Portret/ Gabriel Gheoca, pagaia de argint a României

Tânărul de 21 de ani a câştigat titlul de vicecampion mondial la Poznan în acest an şi visează la un aur la Olimpiada de la Londra din 2012.

La vârsta la care alţi tineri fac „sprinturi" prin cluburi şi driblează sticle de whisky prin baruri, caiacistul Gabriel Gheoca petrece câte nouă ore pe zi pe lac sau în sala de forţă, în căutarea performanţei.

De altfel, anul acesta a şi cunoscut consacrarea pe plan internaţional, alături de colegii săi din barca de 4, cu care a câştigat titlul de vicecampion mondial, la proba de 500 de metri.

Competiţia, care a avut loc la Poznan, a adunat la start cele mai valoroase echipaje din întreaga lume.

„A fost incredibil, sincer nici acum nu îmi vine să cred. A fost o performanţă foarte bună pentru noi, care ne dă încredere pentru competiţiile viitoare", spune Gabriel.

Tot la Poznan, a concurat şi pe distanţa de 1000 de metri la kaiac 4, însă acolo a reuşit „numai" bronzul.
„Acolo pot spune că am pierdut pe mâna noastră. Înainte de linia de finiş aveam locul secund asigurat, am micşorat puţin intensitatea, iar echipa de pe locul trei a tras tare şi ne-a depăşit. Acolo am pierdut argintul mondial la 0.03 secunde. Asta ne-a fost învăţătură de minte", povesteşte kaiacistul supărat.

Într-adevăr, românii au învăţat din această experienţă, iar la competiţia imediat următoare, Campionatele Mondiale Universitare, kaiacul de patru a reuşit să obţină medaliile de aur atât la proba de 500 m cât şi la cea de 1000.

De altfel, numai în anul competiţional 2010, Gheoca se poate lăuda că a strâns nu mai puţin de opt medalii, la cele mondiale adăugându-se şi cele de campion naţional la probele de dublu pe distanţele de 500 şi de 1000 m.

Vicecampionul mondial a ajus să se apuce de kaiac pur şi simplu din nevoia de a se răcori.

„Eu am început kaiacul în 2003. Când m-am apucat nu ştiam mare lucru despre acest sport. Ştiam doar că implică apă şi bărci, iar mie îmi plăcea bălăceala", povesteşte Gabriel.

Până să ajungă la CSŞ, a încercat mai multe sporturi, printre care baschet, atletism sau box. „Nu ştiu dacă aş fi reuşit să fac performanţă altundeva. În mod cert mi-ar fi plăcut să practic ping-pongul, dar era destul de greu să mă impun acolo", mai spus vicecampionul.

Doar promisiuni

După ce au adus medaliile acasă, kaiaciştii au avut promişi din partea statului câte 7.000 de lei, însă până în acest moment nu au primit absolut nimic.

Pe plan local, pentru aceste performanţe, Gheoca a primit de la Primăria Galaţi un buchet de flori şi strângeri de mână, în timp ce de la Direcţia Judeţeană de Sport a primit o cupă şi un tricou personalizat.

Întrebări şi răspunsuri

Cât timp petreci în cantonamente?

Pentru mine lacul Snagov este ca a doua casă. De când sunt la lotul olimpic, stau acolo câte nouă luni pe an. La noi, faţă de alte sporturi, chiar dacă nu vine antrenorul într-o zi ştim exact ce exerciţii trebuie să facem. Singura noastră zi liberă este duminica, şi atunci fiecare încearcă să dea câte o fugă prin oraşul natal.

Care este următorul ţel?

Ca orice sportiv, consider că cea mai importantă competiţie din carieră este Olimpiada. În urma performanţelor din ultimul an, tind să cred că avem o şansă reală la o medalie, cel puţin la una dintre probe.

Ce îi place

Îmi place să ajung acasă la Galaţi şi să îmi petrec timpul alături de prieteni şi de familie. Acesta este unul dintre dezavantajele vieţii de sportiv de performanţă, lipsa timpului. Nu îl consider neapărat un sacrificiu, având în vedere satisfacţiile pe care le am în sport.

Ce nu îi place

Nu îmi plac accidentările. La noi perioada de glorie este una destul de scurtă, iar o accidentare te poate termina definitiv. De pildă recent am făcut un RMN la umăr, care nu a ieşit tocmai bine. O să concurez totuşi şi la naţionalele de pe 5 septembrie.