Antrenorul campionilor la caiac canoe: „Când simţi că nu mai poţi, trebuie să tragi mai tare“

Adrian Maftei (47 de ani) este antrenor în cadrul secţiei de caiac canoe a Clubului Sportiv Şcolar Galaţi, iar de-a lungul anilor a obţinut rezultate impresionante cu elevii pe care îi pregăteşte. Juniorii săi au în palmares numeroase medalii de aur la campionatele naţionale de caiac canoe.

Înainte de Revoluţia din 1989, sporturile de apă, alături de fotbal, scrimă şi tenis de câmp, erau printre puţinele pe care le puteai urmări la televizor. Adrian Maftei, la fel ca mulţi dintre copiii acelei perioade, s-a văzut şi el sportiv de performanţă, iar pentru că-i plăcea foarte mult apa, a dezvoltat o pasiune pentru caiac canoe.

De altfel, atunci când prin şcoli şi licee se făceau selecţii ale elevilor care ar putea avea înclinaţii sportive, Adrian Maftei s-a numărat printre tinerii liceeni selecţionaţi pentru caiac canoe de către cunoscutul profesor Moise Grigoraş, iar rezultatele nu au întârziat să apară.

Şi-a făcut debutul în caiac canoe în 1987. A obţinut o medalie de argint şi una de bronz la campionatul naţional de canoe de patru persoane şi apoi, din nou argint la canoe dublu, fiind legitimat la clubul Ancora din Galaţi. S-a transferat apoi la Dinamo, iar la 21 de ani devenea antrenor, după ce absolvise şcoala de specialitate, fiind unul dintre cei mai tineri antrenori din România.

La 28 de ani, Maftei era deja antrenor coordonator al lotului naţional de juniori II, pe zona Galaţi. A crescut cu exemplele legendele din sport, pornind de la Ivan Patzaichin şi până la Ilie Năstase, Ion Ţiriac şi Nadia Comăneci, dar îşi sfătuieşte copiii pe care îi antrenează să nu îşi aleagă modele. „Le spun mereu ca ei să fie propriile lor modele, pentru că atunci când ajungi să cunoşti persoana pe care ţi-ai ales-o ca model, s-ar putea să nu îţi placă anumite lucruri la ea. Spun asta pentru că în societatea noastră tind să apară acum alt gen de modele, care nu sunt tocmai în regulă. Le spun copiilor pe care îi pregătesc să ia de la ei doar ce este bun, ce le foloseşte“, ţine să puncteze antrenorul.

În barcă, de la 8 ani

Antrenorul Adrian Maftei îşi selectează copiii începând de la 8 ani, iar micuţii ajung să crească efectiv în barcă. Tehnica de vâslit nu este la îndemâna oricui, la un moment dat poate părea chiar monotonă, crede antrenorul, dar aceasta necesită un exerciţiu permanent, pentru că altfel, viitorii canoişti îşi pierd echilibrul şi se răstoarnă cu barca. „Aşa au evoluat lucrurile. Bărcile sunt din ce în ce mai instabile pentru a câştiga la capitolul viteză. Îţi ia ceva timp să înveţi să îţi ţii echilibrul, iar dacă nu începi de mic, va fi mai greu să dezvolţi această abilitate“, ne dezvăluie Adrian.

De-a lungul anilor, antrenorul şi-a dezvoltat o tehnică proprie pentru a le menţine copiilor interesul viu faţă de canotaj, pentru ca aceştia să nu-şi piardă repede răbdarea. Micuţii învaţă să vâslească la început sub formă de joacă şi treptat se „îmbolnăvesc“ de microbul apei.

Cei care rămân dezvoltă o combinaţie de abilităţi, cele mai importante fiind echilibrul în barcă, alături de forţă, viteză şi rezistenţă. Un mare avantaj pentru Adrian este că poate antrena lotul naţional de juniori II de la Galaţi, copii cu vârste între 14 şi 16 ani, dar şi mai mici, în canotaj mergându-se pe descentralizare la acest nivel, o mutare pe care ţările cu tradiţie în sporturile de apă au făcut-o de ani buni. Pentru unii copii este bine, crede antrenorul, pentru că merg la şcoală şi nu ies din sânul familiei, dar pentru alţii, este un handicap, deoarece părinţii nu vor să îi lase să practice caiac canoe şi atunci apare o mare problemă.

Sporturile pe apă nu sunt lipsite de pericole, mai ales pentru copii, dar dacă îţi iei toate măsurile de precauţie, nu se poate întâmpla nimic rău. „Toţi copiii au veste de salvare, iar o barcă este mereu în urma lor. Suntem extrem de stricţi pe partea de siguranţă. În primul rând, niciun copil nu iese pe apă cu barca până nu învaţă să înoate şi apoi învaţă să întoarcă canoea dacă se răstoarnă cu ea“, ne dezvăluie antrenorul.

Prea puţini seniori

Pe Adrian Maftei îl încearcă un uşor regret pentru că nu mai reuşeşte să obţină rezultate aşa cum o făcea odinioară la nivel de seniori. Mulţi juniori talentaţi abandonează sporturile de apă, de regulă după vârsta majoratului, dar fenomenul este întâlnit şi la celelalte sporturi, mai ales la cele unde nu se poate trăi din asta. Tinerii, la sugestia părinţilor sau din proprie iniţiativă, aleg să se angajeze sau să urmeze o facultate care să le ofere siguranţă financiară.

„Este o alegere cumva normală. Trebuie să supravieţuiască. Puţini tineri se pot autofinanţa pentru a continua să facă acest sport. În alte ţări pot foarte bine să practice şi un sport şi să şi profeseze. Din păcate, la noi sunt puţine cluburi de seniori în sporturile pe apă şi aşa se pierd mulţi tineri talentaţi“, scoate în evidenţă Adrian una dintre cauzele pentru care canotajul românesc nu reuşeşte să se mai ridice la nivelul anilor ’70, ’80, când eram recunoscuţi la nivel mondial ca o forţă în sporturile pe apă. Practic, avem juniori extrem de talentaţi, dar care sunt nevoiţi să renunţe la visul lor de a face performanţă chiar în momentul în care trebuie să facă pasul la seniori.

23 de medalii, din care cinci de aur

Rezultatele pe care Adrian le-a obţinut până acum cu juniorii de la lotul naţional în anul competiţional care încă nu s-a încheiat vorbesc de la sine: 23 de medalii, dintre care 5 de aur, 11 de argint şi 7 de bronz. Un singur sportiv obţinea anul trecut nu mai puţin de opt medalii de aur, un record în sporturile pe apă, în prezent acesta activând la Dinamo Bucureşti. O altă performanţă greu de egalat este medalia de bronz obţinută de juniorii pregătiţi de Adrian la seniori, la canoea de patru persoane, pe distanţa de 1.000 de metri.

„Puţini sunt cei care înţeleg câtă muncă şi sacrificii sunt în spatele unei medalii de bronz, nu mai vorbesc a uneia de aur. Mulţumirea mea cea mai mare este când copilul câştigă la nivel personal, îşi formează o personalitate puternică şi un caracter frumos“, ne mărturiseşte antrenorul pentru care sporturile de apă au devenit un mod de viaţă.

Le recomandă părinţilor să îşi dea copiii la caiac-canoe pentru că vor lua în primul rând contact cu natura şi vor deveni conştienţi de ce se întâmplă în jurul lor, învăţând să citească la un moment dat vremea şi să se descurce în orice situaţie pe care viaţa le-o va aduce în faţă.

„La noi, în canotaj, când simţi că nu mai poţi, trebuie să tragi mai tare. Când nu mai poţi, de fapt mai poţi puţin. Oamenii au multe resurse, trebuie doar să şi le descopere, iar noi asta facem, îi ajutăm pe copii să-şi atingă limitele, evident, fără să-şi pună în pericol sănătatea. Îi învăţăm să-şi dozeze efortul pe care îl depun într-o cursă şi, într-un mod similar, să-şi folosească mai bine timpul, astfel încât să nu neglijeze nicicum şcoala şi lecţiile. Este important să înveţe să nu renunţe de la primul eşec, când se răstoarnă cu barca, pentru că aşa este şi în viaţă. Important este să continui şi să faci din ce în ce mai bine acel lucru“, sunt câteva dintre cele mai importante lecţii pe care le predă zilnic Adrian.