Imaginea de epocă din Constanţa care arată multitudinea de culturi din oraş de acum un secol

Dintr-o imagine de epocă, din anul 1906, descoperim un oraş colorat, pe ale cărui străzi se plimbă români, dar şi turci sau tătari.

Şi după revenirea Dobrogei la „patria mumă“, după Războiul de Independenţă din 1978, şi ieşirea de sub stăpânirea otomană, oraşul Constanţa continua să fie un mozaic de religii. Drept dovadă, o imagine publicată de vechiul-regat.blogspot.ro ne arată un oraş tolerant, pe străzi plimbându-se inclusiv femei musulmane îmbrăcate în hainele lor tradiţionale. 

Şi Regina Maria, care a vizitat tărâmul dintre Dunăre şi Mare, a rămas impresionată de multitudinea de culturi de aici. „Ar fi cu neputinţă să vă descriu tot ce am văzut, auzit ori simţit pe cale între acest popor simplu, cu inima caldă. Am fost într-un sat din Dobrogea, care era în parte românesc, în parte rusesc, în parte nemţesc, în parte turcesc. 

Am mers de la un capăt la altul, cercetând atâtea căsuţe, intrând în fiecare biserică, isprăvindu-mi înconjurul la mica moschee rustică, tapisată cu covoare veştejite, şi acolo, într-o mulţime de turci de rând, am ascultat slujba lor ciudată, din care n-am înţeles nimic. O femeie care nu e voalată n-are drept să intre în sfânta incintă: doar un nume regal deschide atâtea uşi, şi atâtea reguli severe se calcă în bucuria de a primi un oaspe aşa de neobişnuit“, scria regina. 

Şi în prezent, Constanţa înseamnă „acasă“ pentru toate religiile. În acelaşi perimetru din Piaţa Ovidiu sunt reprezentate toate culturile şi religiile: Catedrala Ortodoxă, Biserica Greacă, geamia, sinagoga, din păcate, în ruină.

Timp de patru secole, Dobrogea a fost sub stăpânire otomană şi s-a numit Kustenge. Unii spun că data la care Dobrogea a intrat sub dominaţia Înaltei Porţi ar fi anul 1416, alţii merg cu patru ani mai târziu. Alţi istorici spun că Dobrogea a intrat treptat sub stăpânirea otomană. Dobrogea a devenit parte a României după Războiul de Independenţă din anul 1878. 

Numele turcizat al oraşului s-a mai menţinut încă doi ani de la instalarea în 1878 a administraţiei româneşti în Dobrogea. Pe actele pe care le semnau în aceşti primi ani prefectul Remus Opreanu sau primul primar al Constranţei – grecul Antonio Alexandridi – sunt prezente antetele şi ştampilele cu înscrisurile Primăria Comunei Kustenge. După 1880, apare denumirea de Constanţa, aflăm de la arhitectul constănţean Radu Cornescu. Localnicii obişnuiau însă, încă mult timp, să folosească denumirea de Kustenge. 

Pe aceeaşi temă:

Vâlcovul, pământul pierdut de români. Lumea celor care nu cred în Biblie, sfinţi şi icoane - cum încercau lipovenii să scape de păcatul incestului

Oraşe dispărute din România. Ester, aşezarea înfloritoare din Dobrogea, consemnată în expediţia sultanului Soliman Magnificul

Vizionarul Mircea cel Bătrân. Cum s-a îndeplinit visul voievodului care a alipit Dobrogea de Ţara Românească

Legătura puţin ştiută dintre Familia Regală şi Marea Neagră, care a pus Dobrogea pe harta strategică a României

Primele mărturii creştine din Dobrogea, cercetate de preotul care a descoperit Bethleemul românesc

Unde se închinau românii din Dobrogea creştină în timpul stăpânirii otomane. Rezistenţa credinţei în vremuri tulburi