Medicul veterinar care a controlat „mâncarea otrăvită“ la Revoluţie. „Nimic nu pleca la bolnavi fără acceptul meu“

Paul Alexandru păstrează ziarul în care a fost fotografiat ajutând semeni

Paul Alexandru a participat la revoluţia din Decembrie 1989 şi, rănit fiind, a lucrat în Spitalul Clinic de Urgenţă din Bucureşti ca expert în controlul alimentelor de origine animală.

Medicul veterinar Paul Alexandru s-a aflat printre personajele care au participat la Revoluţia Română din 1989. Are 56 de ani şi s-a născut în Lipova, judeţul Arad, dar nu şi-a cunoscut niciodată părinţii, fiind abandonat la naştere şi crescut într-un orfelinat.

Practic, orfelinatul a fost locul unde şi-a modelat caracterul şi şi-a depăşit condiţia. Avea 29 de ani în decembrie 1989 şi ne mărturiseşte că nu s-a împăcat niciodată cu ideologia comunistă, fapt pentru care pentru aparatul represiv de atunci a fost ca un ghimpe. Din această cauză a şi fost repartizat cu postul de muncă în Delta Dunării, la Chilia Veche, loc de unde “a evadat” chiar în ziua de 22 decembrie, după fuga lui Ceauşescu. Auzise la Europa Liberă despre frământările de la Timişoara.

„Locuiam în gazdă, la un inginer piscicol, lipovean, şi ascultam împreună cel mai popular post de radio. Pe 22 decembrie, am văzut, la televizor, decolând, de pe Palatul Comitetului Central, elicopterul lui Ceauşescu. Apoi a fost lansat un apel, s-a spus că este nevoie de specialişti, de oameni pregătiţi în acordarea primul ajutor şi atunci mi-am zis că le pot fi de ajutor revoluţionarilor, la Bucureşti", ne spune Paul Alexandru.

Medic veterinar uman

Câteva ore mai târziu era deja pe baricade, la Televiziune, cel mai periculos loc al acelor momente, pregătit să dea primul ajutor răniţilor împuşcaţi în luptele de stradă. Îşi luase de acasă tot instrumentarul chirurgical, dezinfectante, seringi, medicamente şi pansamente, fiind pregătit să facă faţă situaţiei.

„Se trăgea din toate părţile, iar în jurul meu erau numai morţi şi răniţi. Am primit sarcina de a opri hemoragiile răniţilor. Am intervenit la cel puţin zece astfel de cazuri pe care le-am transportat la Spitalul Clinic de Urgenţă", povesteşte Paul Alexandru despre primul său contact cu Revoluţia Română. Revista "Viaţa medicală", din 25 decembrie 1989, pe care o păstrează cu sfinţenie, evidenţiază de altfel implicarea medicului veterinar în salvarea răniţilor Revoluţiei.

Acesta spune că orele petrecute salvând răniţi i-au oferit satisfacţia extraordinară de a fi util într-un moment istoric, chiar cu preţul vieţii sale. De altfel, a şi văzut moartea cu ochii şi din salvator a devenit la rândul său victima celor care mitraliau fără oprire. În timp ce ajuta la transportarea unui rănit, cu maşina, medicul a fost împuşcat.

Rănit în timp ce salva vieţi

"Două gloanţe mi-au perforat piciorul, deasupra genunchiului stâng. Am căzut pe burtă şi am realizat că cel mai bine este să nu mă mişc, pentru a nu deveni ţinta celor care mitraliau. Am făcut-o pe mortul, dar astfel am pierdut cam un litru de sânge", ne povesteşte medicul.

Spune că frigul s-a dovedit un aliat al său, întrucât i s-a coagulat sângele iar hemoragia a scăzut. A fost dus la principalul spital de urgenţă din Bucureşti, unde medicii l-au scăpat de unul dintre gloanţele din picior.
„Nu-l cunosc pe doctorul care mi-a acordat primul ajutor, dar aş vrea să-i mulţumesc pentru ce a făcut. Nu l-am văzut, doar l-am auzit cum spunea că trebuie decupat cheagul de sânge de pe caldarâm, astfel încât să nu-l desprindă de rană, pentru a nu declanşa o nouă hemoragie, care putea să-mi fie fatală. Am fost dus la Urgenţe unde mi s-a scos unul dintre gloanţele din picior. Celălalt glonte avea să-mi fie scos, câteva zile mai târziu, la Focşani", rememorează clipele grele pe care le-a trăit.

Îşi aduce aminte că, la vremea respectivă, medicii aveau prea puţine cunoştinţe despre plaga prin împuşcare, deoarece acest diagnostic nu se regăsea în cazuistica medico-chirurgicală.
Toată hrana bolnavilor a trecut prin mâinile sale

Rănile nu l-au ţintuit la pat. S-a oferit să dea o mână de ajutor Spitalului Clinic de Urgenţă, în beneficiul bolnavilor. A reuşit şi acolo să-şi facă meseria, ca expert în controlul alimentelor de origine animală.

„Eram pe terenul meu. Veneau în spital, ca donaţii, foarte multe alimente de la gospodăriile populaţiei, precum carne de porc, caltaboşi, cârnaţi, slănină, conserve, tot ce era specific Crăciunului. Fiind singurul medic veterinar internat în spital, mi s-a dat pe mână laboratorul medical, pentru a putea controla sanitar-veterinar produsele. Nu pleca nimic spre consum fără acceptul meu. Era Crăciunul şi recunosc că am fost extrem de exigent, pentru că ştiu ce înseamnă toxiinfecţii alimentare", povesteşte Paul Alexandru despre experienţa inedită din Laboratorul de analize al Spitalului de Urgenţă în care era internat.

Spune că a găsit foarte multe produse neconforme, în special alterate, pe care le-a oprit de la consum, spre binele răniţilor şi bolnavilor internaţi. A făcut munca aceasta timp de două zile, aşa rănit şi chiar dacă toată lumea îşi dădea cu părerea că mâncarea şi apa ar putea fi otrăvite, nu a găsit nici urmă de produse periculoase.

Pentru medic, Revoluţia sângerează încă

După evenimentele fierbinţi din decembrie 1989, Paul Alexandru a urmat şase luni de recuperare medicală pentru a-şi putea folosi din nou piciorul. Deşi i-au fost recunoscute oficial meritele în Revoluţie, a renunţat să mai facă parte din organizaţiile de revoluţionari, întrucât a constatat că reuneşte prea mulţi impostori.

În anii care au urmat s-a dedicat studiului şi cercetării. Este autorul a zeci de lucrări ştiinţifice, referate, comunicări, realizări traduse în ansamblul lor în trei importante cărţi: „Câinii fără stăpân", „Despre cunoaştere şi natura umană" şi „Despre protecţia animalelor".

La teza de doctorat, care se intitulează „Ipostaze şi relaţia om-animal", conducător de lucrare la-a avut pe academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, care i-a descoperit medicului şi valenţele de antropolog.