Ultimul şef al Securităţii comuniste din Vrancea spune că este filat de contraspionaj
0Aurel Ţambrea, în vârstă de 86 de ani, a fost şeful Securităţii din Vrancea între anii 1986 şi până la Revoluţie, trecându-se în rezervă în ianuarie 1990.
Fostul şef al Securităţii din Vrancea a stat de vorbă în anul 2010 cu jurnaliştii de la Adevărul despre ultima perioadă a regimului comunist.
Aurel Ţambrea a spus că în Securitatea vrânceană erau 40 de cadre şi că mijloacele de care dispuneau erau destul de precare.
„După Revoluţie s-au sculat mulţi că, vezi Doamne, au fost urmăriţi de Securitate cu tehnică de ascultare. Nu ştiu dacă e secret sau nu, dar vă spun că noi, la Focşani, aveam numai 10 magnetofoane care urmăreau persoanele care aveau montată tehnică de ascultare pe telefon sau în casă. Dar eu nu puteam să ascult nimic fără aprobarea Procuraturii. Ascultarea asta nu era probă în justiţie. Deci, aveam 10 aparate, nu puteam să ascultăm tot judeţul cu ele. Cum se proceda? Aveam subofiţeri care stăteau şi aşteptau să apară o luminiţă pe panou, însemna că sună telefonul. Subofiţerul asculta şi, când i se părea că e interesant, apăsa pe buton şi începea să înregistreze. Deci nu se înregistra automat. Apoi, aveam ofiţeri de redare, luau la mână casetele şi scriau cu pixul pe hârtie ce idei se desprind din discuţii. Casetele însă erau refolosite. Înregistram unele peste altele, ca să facem economie", a precizat Aurel Ţambrea.
La revoluţie, Ţambrea a fost ţinut sub pază la Revoluţie de poetul Liviu Ioan Stoiciu, disident în regimul Ceauşescu, care a condus în primele zile Frontul Salvării Naţionale. Stoiciu susţine că, la finele anului 1989, a existat o tentativă de asasinat asupra lui (să fie aruncat din tren), fiindcă semnase protestul public împotriva realegerii lui Ceauşescu. Ţambrea se jură că nu a vrut să-l omoare pe poet: „Pe sănătatea mea şi pe cuvântul meu că nu am vrut să facem aşa cu poetul. Nu era practica, cel puţin a mea. Niciodată nu s-a vorbit despre ceva de genul: «Ai grijă, când pleacă trenul, improvizează şi aruncă-l». Exclus", a spus Ţambrea jurnaliştilor Cristian Delcea si Mihai Voinea de la Adevărul.
Şi visele erau ascultate
Multe poveşti tragice, comice şi absurde s-au derulat sub „antetul" Direcţiei Securităţii Statului. Puţini oameni implicaţi au curajul să vorbească despre ele. Ţambrea are o astfel de poveste: „Am păţit un caz de te doare capul cu ascultările astea. Aveam tehnică de ascultare în camera în care dormea mama unui individ care fugise peste graniţă. Şi într-o noapte, pe la ora două, primesc telefon de la subofiţerul care asculta. Şi îmi spune: «S-a întors fugarul acasă!». Dacă raportam la Bucureşti, descindeau cu dubele, cu tam-tam. M-am dus la birou, am ascultat o dată, de două ori şi mi-am dat seama că amărâta asta visa, domnule, vorbea în somn: «Of, măi, mamă, bine că te-ai întors». Am verificat apoi şi am constatat că visa, săraca".
Aurel Ţambrea a făcut cerere de retragere din cadrul Securităţii în ianuarie 1990. Trăieşte şi azi în Focşani, spune el, cu „codiţa" de la contraspionaj după el. Vrâncenii nu au auzit prea multe despre Aurel Ţambrea, apariţiile sale fiind destul de discrete.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
