FOTO Biserica dintr-un garaj din Craiova, loc de pelerinaj

Preotul Ioan Iovănel a aranjat o bisericuţă cochetă într-un garaj. A muncit cot la cot cu enoriaşii şi a modernizat lăcaşul care a devenit sufletul celui mai mare cartier craiovean.

Pe strada Craioveşti, din cartierul craiovean Craioviţa, se găseşte Biserica Sfântul Apostol Andrei. Mica biserică este, de fapt, un fost garaj transformat în lăcaş de cult, dar oamenii din cartier spun că aici se simt cel mai aproape de Dumnezeu. 

Preotul Ioan Iovănel (61 de ani), cel care slujeşte la biserica din garaj, le vorbeşte oamenilor clar, fără teorii complicate şi întotdeauna spune lucrurilor pe nume. Este un om care l-a descoperit pe Dumnezeu, iar acum îi ajută şi pe alţii să-l găsească şi să-l înţeleagă. Părintele Iovănel a ales calea preoţiei în urmă cu 13 ani. Până atunci, a fost şeful formaţiei Condor din Craiova, iar ani la rând a cântat la clape alături de solista de muzică populară Neta Soare. 

„Nu regret absolut deloc alegerea făcută. Alături de bunul Dumnezeu mă simt cel mai bine, iar de fiecare dată am încercat să-i ajut pe oamenii care au intrat pe uşa bisericii. De şapte ani slujesc la biserica Sfântul Apostol Andrei din Craiova. Pentru mine este un loc sfânt şi niciodată nu l-am perceput ca pe un garaj“, spune Ioan Iovănel.

Până la venirea lui, lăcaşul de cult era aproape în paragină, iar puţini erau aceia care îi mai treceau pragul. Prima grijă a preotului Iovănel, de când a început să slujească la această biserică, a fost să o renoveze, să o facă să arate ca o biserică. După şapte ani, a reuşit să transforme garajul din cartierul Craioviţa într-o biserică îngrijită şi aranjată. Preotul spune că nu ar fi reuşit nimic dacă nu ar fi avut ajutorul oamenilor. „Eu mă bucur să văd că oamenii sunt aproape de Dumnezeu. Pentru mine, acest lucru este cel mai important. Nu contează unde slujeşti. Biserica există acum datorită lor“, susţine preotul Iovănel.

O altă lume

„La prima vedere, nu-ţi dai seama că în acest garaj este o biserică. În momentul în care pui piciorul înăuntru, practic, eşti într-o altă lume. În fiecare duminică, aici se adună sute de oameni. Biserica arată acum aşa datorită preotului Iovănel. El a făcut rost de bani pentru var şi pentru gresie“, spune Cristina Roşu, una dintre persoanele care vin duminică de duminică să se roage aici. 

Mărturiseşte că nu a participat la renovarea şi reabilitarea bisericii, însă ştie că mulţi oameni au dat o mână de ajutor. „Sincer, vă spun că aici mă simt cel mai aproape de Dumnezeu. Când am intrat prima dată, am simţit un gol în stomac. Oamenii se ţineau de mână şi cântau în cor. A fost o imagine care mi-a rămas întipărită în minte. Preotul Iovănel face parte din familia noastră. De fiecare dată este alături de noi şi ne ajută aşa cum poate. Uneori, şi o vorbă bună spusă la momentul potrivit contează foarte mult. Nu vreau să laud pe nimeni, dar ce a făcut părintele Iovănel aici nu ştiu dacă o să mai facă şi altcineva“, crede femeia.

Sute de oameni trec pragul bisericii amenajate în garaj la fiecare sfârşit de săptămână. „La început, era un simplu amplasament. Acum, a fost făcut altar, s-a pus gresie pe jos, iar biserica arată aşa cum trebuie. Este un loc mic, dar primitor şi plin de căldură. Să vezi cum oamenii se ţin de mână şi rostesc numele lui Dumnezeu în cor este ceva nemaipomenit“, a mărturisit Cristina Toma, o altă enoriaşă.

Altarul din suflet

Oamenii spun că nu este uşor să renovezi o biserică atunci când nu dispui de fonduri, dar sunt convinşi că arma secretă a preotului Iovănel a fost credinţa. „Mai presus de această biserică este biserica din suflet. Să te lupţi timp de şapte ani pentru a renova şi a reabilita o biserică este un lucru mare. La început, nu am crezut că acest proiect va fi dus până la capăt. Eu locuiesc chiar în blocul din faţa lăcaşului de cult şi am văzut cum, zi de zi, s-a muncit aici. La final, nu 

mi-a venit să cred că poate arăta aşa de bine. Garajul aproape în paragină a prins culoare şi este un loc de pelerinaj“, povesteşte unul dintre enoriaşii bisericii din garaj.

Slujbe pe ascuns, pe vremea comuniştilor
 

Biserica Sfântul Apostol Andrei este una destul de veche. A luat forma unei barăci tocmai pentru a se ascunde mai bine de ochii comuniştilor. În 1977, a fost puternic afectată de marele cutremur. Până atunci, a funcţionat ilegal. 

În 1979, biserica a fost ctitorită din nou, iar după mai mulţi ani de discuţii, a fost autorizată din nou construirea ei. Odată cu refacerea, la fel de modestă, bisericuţa a devenit oficială. 
 

Regimul comunist a încercat în repetate rânduri să o închidă, însă lăcaşul de cult a funcţionat ani la rând ascuns, totuşi, de ochii puterii. „În timpul zilei, era tot timpul închisă, iar uşa garajului se deschidea doar la slujbele principale. Nunţile sau înmormântările se făceau în linişte, ca să nu atragă atenţia comuniştilor. 
 

Toată lumea a închis ochii la vremea respectivă, iar în garaj au avut loc în continuare slujbe. Acum, nimeni nu se mai fereşte de nimic, totul este la vedere“, spune Marian Enuca, un craiovean în vârstă de 70 de ani, care venea aici şi pe vremea când slujbele erau clandestine.