Mărturii inedite despre aducerea în ţară a rămăşiţelor pământeşti ale lui Dimitrie Cantemir. A fost întâmpinat cu înalte onoruri în şapte oraşe

Dimitrie Cantemir, cărturar şi domn al Molodvei, a murit la nici 50 de ani, în 1723, şi a fost înmormântat la Moscova, într-o biserică pe care o ctitorise înainte de refugierea sa din ţară. La peste 200 de ani distanţă, în 1935, rămăşiţele sale au fost aduse în ţară, iar cronicarul îşi găseşte odihna veşnică la Iaşi.

Cărturarul Dimitrie Cantemir, fiu al domnului Moldovei Constantin Cantemir, a ocupat tronul Moldovei în două rânduri, respectiv martie-aprilie 1693, când avea doar 30 de ani, şi între 1710 şi 1711. Din această calitate, a încercat să recâştige independenţa Moldovei faţă de Imperiul Otoman, folosindu-se de ajutorul vecinilor de la Răsărit, încheind în acest sens o alianţă cu Petru I al Rusiei. După bătălia de la Stănileşti, din anul 1711, soldată cu înfrângerea armatelor ruso-moldovene, Dimitrie Cantemir a primit protecţia Rusiei, devenind consilierul ţarului Petru I.

Cantemir a avut preocupări dintre cele mai diverse, în domeniul filozofiei, geografiei, istoriei, enciclopediei, dar a fost şi un important etnograf, lingvist, muzicolog şi chiar compozitor. Una dintre lucrările sale de căpătâi s-a numit „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”, susţinând latinitatea limbii şi a poporului format pe teritoriul vechii Dacii.

Personalitate comparabilă cu umaniştii Renaşterii

„Dorul nestins de ţară a fost luminat de satisfacţiile realizărilor obţinute pe plan ştiinţific şi literar, nerenunţând nici o clipă Ia idealul său de a-şi vedea ţara eliberată de sub turci. Va înlocui spada cu condeiul, pentru a face cunoscută întregii Europe savante imaginea pământului strămoşesc, originea latină a poporului român, soarta vitregă a acestui neam, încălcat veacuri de-a rândul de cotropitori. Personalitate prodigioasă, poliglot, comparabil cu umaniştii Renaşterii, în anii cât a trăit în Rusia, până la moarte, a scris principalele sale opere”, scria regretatul muzeograf vrâncean Maria Mihăilescu, în lucrarea „Cronica Vrancei”.

Dimitrie Cantemir a murit în anul 1723, la vârsta de 50 de ani, răpus de boală şi a fost înmormântat la Moscova, în Biserica „Sf. Constantin şi Elena”, ctitorită chiar de el.

La peste 200 de ani mai târziu, mai exact în anul 1935, rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în ţară, pentru odihnă veşnică la Biserica „Trei Ierarhi” din capitala Moldovei, Iaşi. Meritul deosebit pentru repatrierea osemintelor lui Cantemir l-a avut marele istoric Nicolae Iorga.

FOTO: Câţiva dintre oficialii statului, la ceremonia de reînhumare a lui Dimitrie Cantemir (imagine George Potra)

În arhivele cercetate de muzeograful Maria Mihăilescu sunt redate onorurile cu care autorităţile vremii au întâmpinat peste tot prin locurile prin care a trecut cortegiul, de la primirea la debarcaderul din Constanţa, trecerea lui prin Buzău, Râmnicu Sărat, Focşani, Bîrlad, Vaslui şi Iaşi.

Cortegiul a străbătut şapte oraşe

Astfel, în duminica de 16 iunie, la Constanţa, la coborârea rămăşiţelor s-au tras salve de tun, clopotele bisericilor din oraş au răsunat mai mult ca oricând, iar muzicile militare au cântat rugăciunile după datină.

După serviciul divin, coşciugul a fost învăluit în tricolorul naţional şi depus pe afet de tun de membrii Guvernului şi reprezentanţii Parlamentului.

„Cortegiul - care va fi deschis şi închis de către un pluton de cavalerie şi încadrat de jandarmi - va porni la gară in ordinea următoare: Clerul cu Episcopul în frunte, afetul de tun cu patru ofiţeri superiori la panglici, reprezentanţii M S. Regelui, reprezentanţii Guvernului şi Parlamentului, autorităţile civile şi militare. Pe tot parcursul de la debarcader la gară vor fi înşirate şcoalele din oraş şi trupele din garnizoană, cari, la trecerea cortegiului, vor da onorurile. În tot acest timp clopotele vor suna, iar muzicele vor cânta. La gară, coşciugul va fi ridicat de pe afet şi aşezat in vagonul mortuar de reprezentanţii armatei şi autorităţilor civile. În drum spre laşi, vagonul va fi însoţit de preoţi şi de o gardă militară de onoare”, se arată în telegramele trimise prefecturilor de Ministerul de Interne.

De menţionat că la fiecare trecere a cortegiului prin gările din oraşele amintite, autorităţile locale civile au primit ca sarcină să poarte ca ţinută obligatorie jachetă, pălărie înaltă şi mănuşi albe, iar elevii de la şcoli să poate ţinuta de ceremonie albă, gările fiind pavoazate cu drapelul naţional în doliu.

Odată ajuns la Iaşi, coşciugul a fost ridicat de profesorii Universităţii din capitala Moldovei, care au stat de gardă în timpul prohodului, slujba fiind oficiată chiar de către Mitropolitul Nicodim.

Printre personalităţile care au participat la ritualul de reînhumare s-au regăsit Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Străine al României, Ion Nistor, generalul Nicolae Uică, Nicolae Iorga, dr. Constantin Angelescu, Mihail Semionovici Ostrovski, generalul Paul Anghelescu, Savel Rădulescu, Nicolae Raicovicianu.

Ca fapt divers, documentele arată că groapa pentru reînhumare a fost făcută de serviciul de arhitectură al Comisiei Monumentelor Istorice. Pe lespedea raclei sale este scris următorul text: „Aici, întors din lunga şi pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea ţării sale, odihneşte Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.

Vă mai recomandăm:

Francmasonul Dimitrie Cantemir şi obiceiurile moldovenilor

Toată lumea ştie cine a fost Dimitrie Cantemir şi toţi am învăţat la şcoală câte ceva despre una dintre cărţile scrise de acest domnitor român erudit, anume Descriptio Moldaviae. Dar sunt puţini cei care au avut curiozitatea, răbdarea sau răgazul necesar să citească Descrierea Moldovei aşa cum am făcut-o noi pentru dumneavoastră, ca să aflăm cum trăiau moldovenii acum trei veacuri.

Nunta boierească ce l-a ucis pe vestitul cronicar român, Miron Costin

Primele relatări despre astfel de venimente le datorăm lui Dimitrie Cantemir, originar din arealul actualului judeţ Vaslui, din ţinutul istoric al Fălciului.