Ziua în care trupele sovietice au ocupat Basarabia. „Au rupt şi au călcat în picioare tricolorul, iar în loc au pus «flagul» lor roşu cu seceră şi ciocan“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Data de 28 iunie 1940 este una neagră din istoria poporului nostru. Este ziua când au fost cedate URSS-ului Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei în urma patului Ribbentrop - Molotov.

Pe 23 august 1939, Uniunea Sovietică şi Germania au semnat Pactul Molotov-Ribbentrop, un pact de neagresiune care conţinea un protocol adiţional imperialist secret, cu hărţi privind sfere de influenţă, pe care erau trasate linii de demarcaţie în Europa Răsăriteană, frontiera zonelor de interes ale celor două puteri.

Basarabia s-a numărat printre regiunile pe care sovieticii şi naziştii şi le-au împărţit prin pactul din 23 august 1939. Prin articolul III al Protocolului secret se stabilea: „În privinţa Europei sud-estice, partea sovietică subliniază interesul pe care-l manifestă pentru Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres politic faţă de aceste teritorii“.

La 27 iunie 1940, Ion Gigurtu, ministrul Afacerilor Străine, a prezentat regelui Carol al II-lea Nota ultimativă a guvernului sovietic, suveranul consemnând în jurnalul său: ,,Nota e mai gravă decât credeam. Ni se cere evacuarea acestor teritorii în 24 de ore şi ocuparea oraşelor Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă, începând de mânie ora 12. Eu sunt hotărât pentru rezistenţă. Gigurtu nu vede cum, iar Tătărescu şovăie, înclinând mai mult pentru cedare. Ceea ce face poziţia nostră mult mai gravă este că n-avem siguranţa pe graniţele Ungariei şi Bulgariei şi riscăm o situaţie foarte critică, dacă vom fi atacaţi pe trei fronturi. Totuşi nu pot concepe, ca suveran al Ţării, cum pot ceda teritorii care sunt hotărât, de fapt şi istoric, româneşti. Raţionamentul U.R.S.S., că cere nordul Bucovinei, ca o slabă despăgubire pentru 22 de ani de ocupaţie românească în Basarabia este pur şi simplu ridicol”.  

Liviu Rebreanu consemna în jurnalul personal: ,,Prima lovitură pentru noi a războiului a venit azi: ruşii au cerut Basarabia şi nordul Bucovinei. Lovitura a căzut ca din senin, adică în clipa în care ne-am fi aşteptat mai puţin… Şi tare mi-e teamă că asta e numai începutul. Ne consolăm că germanii, la pacea generală, ne vor face dreptate. Din nenorocire, speranţele sunt şubrede… Să dea Dumnezeu să trecem cu bine prin aceste clipe crâncene”.

image

Fototeca Arhivei Naţionale a Republicii Moldova

Într-o stare de spirit asemănătoare se afla şi Carol al II-lea: ,,Oh! Ce zi îngrozitoare, de cumplită durere şi de absolută laşitate a unor români. Am ieşit din infernul zilei moralmente zdrobit şi îmbătrânit cu 10 ani. Am mai avut un oribil sentiment astăzi, când mai mulţi ofiţeri au venit, după masă, să mă roage să cedez, căci, altfel, mergem la un dezastru sigur. Oh! De ce oare românii noştri n-au cea mai mică doză de orgoliu naţional în aceste clipe într-adevăr grele? E o zi a ruşinii naţionale”. 

Conform ordinului Marelui Stat Major român oraşele Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă trebuiau predate până în seara zilei de 28 iunie (ora 20.00), iar evacuarea terminată în 4 zile (până la 2 iulie, orele 12.00/ora românească), în 4 etape,. Ordinul mai cerea să se stabilească itinerarii pentru ,,accesul” trupelor ruse în Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă şi preciza că unităţile trebuiau să se deplaseze numai pe jos, calea ferată fiind rezervată pentru ,,evacuarea materialelor mai principale, bolnavi, familiile ofiţerilor şi funcţionarilor”. Pentru intelectuali şi familiile lor s-a intenţionat punerea la dispoziţie a 3-4 trenuri, zilnic. Pe fiecare direcţie de retragere s-a cerut constituirea a câte unei comisii militare cu interpreţi pentru ,,a lichida, în unire cu comandanţii sovietici, eventualele incidente”.Generalul Florea Ţenescu a recomandat ,,să se evite orice incidente” şi să se pregătească şi să se organizeze rezistenţa pe Prut.

Ce s-a întâmplat în Basarabia şi nordul Bucovinei în zilele următoare a fost tragic, umilitor şi ruşinos, autorităţile civile şi militare (centrale şi locale) dovedindu-se incapabile să organizeze cel puţin o retragere ordonată spre Prut (căci de apărare pe Nistru, indiferent de rezultat, nici nu a fost vorba). 

Sintetizând drama României din acele momente, Raul Bossy, ministrul român la Roma, consemna în jurnalul personal: ,,Începutul tragediei neamului românesc”. 

Despre ziua neagră din istoria poporului român puteţi citi mai multe amănunte în „Anul 1940. Drama românilor dintre Prut şi Nistru“, de Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, „Drama României Mari“ de Ion Giurcă şi „Drama României. Rapt şi umilinţă“, de Alesandru Duţu, Maria Ignat.

„28 iunie 1940 este cea mai grea şi cea mai neagră filă din istoria neamului nostru, Basarabia română. În acea după-amiază de duminică basarabenii i-au întâmpinat pe malul Nistrului cu pâine şi cu sare, iar în loc de mulţumire soldaţii ruşi au ordonat să fie arestaţi cei mai buni gospodari ai satului. După ce au intrat în sat, au rupt şi au călcat în picioare tricolorul românesc, iar în loc au pus „flagul” lor roşu cu seceră şi ciocan. Din acea zi neagră s-au început crimele ocupanţilor comunişti pe teritoriul Basarabiei. Toţi gospodarii erau arestaţi, „cercetaţi” şi apoi dispăreau fără urmă. Asta se numeşte eliberare?”, se întreabă Boris Vasiliev, din Sărăteni, Teleneşti, autorul volumului „Stalin mi-a furat copilăria”.

Vă mai recomandăm:

Poveştile impresionante ale eroinelor în halate albe din spatele frontului: „Am tratat şi români, şi nemţi, şi ruşi“

Suferinţele unui ofiţer român în lagărul sovietic Oranki. „Şocul a fost când am văzut căruţe trase de români înhămaţi. Nu a fost o zi în care să nu-mi fie foame“

Aventurile unui ofiţer român: a fugit peste graniţe, de frica ruşilor, şi a lucrat la lansarea primelor filme din seria James Bond

Distrugătoarele României, aşii Marinei care au ajuns la fier vechi din cauza ruşilor. Navele erau mai bine echipate şi mai rapide decât cele pe care le avem azi

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite