Gălăţeanul care hrăneşte cu carne crudă periculoşii peşti piranha
0
Un singur moment de neatenţie şi peştele apucat cu mâna a „devorat" o bucată dintr-un deget. La „ora mesei", fragmentele de inimă de vită, aruncate în apă, dispar instantaneu.
Zilnic, fix la ora 14.00, muzeograful Gheorghe Valeriu, îndeplineşte una dintre îndatoririle sale de serviciu hrănind peştii piranha, crescuţi într-unul dintre acvariile Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii din Galaţi.
Aproape ca într-un ritual, şeful secţiei Acvariu, din cadrul muzeului, le aruncă temuţilor peşti carnivori bucaţi proaspete de inimă de vită.
Preţ de o secundă, două, apa acvariului parcă dă în clocot după care se lişteşte brusc până când alte bucăţi de carne îi ating suprafaţa.
Peştele mic îl devorează pe cel mare
„În acvariul acesta trăiesc două specii. Cei mai mari şi mai numeroşi, pirapitinga, numiţi de unii şi piranha negri, care sunt ceva mai paşnici şi cei de talie ceva mai mică, adevăraţii piranha, temuţii răpitori. Din această ultimă categorie sunt doar doi. Dacă ar fi mai mulţi, i-ar ataca pe cei din specia pirapitinga. Chiar şi înferioritate numerică, atunci când sunt flămânzi, îi atacă pe cei mari şi îi devorează. Au făcut-o recent cu un pirapitinga, de câteva kilograme bune, pe care l-au simţit bolnav şi l-au atacat", explică muzeograful.
Gheorghe Valentin a mai povestit cum, o dată, cu ocazia dezinfectării acvariului, în timp ce era tscos din apă, într-o fracţiune de secundă, un piranha a secţionat cu fălcile sale puternice şi dinţii foarte ascuţiţi plasa miciogului. A căzut pe pardoseală şi recuperarea periculosului peşte n-a fost deloc simplă.
„Un incident mai grav s-a petrecut când i-am adus. O manevră greşită făcută de un coleg de-al nostru era să-l coste un deget. Peştele a sărit, iar el a încercat să-l prindă cu mâna. A avut noroc că s-a ales doar cu buricul degetului amputat", povesteşte muzeograful.
Comerţul cu piranha, restricţionat ca şi cel cu arme letale
Secţia Acvariu a Complexului intenţionează să mai achiziţioneze câteva exemplare de piranha numai că nu este tocmai simplu.
„Fiind atât de agresivi, comerţul cu aceşti peşti este restricţionat. Există pericolul real ca, eliberaţi în mediul natural, de exemplu în Dunăre, să se înmulţească şi să perturbe grav echilibrul ecologic"
Deplânge soarta pisciculturii din România
Gheorghe Valeriu este inginer piscicol. A absolvit facultatea de profil de la Galaţi în anul 1974. Înainte să facă cercetare la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, a lucrat în mari ferme piscicole. La cea de la Brateş, a muncit timp de 26 de ani şi, printre marile sale regrete, se numără moartea pisciculturii în România.
Curând va trebui să se despartă de peştii din Acvariul muzeului, cărora li s-a dedicat în ultimii şase ani, pentru că în curând va deveni pensionar.
Regretă şi că va trebui să despară şi de copiii pasionaţi de acvarstică.
„Îmi place mult să lucrez cu copiii. Cel puţin trei dintre ei sunt pasionaţi şi probabil că vor face cariere în ihtiologie sau cercetare piscicolă. Vin şi lucrează cot, la cot, cu noi la întreţinerea acvariilor, precum şi în maternitatea de peşti. Dar nu sunt singurii. Elevilor de la şcolile gimnaziale 10; 3; 43; 12 şi 29 le-am prezentat un curs de acvaristică, iar muzeul a donat acestor unităţi de învăţământ acvarii, peşti şi plante", afirmă muzeograful.
Puţini ştiu că secţia „Acvariu" a Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii Galaţi deţine cea mai modernă „maternitate" de peşti din România în cadrul căreia sub coordonarea lui Gheorghe Valentin sunt înmulţiţi peşti exotici din numeroase specii.
Se încarcă comentariile...
