FOTO Cum conduceau „baronii” judeţele acum un secol şi  jumătate

Consiliile judeţene au fost înfiinţate în 1864, acestea având rolul de a reprezenta interesele locale, colective şi economice ale judeţului.

S-au împlinit  150 de ani de când  s-a  aprobat legea pentru  Consiliile judeţene, iar acest moment merită  amintit, indiferent  cât de multe ar fi animozităţile unora sau altora dintre vrânceni  faţă de actualul for judeţean, prea mult confundat cu  anumite persoane  din  conducerea acestuia.  

Cu toţii uitam însă ceva.  Nimeni nu este veşnic  nici la Vrancea, nici la Cotroceni,  nici în altă parte a Planetei, iar  entităţile administrative, politice sau de oricare alt gen, care acum sunt reprezentate de unele personalităţi mai mult sau mai puţin iubite, mâine vor fi conduse de alte  personaje la fel de controversate.

Discuţiile pe marginea acestui subiect  pot fi nesfârşite, astfel încât e mai potrivit să  trecem la o scurtă incursiune în trecutul acestei instituţii.

Astfel, la 2 aprilie 1864 s-a votat legea pentru Consiliile Judeţene, art. 1 şi următoarele  menţionând că în fiecare judeţ se statornicesc  un consiliu care se adună periodic  şi reprezintă interesele locale, colective şi economice  ale judeţului. 

Comisar al Guvernului pe lângă consiliu este prefectul. Pe lângă consiliul judeţean, funcţionează un secretar  numit prin decret regal  după recomandarea ministerului de interne.  

La art. 50 se expun atribuţiile consiliului judeţean, aşa cum le–au statuat strămoşii noştri, acum  un secol şi jumătate.

„Consiliul judeţean se pronunţă asupra tuturor intereselor  exclusiv locale ale judeţului, fără  prejudiciul aprobaţiunei cerute pentru validitatea încheierilor sale.  Consiliul este chemat a se rosti asupra tuturor  obiectelor ce I se deferă de către Corpul Legiuitor sau de către Guvern. În fiecare an, consiliul votează  bugetul cheltuielilor anului viitor şi mijloacele pentru a le acoperi. Asemenea, cercetează şi încheie  sumile veniturilor  şi a cheltuielilor anului trecut. Consiliul verifica printr-un membru al său  starea veniturilor şi a cheltuielilor judeţului de câte ori va găsi cu cale şi cel puţin o dată pe an”, se arată în lege.

Aceasta menţionează numeroase alte aspecte, dar important de reţinut este  faptul că asupra acestui act normativ au loc la finele secolului al XIX- lea  o serie de modificări importante, în anii 1866,1872,1883, 1886 şi 1894, instituţia consiliului judeţean funcţionând  neîntrerupt chiar dacă uneori denumirea îi devine Delegaţia Judeţeană ori Comitetul Permanent  al judeţului.  

Ca atribuţii, în perioada interbelică, preşedintele Consiliului  avea următoarele sarcini: semna toate actele  şi corespondenţa în numele judeţului, stabilea directivele necesare pentru funcţionarea diferitelor servicii şi conducea toate serviciile administraţiei judeţene, acorda concedii, încuviinţa  mişcări de personal, propunea pentru promovări etc.

Iată de exemplu un fragment dintr-o şedinţă din anul 1930, aşa cum a rămas în documentele  Arhivelor judeţului Vrancea.

„Domnule Preşedinte, Domnilor Membrii, Aducem la cunoştinţă dvs următoarele cu privire la şcoală. În judeţul Putna avem 168 de şcoli rurale , 19 şcoli  primare urbane. Avem o populaţie şcolară de  36.583 de copii care trebuie să urmeze la şcoală. La sate numărul localurilor proprii este insuficient, nu stăm mai bine nici la oraş şi târguri. Aici în Focşani avem două localuri de şcoli de băieţi, în care functioneaza patru şcoli, 2 localuri de şcoli de fete în care funcţionează asemenea 4 şcoli. La comunele urbane Odobeşti, Mărăşeşti, Panciu şi Adjud faptul se repetă la fel. E dureros pentru noi putnenii că nici la Mărăşeşti, localitatea istorică cea mai însemnată din toată ţara, nu este şcoala primară aşa cum se cuvine pentru Mărăşeşti. Dacă la oraş şi la târguri stăm rău, nu avem localuri îndeajuns, cu atât mai rău stăm în sate, mai ales în regiunea Vrancei unde localurile în majoritate sunt închiriate de obicei în cele mai rele case, cu lut pe jos, ferestre  mici fără sobe de cele mai multe ori, din această cauza tinerii învăţători după un an de funcţionare în acest ţinut îşi cer transferarea  în alte părţi, iar băieţii vrânceni rămân lipsiţi de lumină sufletească pe care le ar putea-o da învăţătorii buni. Pentru aceste lucruri propunem  ca să se ia urgent măsuri ca în toate satele din Vrancea  să se construiască în primul rând localuri de şcoli iar învăţătorii din acest ţinut să fie încurajaţi moraliceşte dar şi materialiceşte atât de stat cât şi de judeţ”.

Nu lipseau dezbaterile despre sănătate,  nici despre  buna situaţie a proprietăţilor judeţului, între care este pusă la loc de cinste staţiunea Soveja, se avea în vedere  şi situaţia  împroprietăririlor  sătenilor ca urmare a aplicării legii agrare sau bună gestionare a campaniei de însămânţări. 

La împroprietărire s-a urmărit procedural acordarea a aproximativ 25.000 de ha către aproape 13.000 de împroprietăriţi definitiv.

"Instituţia Consiliului Judeţean, cu denumirile specifice epocilor prin care a trecut, a fost desfiinţată pentru prima dată în iulie 1938, când Carol a decretat formarea ţinuturilor  şi deci înfiinţarea Consiliilor de ţinut. În timpul celui de-al doilea război nu a mai fost timp de organizări de instituţii în România, iar abia în 1949, în baza legii 17, s-a reînfiinţat Consiliul Judeţean denumit şi Popular, dar desfiinţat un an mai târziu prin apariţia  organizării teritorial administrative pe modelul Raioanelor şi Regiunilor. Unul din ultimele procese verbale de şedinţă ale acestui organism menţionează  o propunere a unui  consilier de a se ridica un monument pe Măgura Odobeştilor care să poarte denumirea de Monument al  Păcii, destinat eternizării faptelor eroice din totdeauna ale locuitorilor acestor ţinuturi.Propunerea este respinsă pentru că nu existau  fonduri  disponibile", spune istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.

În martie 1968, Consiliul Popular judeţean  beneficiază  de un nou cadru legal  de înfiinţare, organizare  şi desfăşurare a activităţilor specifice, care  s-a îmbogăţit şi îmbunătăţit  după evenimentele din 1989.

Activitatea instituţiei  în ultimii ani este cunoscută suficient de vrânceni astfel  încât o prezentare chiar şi succintă nu-şi are locul. 

Contabilizând, instituţia a funcţionat din cei 150 de ani  de când a fost înfiinţată aproximativ 120 de ani şi a purtat diferite denumiri de-a lungul timpului, respectiv Serviciul Judeţean, Delegaţia Judeteana, Comitetul Permanent, Comisia Interimară a judeţului sau Consiliul Popular Judeţean.