Weekend cu premieră la Teatrul Constanţa: „O zi de vară“
0
Actorii Teatrului de Stat Constanţa prezintă o nouă premieră a acestei stagiuni. Piesa „o zi de vară“ este scrisă de Slavomir Mrozek, în traducerea lui Stan Velea şi este transpusă pe scenă de Adrian Tamaş.
Din distribuţie fac parte: Nicodim Ungureanu, Marian Adochiţei/Andrei Cantaragiu, Florentina Stănculeţ, Cosmin Mihale. Scenografia este semnată Maria Nicola, muzica - Andrei Mihai şi video lumini - Andrei Casandra. Spectacolele se joacă sâmbătă, 9 noiembrie şi duminică, 10 noiembrie, la ora 19.
Pe malul mării, într-un loc izolat dintr-o staţiune liniştită, se întâlnesc Izbut şi Neizbut, două modele antitetice ale societăţii aflate la două decenii de profeţiile lui Brucan - omul norocos, respectiv ratatul social.
Cei doi, diferiţi şi complementari deopotrivă, îşi dispută întâietatea sinuciderii pe aceeaşi fâşie de pământ şi de timp până la apariţia Damei care le deturnează planurile transformând totul într-un absurd „cherchez la femme“.
„De altfel, încă din vremea peşterilor, bărbaţii s-au confruntat fizic pentru a cuceri femeia. În timpurile noastre, bătălia s-a mutat la un nivel psihologic, însă jocul a rămas la fel de dur.
Modelul de reuşită nu este direct proporţional cu intelectul, ci cu şmecheria. Arivismul, pompoşenia şi uneori chiar prostia pot fi atuuri nesperate, în timp ce un profesor, un doctor, un pompier nu sunt tipare de urmat în măsura în care ele constituie etajul inferior al lanţului trofic din Balcani. Vorba românului: «Asta este...»“, descrie regizorul Adrian Tamaş.
Cine a fost Sławomir Mrożek?
de Agata Kiełpińska (tradus de Luiza Săvescu)
Pe Mrożek l-au cunoscut toţi polonezii. Să zicem, aproape toţi. Toţi, care erau cât de cât atenţi în şcoală la orele de limba polonă. Acolo au auzit, probabil pentru prima dată, acest nume. Apoi au citit „Tangou”, o poveste grotescă despre lupta dintre generaţii, şi au învăţat un cuvânt nou, necunoscut lor până atunci – catafalc.
De bună seamă, cariera lui Mrożek depăşeşte graniţele ţării. Piesa Tango a fost tradusă în limbile italiană, engleză, maghiară, japoneză, franceză, norvegiană, finlandeză, suedeză, portugheză, greacă, slovenă, cehă, slovacă, daneză, estoniană, rusă, germană, spaniolă şi, bineînţeles, română. La întrebarea dacă este uşor să fii Sławomir Mrożek, autorul a răspuns în stilul său, ca întotdeauna uşor ironic, că are deja peste 80 de ani, prin urmare ar trebui – în sfârşit – să reflecteze la asta. Şi noi putem să-i acordăm o clipă şi să ne răspundem la întrebarea, cine a fost acest artist remarcabil, cum a arătat existenţa lui?
S-a născut la 29 iunie 1930, la Borzęcin, nu departe de Cracovia. A urmat cursuri de arhitectură, filosofie orientală şi de artă, însă nu şi-a finalizat studiile. În evocările făcute în diverse rânduri menţionează că şi-a dorit întotdeauna să devină fotograf.
A fost dramaturg, prozator şi desenator. Din anul 1950 a început să colaboreze cu “Dziennik Polski” (Cotidianul Polonez), Teatr Satyryków din Cracovia, teatrul satiric studenţesc Bim – Bom din Gdańsk, cabaretele Szpak („Graurul”) şi Piwnica pod Baranami („La Berbeci”). A debutat ca scriitor în anul 1953, cu volumele Povestiri din Trzmielowa Góra şi Semiblindaje practice. În 1956 i-a apărut romanul satiric Vară scurtă, iar un an mai târziu, volumul de povestiri Elefantul , precum şi colecţia de desene Polonia în mici imagini.
Prima piesă de teatru scrisă de Mrożek a fost „Poliţia“, montată la Teatr Dramatyczny din Varşovia. Renumele internaţional i l-a adus însă piesa Tango, publicată în anul 1964. În 1963, Mrożek a emigrat din Polonia. A trăit în Italia, Franţa, SUA, Germania şi Mexic. A revenit la Cracovia în anul 1996.
În 2002 a suferit o comoţie cerebrală, a cărei consecinţă a fost afazia. Şi-a pierdut capacitatea de a se servi atât de limba vorbită, cât şi de cea scrisă. Graţie terapiei, care a durat cca. trei ani, şi-a redobândit capacitatea de scriere şi vorbire. Efectul luptei cu boala s-a concretizat în autobiografia Baltazar. Autobiografia (apărută în româneşte în 2009, la Editura Curtea Veche). În iunie 2008 a luat din nou decizia de a emigra, din motive de sănătate. S-a stabilit definitiv la Nisa. Întrebat cândva despre modul în care ar trebui trăită viaţa, a răspuns doar: „liber”.
Nu-i plăceau interviurile. La întrebările jurnaliştilor despre Polonia de astăzi, răspundea că nu vrea să o evalueze. Spunea că îl interesează situaţia actuală, dar că receptează realitatea poloneză în fragmente din ce în ce mai mici.
Printre creaţiile sale cele mai importante se numără piesele de teatru: Tango, Dragoste în Crimeea, În largul mării, O zi de vară, Emigranţii (în România, piesa se joacă şi acum, la Teatrul Arca, spectacolul avându-i în distribuţie pe Lari Giorgescu şi Silvian Vâlcu, iar scenografia aparţinându-i lui Vladimir Turturică) şi Văduva. Mrożek s-a aflat ultima oară în Polonia în iunie 2013, cu ocazia premierei ultimei sale piese, Carnavalul, Teatr Polski din Varşovia.
În numeroase interviuri acordate, autorul a atras atenţia asupra vârstei sale, amintind de faptul că se pregăteşte deja să se apropie de capătul vieţii. Obişnuia să afirme: „sunt alcătuit din imaginaţie şi nimicnicie. Asta înseamnă că, chiar atunci când imaginaţia va dispărea, va rămâne totuşi ceva în urma mea “. S-a stins din viaţă la 15 iulie 2013, la Nisa.
Volume publicate în limba română:
Balthazar. Autobiografie, traducere şi prefaţă de Stan Velea, Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2009
Opere alese, vol. I, Proză scurtă, vol. II-III, Teatru, traducere, prefaţă şi note de Stan Velea, 2004-2005
Croitorul şi alte piese, traducere şi prefaţă de Stan Velea, Iaşi, Ed. Polirom, 2002
Povestiri, traducere de Radoslava Janowska-Lascar şi Mihaela Fiscutean, Iaşi, Ed. Polirom, 2001
Dragoste în Crimeea, traducere şi prefaţă de Stan Velea, Bucureşti, Ed. Unitext, 1998
Teatru, traducere, prefaţă şi note de Stan Velea, Bucureşti, Ed. Univers, 1986
Fuga în sud, traducere de Olga Zaicik, Bucureşti, Ed. Albatros, 1970
Noua viaţă
M-am decis să încep o viaţă nouă. Definitiv şi irevocabil. A mai rămas să răspund la întrebarea - de când? Răspunsul nu lăsa loc pentru ezitări: de mâine. Cînd m-am trezit a doua zi, am constatat că iarăşi este astăzi, exact la fel ca ieri. Întrucît noua viaţă trebuia s-o încep de mâine, astăzi n-am putut s-o încep. „Nimic pierdut - m-am gândit - va mai fi mâine şi mâine“
Şi, liniştit, am trăit acea zi ca şi până atunci. Nu numai fără mustrări de conştiinţă, ci şi plin de gânduri bune şi speranţe. Dar ce să-i faci că a doua zi iarăşi a devenit astăzi, la fel ca ieri şi alaltăieri. „Nu este vina mea - m-am gândit - că un drac îşi bagă mereu coada schimbând mâine în astăzi. Hotărârea mea este fără obiecţie şi irevocabilă. Să încercăm încă o dată, poate acest drac va obosi şi mâine va fi în sfârşit mâine.” Din păcate nu a fost aşa. Mereu numai astăzi şi astăzi. În final mi-am pierdut speranţa. „Acest mâine se pare că nu va fi niciodată“ - mi-am zis. Atunci ce-ar fi să încep noua viaţă nu de mâine, ci de astăzi?
Imediat însă am remarcat absurditatea unei astfel de idei. Căci dacă astăzi se repetă invariabil de atâta vreme, este deja foarte bătrîn şi orice viaţă astăzi este la fel foarte bătrînă. Noua viaţă e noua viaţă, ea este posibilă numai ca nouă, dacă într-adevăr vrea să fie nouă, adică de mâine. Şi mă culcasem cu o puternică hotărâre că de mâine voi începe noua viaţă, întrucît, orice s-ar spune, totdeauna există un mâine.” (Slawomir Mrozek - Povestiri, editura Polirom, 2001)
Vă mai recomandăm
Premieră naţională la Constanţa. Stagiunea teatrală 2013 - 2014 se anunţă cu mari surprize
Teatrul de Stat Constanţa deschide stagiunea 2013-2014 cu o nouă comedie
Se încarcă comentariile...
