Legendă sau adevăr: a fost sau nu alungat Ştefan cel Mare de mama sa după pierderea bătăliei de la „Valea Albă“?

Armata moldoveană a fost învinsă, dar pierderile au fost foarte mari de ambele părţi. Dacă turcii au pierdut aproape 30.000 de oameni, Ştefan cel Mare a pierdut 11 boieri din sfatul ţării, iar aproape 1.000 de oameni care au acoperit retragerea moldovenilor au fost făcuţi prizonieri.

Unul dintre puţinele războaie pierdute de Ştefan cel Mare, în lunga sa domnie pe scaunul Moldovei , care a intrat în legendă, este cel de la Războieni sau „Valea Albă”, cum mai este cunoscută bătălia, din ziua de 26 iulie 1476. Oastea lui Ştefan cel Mare a fost învinsă de armata otomană condusă de însuşi sultanul Mehmed al II-lea.

Pentru domnitorul Moldovei a fost o înfrângere grea, cu atât mai mult cu cât în luptă au pierit foarte mulţi dintre boierii săi din Sfatul Ţării, iar Ştefan cel Mare a fost nevoit să se retragă cu ceea ce mai rămăsese din armata sa la cetăţile din Neamţ, Suceava şi Hotin.

Într-un fragment din „O samă de cuvinte” cronicarul Ioan Neculce sugerează că după înfrângerea de la Războieni domnitorul ar fi mers să-şi „panseze” rănile la Cetatea Neamţului, dar mama, Maria Oltea, l-a izgonit, cerându-i să-şi adune oastea şi să câştige lupta în faţa turcilor.

Fragmentul sună aşa: „Ştefan-vodă cel Bun, bătându-l turcii la Războieni, au mărsu să intre în Cetatea Neamţului. Şi fiind mumă-sa în cetate, nu l-au lăsat să intre şi i-au dzis că pasirea în cuibul său nu piere. Ce să să ducă în sus, să strângă oaste, că izdânda va fi a lui. Şi aşè, pe cuvântul mâne-sa, s-au dus în sus şi au strânsu oaste“. Fragmentul care l-a inspirat şi pe Dimitrie Bolintineanu, care în poezia „Muma lui Ştefan cel Mare” descrie în versuri menţionările lui Neculce.

Istoricii spun că fragmentul „înălţător”reprezintă mai degrabă o legendă populară care a circulat ulterior domniei lui Ştefan, asta pentru că nu se verifică istoric. Mama domnitorului, Maria Oltea, a murit pe 4 noiembrie 1465, aşa cum reiese de pe piatra sa de mormânt de la Mănăstirea Proboda. „Acesta este mormântul roabei lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ştefan Voievod, care a murit la anul 6973 [1465], noiembrie 4”. Ori, după bătălia de la Războieni, la 1476, doamna Oltea era moartă de 11 ani.

„Se ştie foarte bine că, deşi murise la 4 noiembrie 1465, conform tradiţiei orale perpetuate, mama voievodului era încă vie chiar şi pe la 1476, când, după pierderea bătăliei de la Războieni, îl întâmpinase pe Ştefan la porţile cetăţii Neamţului…Legendele despre mama lui Ştefan cel Mare au început să apară încă de pe timpul când ea mai era în viaţă. Acestea au suportat mai târziu un şir de transformări, stratificări şi modificări, contaminându-se cu alte episoade şi tradiţii orale din epocă medievală, încât pe atunci când au fost aşternute pe hârtie de marii noştri cărturari Grigore Ureche, Dimitrie Cantemir sau Ioan Neculce multe detalii, episoade sau şters din memorie fiind completate cu detalii inventate de povestitorul anonim”, potrivit istoricului şi cercetătorului Andrei Ieşanu, membru de onoare al Academiei Române.

Prin urmare, este cel mai probabil ca Neculce să fi înregistrat o tradiţie orală în acest caz, aşa cum au fost şi alte legende ale cronicarilor români.