Radio Vacanţa, mica oază de libertate în România comunistă: emitea în cinci limbi şi difuza muzică străină

Radio Vacanţa, mica oază de libertate în România comunistă: emitea în cinci limbi şi difuza muzică străină

Doina Caramzulescu (centru) în studioul Radio Vacanţa Arhivă personală

Într-o Românie comunistă, postul Radio Vacanţa era o adevarată oază de libertate, unde se asculta muzică străină, iar ştirile se difuzau în cinci limbi: română, engleză, franceză, germană şi rusă. Luna aceasta, se împlineşte jumătate de secol de la prima emisie a îndrăgitului post.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Aici, Radio Vacanţa“, aşa începea vara pe litoral. Semnalul în cinci limbi al postului de radio ne dădea deşteptarea în vacanţa de vară sau ne prindea pe plajă, admirând răsăritul. Semnalul sonor era acompaniat de melodia prelucrată „Valurile Dunării“. 
 
Omul care şi-a legat destinul de Radio Vacanţa pentru totdeauna este Doina Caramzulescu, printre primii crainici şi realizatori care au deschis postul de radio, care emite din anul 1967. Absolvise Facultatea de limbi străine şi fusese repartizată la postul central de radio, la Redacţia emisiunilor politice pentru străinătate, care transmitea în 13 limbi străine.
 
Avea 22 de ani când a intrat în radio şi era pasionată de tot ceea ce făcea. În anul 1967, când s-a auzit de deschiderea unui post de radio estival, unul dintre şefii ei i-a oferit şansa să facă parte din echipa care urma să se deplaseze la Constanţa. „Eram foarte încântată, am crezut că toată ziua stăm pe plajă“, mărturiseşte ea. A acceptat fără rezerve. Se hotărâse ca din fiecare redacţie să fie trimişi doi oameni care să stea câte două săptămâni la mare. „Eram singura mai liberă, toate colegele mele aveau copii şi aşa am reuşit să pun mâna pe două ture în vara acelui an“. 
 
DIN GARAJUL VILEI, LA HOTEL STĂNIŞEL
 
Văzuse pentru prima dată staţiunea Mamaia în anii ’50. Aflându-se la Eforie cu părinţii în vacanţă, a luat autobuzul şi s-a dus să viziteze Mamaia. „Atunci se construia Hotelul Parc, apoi Perla... Le vedeam ridicându-se din nimic“, mărturiseşte ea.  
 
Când a ajuns la Mamaia, directorul Corneliu Leu era foarte furios pe tura dinainte, întrucât îi făcuse numai probleme. A chemat-o pe Doina Caramzulescu şi i-a spus: „Eu m-am săturat! Este un balamuc, nu mai vreau să vină lumea pe serii şi am hotărât că cine vine acum rămâne până la sfârşitul sezonului. Vrei să rămâi?“, a întrebat-o. „Eu atâta am aşteptat. Mă simţeam foarte bine aici. Era altă atmosferă. În ţara asta comunistă, la mare, aveai sentimentul că respiri alt aer. Oamenii puteau să vorbească mai liber. Începusem chiar să visăm la posibilitatea unor excursii în Occident. Magazinele aveau marfă mai multă ca înainte şi găseam chiar mărfuri occidentale“, îşi aminteşte ea. 
 
Aşa se face că a rămas toată vara pe litoral. „Am avut o vară liberă. Eram la Radio Vacanţa veche, aşa cum obişnuiam noi să-i spunem, în celebra vilă 27, de lângă Hotel Albatros.“ Era o construcţie mică şi nu încăpeau cu toţii în ea. Cei de la Limbi străine lucrau în garaj, întrucât în vilă erau două studiouri de transmisie şi înregistrări.
 
Seara, mergeau la „Hotel Stănişel“, o casă particulară din Constanţa, botezată de ei astfel după numele proprietarului casei. După mulţi ani, prin intervenţii, au căpătat o cameră la un hotel din Mamaia. 
Au fost câţiva ani de libertate şi o ocazie de a-şi face meseria la cote înalte. „În Bucureşti, nu aveam voie să facem niciodată nimic în direct, ori aici, după doi ani, am transmis în direct, ceea ce era de neconceput la vremea aceea“, spune Doina Caramzulescu.
 

 
UNICAT ÎN EUROPA 
 
Postul Radio Vacanţa era unicat în Europa: de aici, se transmitea în cinci limbi: română, engleză, franceză, germană şi rusă. „Mi se pare excepţional că în România, în acei ani, a putut exista un astfel de post de radio.“ 
Transmisia postului Radio Vacanţa începea la ora 9.00, se încheia la 14.00, se relua la ora 17.00 şi dura până la ora 19.00. „Dimineaţa aveam ceea ce numeam noi «magazine», la fiecare oră difuzam câte un magazin în câte o limbă străină. Magazinul în limbă străină era între 11.00 şi 11.15. La 11.30 era cel de limbă rusă. Fiecare redactor îşi făcea programul aşa cum dorea. Un magazin conţinea un interviu cu un turist de pe litoral sau cu o personalitate care vorbea în limba respectivă, dar şi multe informaţii turistice de pe litoral“, povesteşte ea. Prima emisie estivală începea în ultima duminică din mai şi se termina târziu, în toamnă. Într-un an, închiderea a avut loc la 7 octombrie. 
 
La vremea aceea, litoralul românesc era plin de turişti străini. Pe lângă cei din spaţiul comunist: cehi, polonezi, nemţi, veneau foarte mulţi italieni, dar şi englezi. De aici şi necesitatea de a transmite informaţii în mai multe limbi străine. 
 
„TURIŞTII CEHI NE-AU LUAT ÎN BRAŢE ŞI NE-AM SĂRUTAT“
 
Perioada romantică a postului de radio estival s-a curmat brusc, când Uniunea Sovietică şi trupe ale altor patru state membre ale Tratatului de la Varşovia: R.D.G, Polonia, Ungaria si Bulgaria, au invadat Cehoslovacia, în noaptea de 21/ 22 august 1968. 
 
Realizatorul de atunci al postului spune că în acele zile a trăit unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa sa. În acea dimineaţă, întârziase la şedinţa de redacţie. A intrat în încăpere şi a observat că toţi erau trişti. Unul dintre colegi i-a şuierat la ureche: „Au invadat ruşii Cehoslovacia!“. „A fost un şoc. O zi specială. Nimeni nu ştia cu ce umplem programul estival. Dădeam numai muzică populară românească. Încetul cu încetul, în faţa Radio Vacanţei s-au adunat sute şi sute, dacă nu erau mii de turişti cehi, care erau înnebuniţi, pentru că ei trebuia să se întoarcă acasă. Ce să facă acasă? Unde să se ducă? Cum? Ce-i aştepta? Şi, în condiţiile astea, noi tăceam şi nu puteam să spunem nimic“, îşi aminteşte Doina Caramzulescu. 
 
La un moment dat, conducerea a primit dispoziţie de la Bucureşti să instaleze un televizor în curticica din faţa postului, pentru că la prânz va vorbi tovarăşul Nicolae Ceauşescu. 
„La ora 12.00 au făcut legătura cu Bucureştiul şi îmi amintesc că, pentru prima dată, Ceauşescu a spus «Cetăţeni ai României! Pătrunderea trupelor celor cinci ţări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greşeală şi o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume. Este de neconceput în lumea de astăzi, când popoarele se ridică la luptă pentru a-şi apăra independenţa naţională, pentru egalitate în drepturi, ca un stat socialist, ca state socialiste să încalce libertatea şi independenţa altui stat»“, a continuat el. 
 
În vremea asta, porţile de la Radio Vacanţa s-au deschis şi toţi turiştii au dat buzna peste ei. „Nu înţelegeau nimica, dar simţeau că suntem alături de ei şi la sfârşit ne-au luat în braţe şi ne-au sărutat. A fost unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa mea“, spune ea şi ochii i se umezesc de lacrimi. 
După câteva zile, a început dezastrul pe litoral. Mamaia se golise de turişti, care au plecat spre casele lor, temându-se să nu fie invadată şi România. „Am fost la aeroport după câteva zile şi era ceva îngrozitor. Avioane care veneau, care nu veneau, care plecau, care nu plecau. Toţi turiştii dormeau printre bagaje, pe jos. Era o confuzie generală, o disperare generală că nu ştiau ce se întâmplă“, rememorează ea acea vară de neuitat. 
 

 
Cei mai frumoşi ani cu muzică de contrabandă
 
Anii ’70 au fost anii libertăţii la Radio Vacanţa. Se făceau emisiuni în direct, se difuza muzică bună, mai ales străină, inclusiv muzică de operă şi de operetă. Paul Grigoriu a venit cu ideea să se realizeze emisiuni de duminică, lucru care s-a şi întâmplat mult timp, producători fiind el în tandem cu Doina Caramzulescu. Au urmat emisiunile muzicale la cerere. 
 
Era o libertate totală. Crainica îşi aduce aminte că într-o zi, în timp ce făcea plajă pe terasa postului de radio, a auzit piesa „I have a dream“. Repede, spune ea, şi-a tras o rochie pe ea şi a coborât în emisie şi a întrebat ce melodie este aceasta. „Era superbă. Mi s-a zis că o cântă ABBA. Eu plecam două săptămâni şi i-am zis colegei mele să o difuzeze de câte ori poate pe post. I-am zis: «Fă-o şlagăr». Când m-am întors, era şlagăr. Melodia formaţiei ABBA şi «Gara mică» a lui Dumitru Lupu au fost cele mai difuzate melodii la Radio Vacanţa“, spune Doina Caramzulescu.
 
Fiecare realizator al postului făcea rost de benzile audio pe care erau înregistrate melodiile străine. „Colegii veneau cu ele de la Bucureşti, de la redacţia de muzică uşoară. Totul era de contrabandă. Fiecare se descurca aşa cum putea“, spune ea. O parte dintre ei, puţini ce-i drept, le primeau chiar de la Ambasada Americană. În anul 1977, s-a schimbat şi sediul Radio Vacanţa şi postul de radio a emis de la Vila 1 Mamaia, unde în prezent funcţionează Radio Constanţa, post ai cărui redactori se ocupă şi de Radio Vacanţa. 
 
CEI MAI „CRIMINALI“ ANI 
 
Anii ’80, însă, au adus schimbări majore. „Anii ’80 au fost criminali. S-a dus libertatea noastră de exprimare, de orice. Ni se spunea: «aia nu», «aia nu». Dispoziţiile veneau de la Bucureşti. «Tovarăşul ăla de ce spune aşa?», «ăla de ce spune aşa?». Nu le mai convenea nimic. Nu mai era voie să se dea melodii la cerere, nu se mai pronunţau nume proprii, ci doar colective de oameni ai muncii“, retrăieşte ea acea perioadă grea. Totodată, li s-a ordonat să difuzeze muzică românească în proporţie de 70 la sută şi doar 30 la sută muzică străină. 
 
Mai mult decât atât, şeful Radio Vacanţei a aflat că unul dintre vicepreşedinţi vrea să îl îndepărteze. Despre acest episod, ea vorbeşte cu tristeţe: „Omul a murit şi nu mai vreau să îi dau numele. Şi, presimţind el că o s-o încurce, a vrut să fie mai catolic decât papa. Şi a venit cu propunerea, prin anul 1985, să nu mai dăm muzică străină, iar în 1986, se duce la conducerea instituţiei şi spune că are o idee cum să facem economie, că Radio Vacanţa cheltuieşte prea mulţi bani. Toată ţara trecea printr-o perioadă de criză. Şi aşa a venit cu ideea să transmitem din Mamaia numai două ore pe zi şi restul de la Bucureşti şi să fie câte o singură persoană pe limbă străină, nu două, ca până atunci“. 
 
A fost singura vară când a stat doar două săptămâni la mare, la Radio Vacanţa. A încercat tot ce era posibil, mergând împreună cu colega ei Rodica Grigoriu, la şeful de la Oficiul Naţional de Turism. „ONT Litoral era copărtaş la existenţa postului şi am fost la directorul de atunci, Ariton, căruia i-am explicat ce se întâmpla şi am pledat pentru cauza noastră. Numai că a doua zi, el s-a dus să-i povestească totul exact omului care venise cu ideea schimbărilor la Radio Vacanţa. În cel de-al doilea an, şi-a dat seama că are nevoie de noi şi s-a revenit asupra ideii iniţiale, aşa că s-a decis ca majoritatea programelor să se realizeze la Mamaia, şi nu la Bucureşti“, povesteşte fosta crainică. 
 

 
Doina Caramzulescu îşi aminteşte că, într-o zi, trebuia să anunţe că se deschide Hanul Piraţilor. „M-am gândit să fac anunţul mai vesel şi mă apuc să zic: «Stimaţi telespectatori, avem o veste extraordinară. Iată ce s-a întâmplat. Au venit piraţii pe litoral. Astăzi s-a deschis Hanul Piraţilor». Nici nu ies din emisie, că intră tovarăşul furibund. Era turbat. Se sufoca, nu mai putea să vorbească şi îmi urlă: «Ce-ai făcut?» «Ce-am făcut?» «Ce-ai spus pe post?» «Am spus că s-a deschis Hanul Piraţilor.» «Dar tu nu ştii ce se întâmplă astăzi?» «Nu.» «A sosit tovarăşul pe litoral!»“. Pe parcurs, a învăţat să nu sară calul, aşa cum se exprimă ea, pentru că nu folosea nimănui şi a ştiut ca în perioadele de criză să meargă mai departe. 
 
Doina Caramzulescu a fost vocea de aur a postului Radio Vacanţa până în anul 1995. După Revoluţie, a organizat spectacole în aer liber, în faţa Vilei nr. 1 Mamaia. Cei mai frumoşi ani i-a trăit la Mamaia, care a devenit, pentru ea, o a doua casă. 
 
„Aveam zile cu şapte-opt copii pierduţi“
 
Daniel Sîrbu este, în prezent, manager al postului Radio Constanţa, al cărui colectiv realizează în fiecare vară şi emisiunile Radio Vacanţa. A intrat pe porţile postului de radio în octombrie 1994, iar în perioada 1997-2004 a asigurat şi coordonarea programelor estivale Radio Vacanţa. 
 
Cele mai frumoase amintiri ale lui la Radio Vacanţa se leagă de copiii pierduţi pe plajă şi ai căror părinţi veneau să-i caute la Vila 1 Mamaia. „Aveam aici o mini-grădiniţă, pentru că am avut zile când aveam şi câte şapte-opt copii pierduţi, care stăteau şi îşi aşteptau părinţii. Veneau plângând, în general, numai că, în momentul în care se întâlneau unii cu ceilalţi, începeau să se joace. Noi făcusem o colectă şi le cumpărasem jucării cu care să-şi petreacă timpul şi atunci când veneau părinţii aproape că nu mai voiau să plece pentru că îşi făcuseră prieteni“, râde el aducându-şi aminte de acei ani. 
 
În vilă au găzduit un copil şi peste noapte. „Băieţelul se pierduse după-amiaza, noi am anunţat şi salvamarul, şi poliţia din staţiunea Mamaia, dar până au venit, băieţelul a stat la noi peste noapte. A doua zi l-au luat poliţiştii ca să-i identifice pe părinţi. La vremea respectivă, studioul era păzit în sistem militarizat de către brigada de Jandarmi. Militarii aveau dormitoare la noi şi acolo a stat copilul“.
 

 
ACŢIUNE CA SĂ NU SE MAI PIARDĂ COPIII
 
Daniel Sîrbu spune că Radio Vacanţa putea penetra pe toate plajele de pe litoralul românesc, întrucât pe aproape toate sectoarele existau difuzoare, instalaţia fiind asigurată de ONT Litoral. Plajele se aflau în administrarea primăriilor şi nu era nicio problemă să permită existenţa acestor difuzoare pe plajă. Odată cu schimbările legislative, au apărut concesionarii de plajă, iar timpul a fost neiertător cu vechile instalaţii. ONT a dispărut, iar concesionarii de plajă au decis că pe plaja luată de ei se ascultă ce muzică voiau ei să difuzeze. 
 
Şi atunci, cei de la Radio Vacanţa, nemaiavând cum să anunţe dispariţiile de copii pe toate plajele, au găsit o soluţie adaptată secolului 21. Aşa a apărut „Brăţara de Vacanţă“.
 
„Cu ajutorul diverşilor parteneri şi ai Crucii Roşii din Constanţa, care oferă voluntari, se merge pe plaje, începând cu luna iunie şi până pe la sfârşitul lunii august, şi se face acţiunea de informare despre Brăţara de vacanţă. Aceste brăţări sunt confecţionate dintr-un material special, care nu se umezeşte, dar care, după terminarea concediului, poate fi uşor ruptă şi îndepărtată. Pe brăţară se scrie cu marker, fie numele unui părinte, fie numele copilului şi un număr de telefon la care cel care găseşte copilul poate suna. Pe brăţară este trecut şi numărul de la Radio Vacanţa“, spune managerul postului. În medie, în fiecare vară, voluntarii oferă între 15.000 şi 20.000 de brăţări.
 
Acţiunea are rezultate, astfel că, în 2016, doar doi copii au mai fost aduşi la sediul Radio Vacanţa, în condiţiile în care, până la apariţia brăţării, în fiecare vară, erau 50-60 de micuţi pierduţi.
 
PUŢIN MODERN, PUŢIN NOSTALGIC
 
La ora actuală, spune Daniel Sîrbu, Radio Vacanţa este un amestec de post modern cu ceva nostalgic. „Difuzăm şi în modul clasic, pe frecvenţe, pe tot litoralul, de la Vamă la Năvodari, în Tulcea şi la Sulina, însă emitem pe internet patru tipuri de muzică: dance, hits, lounge, clasic“, spune managerul, un fan în tinereţe al postului la care a ajuns să lucreze. 
 
„Era un post cosmopolit. Era singurul loc unde ascultam muzică modernă, în afară de celebrele benzi de magnetofon pe care le aduceau navigatorii. Mulţi ani am participat la spectacolele de pe Terasa Radio Vacanţa, după care am început, la rândul meu, să organizez spectacole.“ Postul Radio Vacanţa emite în prezent între 10 iulie şi 10 septembrie. 
 
Costin, copilul pierdut pe plajă şi dus la Radio Vacanţa 
 
Costin Andrei, de 37 de ani, a fost unul dintre copiii care s-au pierdut şi care a fost dus în redacţia Radio Vacanţa. În anul 1985, când el avea 5 ani, obişnuia să meargă la plajă împreună cu fratele său, Ionuţ, şi cu verişorul Gabi de la Bucureşti. Cei trei puşti erau însoţiţi de tanti Mioara, mama lui Gabi.  „Avea ea stilul ei să ne facă să stăm la plajă. Ne promitea îngheţată dacă stăteam 10 minute pe o parte şi 10 pe cealaltă parte, ca să ne bronzăm uniform. Se ţinea de cuvânt şi noi ascultam de ea, că doar ne era gândul numai la îngheţată pe aşa căldură“, îşi aminteşte Costin. 
 
Dar, într-o zi, vărul şi fratele său, care erau puşi pe glume, au fugit de el în timp ce se aflau în apă şi Costin s-a trezit singur. „Oricât m-am uitat după ei, nu i-am mai găsit. Au fugit de mine. Atunci, am început să caut cearşaful unde era tanti Mioara, care ştiu că stătea mereu cu ochii pe noi, dar a fost de ajuns o clipă de neatenţie. Eu, căutând-o pe tanti Mioara, m-am dus, evident, în sensul opus. Într-un final, cineva m-a văzut că suspinam şi m-a dus la sediul Radio Vacanţa. Îmi amintesc că acolo, nişte persoane foarte drăguţe mi-au dat ciocolată şi nişte jucării şi m-au liniştit, spunând-mi că or s-o cheme pe mătuşa. La scurt timp, am văzut cum tanti Mioara a venit respirând greu şi fericită că m-a găsit. Mă gândesc ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu ar fi dat acel anunţ cu «Tanti Mioara» prin megafoanele de pe plajă cei de la Radio Vacanţa“, povesteşte Costin. După atâţia ani, Costin vrea să le mulţumească celor de la Radio Vacanţa care l-au ajutat să ajungă din nou la familie, dar şi acelui om de pe plajă care l-a dus la Vila 1 Mamaia.
 
Amintiri despre Radio Vacanţa
 
Foarte mulţi români au amintiri despre Radio Vacanţa. Salvina Sabban îşi aminteşte că în vara anului 1981 a scris un articol pe care l-a citit la Radio Vacanţa. „Descriam ceea ce iubesc şi am iubit dintotdeauna: Dobrogea mea! Eram adolescentă prin anii 70. Radio Vacanţa era acea minune pe care o aşteptam un an întreg. Pe muzica ei m-am îndrăgostit, m-am căsătorit, mi-am adormit primul băiat. Cu siguranţă, este singura nostalgie pentru vremurile comuniste“, spune Silvia Duhnea.
 
Mariana Huţanu îşi aminteşte de concertele de la Radio Vacanţa, de Mădălina Manole şi Mihai Constantiniu. „A fost superb, lume foarte multă şi ropote de aplauze. Le-am cerut autograf!“.

Valentina Dobrescu nu va uita niciodată data de 18 mai 1986. „Era prima zi de Radio Vacanţa. Abia o aşteptam şi mă bucuram că sunt acasă şi pot asculta, pentru că în fiecare an, deschiderea era deosebită. Însă, peste noapte, m-au apucat durerile naşterii, iar dimineaţa, la 7 fix, s-a născut primul meu băiat. Am pierdut deschiderea“, retrăieşte ea emoţia acelui an.

Nicole Cara a născut o fetiţă la 18 mai 1986: „Atunci a început prima zi de Radio Vacanţa şi am auzit deschiderea în sala de naşteri“.

Doina Bejan spune că îşi dădea întâlnire cu prietenii în faţa Radio Vacanţa, iar după plimbare, beau o bere la terasa din faţa postului de radio.

Pentru Roxana-Marina Glăvan, Radio Vacanţa era ceasul deşteptător. „Mama făcea dulceaţă, compot, mâncare, cu radioul pe prispă. Când era o melodie care îi plăcea bunicii, striga din grădină să dăm muzica mai tare. În casă, tataie, care era croitor, desena pe materiale, evident, cu radioul pornit“. Ralucăi Butan îi e dor de jigle-ul lor. 
 
 
Vă mai recomandăm:
 
 
 
 

 

Doina Caramzulescu FOTO Mariana Iancu

Imagini din aceeasi galerie
  • Doina Caramzulescu FOTO Mariana Iancu
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
  • Amintiri despre Radio Vacanța cu Doina Caramzulescu Arhivă personală 
Distribuie imaginea
citeste totul despre: