Viaţa după mărturisire a primului cuplu gay care a cerut recunoaşterea căsătoriei în România
0
La două săptămâni de la ieşirea publică a unui cuplu de gay, care cerea recunoaşterea căsătoriei sale oficiate în Belgia, cei doi soţi trăiesc în aşteptarea verdictului Curţii Constituţionale din România, care se va pronunţa la 20 septembrie. Românul Adrian Relu Coman şi americanul Robert Clabourn Hamilton, ambii în vârstă de 46 ani, sunt primii homosexuali care au făcut acest demers în ţara noastră.
Actualmente, cuplul s-a întors în Statele Unite ale Americii, unde trăieşte. Deşi se aşteptau la reacţii vehemente şi chiar violente în România, soţii Coman-Hamilton au avut surpriza de a fi primiţi civilizat, fie cu manifestări de simpatie, fie în cel mai rău caz cu indiferenţă.
„Cel mai mult ne-a surprins felul în care am fost primiţi de presa din România, ceea ce arată cât de mult s-au schimbat atitudinile societăţii. În urmă cu 15 ani, îmi amintesc discuţii agresive cu diverşi jurnalişti care nu cunoşteau, înainte să discute cu mine, nici o persoană gay. De multe ori, căutau senzaţionalul.
Acum, în schimb, am avut o experienţă foarte bună cu presa. Cei mai mulţi erau informaţi, ştiau mai multe despre subiect, doreau să afle mai multe despre noi ca persoane, ca oameni, nu ca homosexuali.
Mi s-a părut o schimbare majoră care arată că societatea, în ansamblu, e pregătită pentru o dezbatere onestă în care să recunoastem că persoanele LGBT există şi că, fundamental, la nivel de suflet, speranţe şi idealuri, nu ne diferenţiem atât de tare“, mărturiseşte Adrian.
- Au trecut două săptămâni de la ieşirea publică în România a cuplului Adrian-Clai. Cum aţi trecut acele zile intense în care v-aţi expus opiniei publice?
Adrian: Pentru noi, ca familie, şi mai ales pentru părinţii mei, nu a fost uşor. Atunci când discuţi cu presa, când inviţi o mulţime de străini să-ţi vadă viaţa intimă, tinzi sa fii circumspect. Însă noi nu avem nimic de ascuns şi mă bucur că majoritatea romanilor a văzut atât simplitatea şi naturaleţea relaţiei noastre, cât şi suportul şi înţelegerea părinţilor mei. Cei mai expuşi opiniei publice sunt, fără îndoială, ei, nu noi.
Clai: Pentru mine a fost, ca de obicei, o experienţă minunată în România. Am reuşit să discutăm cu mulţi oameni care doreau să ştie cum arată o familie cu doi soţi, am reuşit să fim prezenţi în faţa Curţii Constituţionale şi să ne apărăm, cu ajutorul ACCEPT, drepturile noaste ca oameni căsătoriţi. Ei bine, americanii au o vorbă: we had our day in court. Am avut ziua noastră în faţa justiţiei. Chiar dacă nu am primit inca un răspuns, ci o amânare, avem în continuare încredere că relaţia noastră de familie nu va putea fi ignorată de magistraţi. Ba mai mult, am reuşit şi să ne vedem cu mulţi prieteni români care ne susţin, dar şi cu alte rude de-ale lui Adrian, care s-au bucurat nespus să ne aibă aproape câteva zile. Cu siguranţă că ne-am putea întâlni cu toţii mai des, dacă situaţia noastră ca oameni căsătoriţi şi familie s-ar clarifica în raport cu statul român.
- De ce reacţii aţi avut parte? Cum aţi fost întâmpinaţi în comunitate?
Adrian: Ne aşteptam să avem câteva reacţii negative pe stradă, insă s-a întâmplat chiar contrarul. Într-o seară am mers la un restaurant micuţ cu nişte prieteni. Acolo ne-a surprins patronul restaurantului, care ne-a recunocut de la televizor şi ne-a trimis o sticlă de şampanie, cu mesajul că speră să câştigăm în septembrie. ACCEPT a organizat şi un eveniment în care am putut discuta cu oameni din comunitate despre cazul nostru, dar şi în legătură cu iniţiativa cetăţenească. Ei, bine, chiar dacă modul extrem de pozitiv în care am fost primiţi acasă ne-a impresionat, ştim că nu reflectă realitatea persoanelor LGBT în România. Comunitatea din România e în continuare discriminată, câteodată chiar de cei care trebuie să aplice legea, atunci când vine vorba de educaţie, sănătate, muncă şi nu numai.
Clai: La întâlnirea cu comunitatea LGBT m-a surprins nesiguranţa oamenilor din comunitate şi neîncrederea pe care o au în autorităţi. Neîncrederea asta sigur ca vine din felul în care statul român înţelege să trateze persoanele LGBT - ca şi cum nici nu există. Multe ţări creează un cadru legal prin care arată că toţi cetăţenii au aceleaşi drepturi şi trebuie să primească acelaşi respect din partea celorlalţi. Ei bine, majoritatea acestor măsuri nici măcar nu costă bani, ci doar sunt un semnal că eşti la fel de om în faţa legii ca cel de lângă tine. Exemplul cu familia e, de fapt, cel mai simplu de explicat când un drept nerecunoscut persoanelor LGBT, de fapt, creează o pagubă pentru toată societatea. Dacă am fi recunoscuţi ca familie în România şi ne-am muta aici, am plăti taxe statului român, ne-am face un credit comun pentru o casă, poate aş deschide o mică afacere de design grafic şi am crea şi câteva locuri de muncă pentru români. Câţi alţii sunt în situaţia noastră?
- V-a surprins ceva? Ce v-a impresionat cel mai mult?
Adrian: Cel mai mult ne-a surprins felul în care am fost primiţi de presa din România, ceea ce arată cât de mult s-au schimbat atitudinile societăţii. În urmă cu 15 ani, îmi amintesc discuţii agresive cu diverşi jurnalişti care nu cunoşteau, înainte să discute cu mine, nici o persoană gay. De multe ori, căutau senzaţionalul. Acum, în schimb, am avut o experienţă foarte bună cu presa. Cei mai mulţi erau informaţi, ştiau mai multe despre subiect, doreau să afle mai multe despre noi ca persoane, ca oameni, nu ca homosexuali. Mi s-a părut o schimbare majoră care arată că societatea, în ansamblu, e pregătită pentru o dezbatere onestă în care să recunoastem că persoanele LGBT există şi că, fundamental, la nivel de suflet, speranţe şi idealuri, nu ne diferenţiem atât de tare.
Clai: Am reuşit să fim şi turişti cateva ore. Am vizitat Grădina Botanică şi Palatul Cotroceni, două locuri minuate de la sfarsitul secolului 19. Auzeam cu plăcere mândria din vocea ghidului, care povestea despre dezvoltarea pe care a avut-o atunci Bucureştiul, inovaţiile şi descoperirile ştiinţifice pe care le făceau atunci românii şi demersurile întregii societăţi pentru modernizare. Mi-aş dori ca generaţia actuală de români să păstreze această tradiţie şi să îşi dorească o societate liberă, modernă, care să încurajeze toţi oamenii să reuşească în viaţă şi să creeze cadrul legal şi economic pentru ca milioane de tineri plecaţi în afara ţării să îşi dorească şi să poată să se întoarcă. Printre ei se numără multe cupluri de persoane de acelaşi sex care nu pot veni acasă când aici n-au nici un drept, nicio recunoaştere, nicio susţinere.
- Ce sentiment aveţi acum: de uşurare, de eliberare, de îngrijorare pentru felul în care vor decurge lucrurile?
Adrian & Clai: Suntem, evident, un pic tensionaţi. Curtea nu s-a pronunţat în cauza noastră, ci a amânat verdictul pentru luna septembrie. E trist că ne luptăm cu statul român de 3 ani de zile ca să obţinem reunoaşterea unei realităţi pe care aproape nimeni din Europa nu ne-o mai neagă: suntem doi bărbaţi căsătoriţi. În tot timpul acesta, mama mea s-ar fi putut îmbolnăvi, puteam fi nevoiţi să ne mutăm în ţară pentru cine ştie ce urgenţă. Aşa mai aşteptăm câteva luni acum, poate mai aşteptăm câţiva ani la Judecătorie, unde se va întoarce cazul. Între timp, viaţa trece pe lângă noi şi pe lângă celelalte familii aflate într-o situaţie asemănătoare, vinovaţi doar de faptul că suntem români.
- Transmiteţi un mesaj către români, indiferent de convingerea lor.
Adrian: Problema reală a familiilor, în special a familiilor tinere, nu e că printre ei se numără persoane LGBT. Problema lor e nesiguranţa zilei de mâine, locurile de muncă puţine şi prost plătite, lipsurile din educaţie şi sănătate. Mi-aş fi dorit să văd o iniţiativă susţinută de trei milioane de oameni care să se preocupe de realitatea socială din România şi care să aibă în vedere beneficiul tuturor românilor. Mă doare, ca român, să vad atat efort depus doar ca un grup restrâns si influent să ne interzică dreptul la familie, în ţara mea mamă, în care m-am născut şi am crescut. Atunci când am decis să plec din România, în anii 2000, am făcut-o pentru că eram, la fel ca mulţi români, sărac, cu responsabilităţi faţă de părinţi. Cum zicea mama, dacă nu plecam din ţară, muream cu toţii de foame. Aş vrea să tragem cu toţii, gay sau straight, la căruţa comună care se numeşte România. Sa nu lăsăm această Coaliţie împotriva familiei să ne distragă atenţia de la cele mai importante probleme ale societăţii noastre, să creeze probleme false, care despart oamenii şi îi pun în tabere opuse, în loc să îi unească.
Clai: România e o ţară atât de frumoasă, cu un potenţial extraordinar. Dacă suntem pragmatici, un grup de prieteni va conţine aproape întotdeauna şi persoane LGBT. Se vor gândi de doua ori dacă e bine să viziteze Romania, ştiind că din doi oameni căsătoriţi ar deveni brusc doi stăini sau, mai rău, n-ar mai fii în ochii legii părinţii copiilor lor. Generaţii de români s-au luptat pentru inovare, modernizare si pentru unitatea acestei ţări. Istoria ne-a învăţat că oamenii sunt mai puternici împreună, că atunci când preţuim diversitatea şi egalitatea avem mai multe şanse să trăim cu toţii mai bine, în armonie.
Părinţii: „Oamenii preferă să nu discute cu noi subiectul“
Camelia Coman, mama lui Adrian, povesteşte cum a fost primită la ea acasă, la Târgovişte. „Deşi mă aşteptam la mai multe reacţii din partea vecinilor, prietenilor de la Târgovişte, până acum este linişte. Nu ştiu dacă oamenii evită pur şi simplu subiectul sau nu doresc să discute cu mine. Totuşi o bună prietenă mi-a văzut pentru prima dată copiii împreună şi mi-a spus că am de ce să mă mândresc cu ei. Chiar dacă sunt tristă că mai avem de aşteptat câteva săptămâni, sunt încrezătoare în decizia Curţii Constituţionale. Încep să cred că se poate schimba ceva şi pentru că am văzut o poziţie foarte clară din partea Ministrului Justiţiei, Raluca Prună, care spunea că toate familiile au nevoie de protecţia acestui stat în care trăim cu toţii. Deci sper că vor fi şi alte instituţii şi ministere care vor înţelege că aceştia oameni au nevoie să fie recunoscuţi pentru a fi egali cu semenii lor.
Mi-aş dori să iasă şi preşedintele, şi prim-ministrul şi să ne explice, nouă ca părinţi, de ce sunt în ţara asta îngrădite drepturile copiilor noştri. Între timp, pot să le vorbesc doar celor care sunt ca şi mine, părinţi ai unor copii gay. Pot să le zic doar că trebuie să facă tot ce pot ca să îşi înţeleagă şi susţină copiii, mai ales într-o ţară ca a noastră, unde statul nu te respectă. E foarte important să vadă dincolo de sexualitate şi să îşi stimeze copii pentru tot ce fac ei, pentru că învaţă, pentru că muncesc, pentru că sunt oameni serioşi. Să îi respecte şi să iubească pentru toată fiinţa lor“, declară Camelia Coman, mama lui Adrian.
Liviu Coman, tatăl lui Adrian, locuieşte într-o comună din Vâlcea. Spune că nu s-a schimbat nimic în relaţia lui cu cei din comunitate. „După ce am fost alături de Adrian şi Clai la Curtea Constituţională m-am întors acasă, într-o comună cu câteva mii de locuitori din judeţul Vâlcea. Acasă nu s-a schimbat nimic în discuţiile cu localnicii. Însă am primit, în general, două tipuri de reacţii de la cei apropiaţi. Chiar dacă ştiu despre procesul lui Adrian cu statul român, nu îmi spun nimic şi nu aduc subiectul în discuţie. Cealaltă categorie a avut o reacţie de apreciere şi de susţinere, pentru că le-am stat alături copiilor.
Îmi e greu să înţeleg de ce CCR a amânat să se pronunţe. Sper că e vorba de nevoia de a aprofunda subiectul, de a se documenta. Eu nu pot fi nici pestimist, nici optimist în legătură cu decizia curţii. Însă mi s-ar părea jenant ca CCR să spună un «nu» răspicat unei relaţii de familie care nu poate fi contestată. Eu nu pot să le transmit niciun fel de mesaj unor persoane care nu au situaţii similare, care nu au văzut ce e iubirea intre doi oameni de pe acest pământ care sunt de acelaşi sex. Sper ca părinţilor care au copii gay sau lesbiene le va ieşi din cap că, prin atitudine negativă, ar putea să schimbe datele problemei. Oamenii se iubesc. E atât de simplu. Atitudinea familiei, dacă e negativă, vă înrăutăţi viaţa copiilor. Copii, fără dialog şi susţinere, se vor izola şi vor suferi. Spun asta cu toată sinceritatea. Chiar şi oamenii care nu sunt în situaţia mea şi nu au un copil gay ar trebui sa fie mult mai empatici şi să vadă partea umană, afectivă, a unei relaţii între două persoane de acelaşi sex, fără să mai rămână cantonaţi în partea fizică a relaţiei“.
Raluca Prună, ministrul Justiţiei: „Cuplurile care trăiesc fără căsătorie, indiferent de sexul partenerilor, au nevoie de protecţie oferită de lege“
Ministrul Justiţiei, Raluca Prună, şi-a exprimat public poziţia faţă de demersurile total antagonice judecate la CCR, care vor fi decise în septembrie: definirea familiei prin căsătoria dintre un bărbat şi o familie - pe de o parte şi recunoaşterea căsătoriilor gay - pe de altă parte. Opinia sa este susţinută de preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Csaba Asztalos.
Într-o sesiune de întrebări şi răspunsuri, organizată la finele săptămânii de Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic, intitulată „De vorbă cu ministrul tău“, Raluca Prună a spus că iniţiativa de a specifica din cine este format cuplul căsătorit restrânge noţiunea de familie la români, în loc să o protejeze.
„Ministerul Justiţiei va analiza propunerea şi va transmite în mod formal opinia care va fi avută în vedere atunci când Guvernul îşi va fundamenta punctul de vedere cu ocazia dezbaterilor în Parlament. Pe de altă parte, eu ca ministru am discutat despre acest lucru cu ocazia audierilor şi am spus atunci că, în opinia mea, România nu trebuie să se individualizeze, să se singularizeze pe scena europeană în această materie...
Şi aş aminti faptul că există numeroase state în care a fost recunoscut parteneriatul civil chiar şi între persoane de acelaşi sex, în România nu este cazul nici măcar pentru persoane de sex opus. Poziţia mea este aceea pe care am exprimat-o şi în cursul audierii mele, înainte să îmi preiau mandatul, că este un subiect de societate care este sensibil, dar este un subiect de societate pe care nu trebuie să îl ocolim.
Trebuie să ţinem seama că există cetăţeni români care trăiesc în cupluri heterosexuale fără a fi căsătoriţi sau în cupluri de persoane de acelaşi sex fără a fi căsătoriţi, şi că aceste persoane au nevoie de o protecţie. De o protecţie de la lege“, a afirmat Raluca Prună.
Ministrul Justiţiei a precizat că oricum, căsătoria între persoane de acelaşi sex este deja interzisă în România de Codul Civil.
„Nu vreau aici să invoc experienţa altor state membre, pentru că modul cum este definită căsătoria ţine de o competenţă naţională a fiecărui stat membru. Legislaţia noastră civilă defineşte căsătoria ca pe uniunea formală dintre un bărbat şi o femeie. Ceea ce face, urmăreşte iniţiativa aceasta a Coaliţiei pentru Familie este să facem un pas în plus şi să definim şi familia.
Or, eu cred că aici - asta este o opinie personală, care ţine cont de o agendă europeană şi de ceea ce au făcut şi alte state membre - trebuie să ţinem seama că avem numeroase situaţii care implică cetăţeni români şi că, în fond, legea nu face altceva decât să pună într-o normă ceva care este răspândit la scara societăţii. Şi cred - ca susţinător al drepturilor egale ale tuturor - că trebuie să avem această discuţie şi că trebuie să facem în aşa fel încât să nu punem în afara protecţiei date de lege cuplurile care ale să trăiască altfel decât cuplurile - să zicem aşa - majoritare“, consideră Raluca Prună.
Discriminarea, riscul României
Poziţia ei este susţinută de preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Csaba Asztalos. Într-o declaraţie dată pentru Adevărul, preşedintele CNCD şi-a exprimat punctul de vedere semnalând riscul în cazul ţării noastre.
„Iniţiativa Coaliţiei pentru Familie excede limita de revizuire a Constituţiei. Ştiu că CCR a dat altă interpretare, respect decizia. Dar dreptul la viaţă intimă este fundamental. Iniţiativa nu ia în considerare realităţile sociale şi nici drepturile cuplurilor căsătorite, în care soţii sunt de acelaşi sex. Familia înseamnă mult mai mult decât căsătorie. Înseamnă o mamă singură care creşte un copil, înseamnă o femeie şi un bărbat necăsătoriţi care au un copil. Autorităţile naţionale pot alege să nu legalizeze căsătoriile gay, dar au obligaţia de a asigura forma prin care recunoaşte viaţa privată de familie. România va trebui să reglementeze printr-o lege acest lucru, să creeze o instituţie juridică alternativă, cum este parteneriatul civil, pentru persoane de sex opus şi de acelaşi sex. Dacă România, dacă noi nu vom fi capabili pe plan intern să reglementăm acest lucru, o va face CEDO. Iar decizia CEDO pentru recunoaşterea dreptului la viaţa privată de familie va însemna o sancţiune dată României, cum s-a întâmplat în cazul Croaţiei sau Italiei, ţări care şi-au adaptat între timp legislaţia la cerinţele europene“, atrage atenţia Csaba Asztalos (foto jos).
Septembrie decisiv
Coaliţia pentru Familie a propus Curţii Constituţionale a României revizuirea Constituţiei în acord cu Codul Civil, care prevede că o căsătorie poate fi oficiată doar între un bărbat şi o femeie. Propunerea legislativă de revizuire a art. 48 (1) din Constituţia României doreşte ca Parlamentul să adopte următorul articol unic: „Articolul 48 alin. (1) din Constituţia României (...) se modifică şi va avea următorul cuprins: «Art. 48: Familia (1) - Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor»“.
Propunerea a fost acceptată de CCR, care a decis că propunerea legislativă poate merge la votare în Parlament, în sesiunea din toamnă, apoi va fi supusă unui referendum care va fi validat de CCR. Constituţia ar fi apoi modificată în consecinţă.
În aceeaşi zi, 20 iulie, cu judecarea iniţiativei pentru care Coaliţia pentru Familie a strâns 3 milioane de semnături, judecătorii CCR au audiat părţile în cazul Coman-Hamilton, în care un cuplu format din doi bărbaţi, românul Adrian Coman şi americanul Robert Clabourn Hamilton, a căror relaţie a fost dezvăluită public în exclusivitate de „Adevărul“, cer să le fie recunoscută în România căsătoria pronunţată în Belgia. Decizia pentru mariajul gay va fi pronunţată tot în septembrie.
Coaliţia pentru Familiei a solicitat Senatului şi Camerei Deputaţilor să dezbată şi să adopte în procedură de urgenţă proiectul de lege, în aşa fel încât referendumul de revizuire să poată fi organizat la data alegerilor generale din 2016.
Mariajul dezbătut de CCR
În anii 2000, Adrian Coman era primul director al ACCEPT România, organizaţia care promovează drepturile persoanelor LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender). În această postură a apărut la televizor. Aşa a aflat tatăl lui Adrian că fiul său este homosexual. L-a sunat după emisiune şi l-a întrebat: „Vreau să ştiu un singur lucru, dacă eşti fericit şi dacă iubeşti“. Acelaşi lucru voise şi mama lui Adrian să ştie, atunci când, cu mai mult timp în urmă, la vârsta de 16 ani, băiatul i se confesase.
În 2002, Adrian Coman a plecat în Statele Unite ale Americii prin Loteria Vizelor. ACCEPT-ul tocmai reuşise să obţină abrogarea celebrului articol 200 din Codul Penal, care incrimina penal relaţiile homosexuale. Mulţumit de ce realizase în România, Adrian a plecat în State să-şi încerce norocul. Pe Clai l-a cunoscut foarte repede, în acea vară, la New York. De atunci sunt de nedespărţit. S-au căsătorit în 2010, la Bruxelles, pe când Adrian lucra la Parlamentul European.
Actualmente, Adrian lucrează pentru protecţia drepturilor LGBT la Fundaţia Arcus, iar Clai este designer grafic. Trăiesc la New York, dar pentru ei visul de a îmbătrâni împreună este legat de România. Totuşi, este o problemă: Robert Clabourn Hamilton nu are voie să stea aici mai mult de 3 luni în calitate de membru de familie, deoarece căsătoria sa cu un cetăţean român nu este recunoscută. „În România, relaţia noastră clădită de 14 ani nu există. Îmi doresc să mă întorc acasă, unde m-am născut şi am crescut. Vreau să pot să fac asta fără probleme alături de familia mea, de omul pe care îl iubesc“, explică Adrian.
Ar putea România să recunoască oficial o căsătorie între persoane de acelaşi sex?
Pe aceeaşi temă:
EXCLUSIV Procesul care ar putea schimba România: doi bărbaţi cer să le fie recunoscută căsătoria
Se încarcă comentariile...
