragmentare atât de abruptă între bogaţi şi săraci ca în Kenya. Cei mai mulţi trăiesc cu venituri de circa 50 de dolari pe lună, adică cu ceva peste 35 de euro. Dacă ar fi să trăiască ca un european la Mombasa, un kenyan şi-ar putea permite dintr-un salariu cel mult opt sticle de apă plată într-o lună”, adaugă Lucian Măruţă.
Atacat de triburile masai
Cele mai şocante momente trăite de hunedorean pe continentul negru au fost la vânătoare, la masă şi în avionul care îl ducea la şantierul unde lucra.
„La vânătoare am fost atacaţi de un trib de războinici masai. O săgeată a nimerit în cauciucul unuia din jeep-uri. Gărzile noastre de corp au intervenit însă şi masaii s-au retras. O altă experienţă şocantă a fost la o masă festivă unde mi s-a servit un preparat, o carne de culoare roz ca peştele. Înainte de a gusta am întrebat ce este. Mi s-a spus că piton. Am plecat de acolo ca din puşcă. Proba maximă de adrenalină am trăit-o în avionul de serviciu care trebuia să asigure transportul echipei la şantier. Avea şase locuri, nu avea geamuri, iar scaunele aveau ca spătar bucăţi de placaj bătute în cuie”, povesteşte Lucian Măruţă.
Întrebări şi răspunsuri
Cât de des reveniţi acasă din Africa?
Cu ceva ani în urmă veneam o dată pe an. Acum mai des. E un zbor de 10 ore şi jumătate până la Mumbasa.
Ce afacere bună ar putea face un român în Kenya?
Cea mai bună afacere ar fi să cumpere un hectar de plajă la Oceanul Indian. Costă doar 30.000 de euro, iar investiţia se poate amortiza rapid.
Cum sunt kenyenii ca muncitori?
Îi trage înapoi o mentalitate de învins, ierburile halucinogene şi lipsa unei tradiţii industriale.
Ce-i place
„Sincer îmi place să muncesc, să am o ordine în familie şi să gătesc. Fără falsă modestie, ştiu să prepar sute de feluri de mâncare. Mai am o pasiune. Mă pricep foarte bine să sudez”, spune Lucian Măruţă.
Ce nu-i place
Respinge nedreptatea din România. Spune că face parte din categoria acelora care a pierdut de mai multe ori cu legea în mână, fapt ce i-a ştirbit încrederea în sistemul democratic românesc.
Se încarcă comentariile...
