Elena Busuioc- Pictoriţa de pe strada Kalaşnikov

Tânăra, născută chiar în timpul sângerosului conflict din Transnistria, a venit la Galaţi pentru a-şi urma visul şi pentru a scăpa de rusificarea forţată.

Profil
Născută: 21 mai 1992-Bender, Transnistria
Studii: Facultatea de Arte, Universitatea Dunărea de Jos
Familie: o soră

Pentru mulţi vorbitori de limbă română basarabeni, întâmplarea de a se fi născut în Transnistria a reprezezentat ghinionul vieţii lor, atât din punct de vedere cultural, cât şi social. Elena Busuioc a venit pe lume chiar în timpul sângerosului război care a zguduit regiunea de la nord de Nistru. Anii de şcoală au reprezentat o luptă continuă cu un sistem care a încercat să îi distrugă moştenirea culturală românească.

„Eram urâţi de o parte din oamenii din jur pentru simplul motiv că vorbim româneşte. În acest moment Transnistria este un teritoriu rusificat, ei cred că acel pământ este al lor şi se comportă ca atare şi este foarte greu să vorbeşti româneşte într-un astfel de loc", a explicat tânăra.
Pentru ea, biletul de ieşire a fost reprezentat de talentul artistic, care i-a permis să vină în România şi să studieze pictura la Facultatea de Arte din cadrul Universităţii Dunărea de Jos Galaţi.

„Şcoala şi liceul în limba română din oraşul meu natal erau situate în trei încăperi închiriate din cadrul unui internat pentru copii orfani. A fost destul de greu, mai ales pentru noi, care vorbeam româna", a mai spus Elena.

Pentru ea, venirea în România a reprezentat şansa unui nou început, într-o ţară care a acceptat-o imediat şi, cel mai important, o ţară în care se poate exprima în limba maternă.

„Aici am foarte mulţi prieteni. Nu cred că îşi imaginează cineva ce înseamnă să nu poţi să comunici în limba maternă fără ca cineva să se uite urât la tine. Am ţinut foarte mult să vin aici tocmai pentru a scăpa de limba rusă", a povestit tânăra născută pe strada Kalaşnikov din Bender.

Pictura duce spre Nirvana

Elena şi-a găsit modul perfect de a se exprima prin pictură, domeniu din care şi-a făcut şi un ţel în viaţă.
„Pentru mine pictura reprezintă bucurie, pot spune chiar că este o formă de a atinge Nirvana. Este greu de explicat ce simţi în momentul în care termini o pânză. Este acea împlinire pe care o simţi după ce treci prin nenumărate greutăţi", a mai spus tânăra.

În acest moment, tânăra pictoriţă nu şi-a ales un stil anume, ci pur şi simplu încearcă tot ce poate pentru a se defini ca artistă ulterior.
„Nu mi-am ales încă o cale anume. Pur şi simplu pictez ceea ce văd-oameni şi peisaje. Încerc să fiu din ce în ce mai bună în ceea ce realizez, pentru ca ulterior să îmi pot definitiva un stil anume", a mai explicat tânăra.
Elena îşi doreşte ca după terminarea facultăţii să plece în mai multe călătorii, pentru a-şi putea desăvârşi astfel educaţia artistică.
Întrebări şi răspunsuri
Pe unde ai vrea să călătoreşti
În primul rând aş vrea să văd Irlanda. După aceea vom mai vedea. Sunt un spirit liber, căruia îi place foarte mult viaţa şi vreau să experimentez absolut toate aspectele ei.
Te-ai întoarce în Moldova?
Nu aş vrea să fac acest lucru. În principiu, mi-aş dori să rămân în România. Sincer, nici măcar un master la Moscova nu mi-ar surâde foarte mult, chiar dacă ştiu că acolo se face foarte multă şcoală. Aş prefera mai degrabă să studiez arta undeva departe de spaţiul ex-sovietic.
Ce îi place
Îmi plac zilele de primăvară, cerul de seară, îmi place viaţa în general, deoarece mi se pare interesantă şi perfectă. În general pot spune că sunt o persoană foarte optimistă, care nu se lasă uşor demoralizată şi dărâmată de greutăţi şi de presiuni.
Ce nu îi place
Sunt foarte puţine lucruri despre care pot să afirm că nu îmi plac. Cred că singurele lucruri despre care pot să afirm cu tărie că le detest sunt defectele umane. De pildă, nu pot să suport oamenii egoişti, care fac orice pentru a-şi atinge un ţel anume, chiar dacă acest lucru presupune să calce pe cadavre. În rest nu sunt foarte multe lucruri care nu îmi plac