Drama de-o viaţă a unui fiu de deţinut politic. „Băiatul meu mi-a murit în braţe, dărâmat de refuzul comuniştilor“
0Deţinuţii politici şi-ar dori ca urmaşii lor, care au avut de suferit de pe urma dosarului părinţilor puşi la index, să poată beneficia de o formă de recompensă pentru persecuţiile suferite. AFDPR cere parlamentarilor români întocmirea unui proiect de lege care să introducă copiii foştilor deţinuţi politici şi ai deportaţilor în Decretul nr. 118/1990.
„Băiatul meu mi-a murit în braţe, dărâmat de refuzul autorităţilor comuniste de a-l lăsa să-şi croiască un viitor la care aspira“, mărturiseşte cu durere Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.
Deţinuţii politici şi-ar dori ca urmaşii lor, care au avut de suferit de pe urma dosarului părinţilor puşi la index, să poată beneficia de o formă de recompensă pentru persecuţiile suferite. AFDPR face intervenţii pe lângă parlamentarii români din tot spectrul politic pentru a întocmi un proiect de lege, care să introducă copiii foştilor deţinuţi politici şi ai deportaţilor în Decretul-lege nr. 118/1990.
Actul normativ prevede unele drepturi pentru persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi pentru cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. „Este nedrept ca aceştia să nu beneficieze de acest decret-lege, întrucât au suferit împreună cu părinţii lor şi nu s-au bucurat de nici cea mai mică facilitate din partea Statului român“, arată liderul AFDPR.
Legea spune că aceste persoane au dreptul la o indemnizaţie lunară de 100-200 lei pentru fiecare an de detenţie, strămutare în alte localităţi, deportare în străinătate sau prizonierat, internare abuzivă în spitalele de psihiatrie sau de domiciliu obligatoriu, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate. De aceleaşi drepturi beneficiază şi soţii celor care au decedat, dacă ulterior nu s-au recăsătorit.
Drama unui fiu de deţinut politic
Fiul lui Octav Bjoza visa să fie marinar, de aceea, în anii `80 a venit de la Braşov la Constanţa, pentru a susţine examenul de admitere la Liceul Militar de Marină. Instituţia pregătea pe atunci tinerii pentru o carieră de marinar militar sau comercial. Mircea a reuşit să treacă de acest prag, dar în primul trimestru, tatăl lui a fost chemat de comandantul unităţii şcolare militare. Octav Bjoza, fost deţinut politic, a fost înştiinţat că fiul său nu va putea fi niciodată marinar, cu „un asemenea dosar“. „Ia-l acasă acum, că oricum a fost descoperit şi îl dăm afară“, i s-a spus părintelui, duşman de clasă al poporului, vinovat şi pedepsit cu ani grei de temniţă în tinereţe pentru împotrivire la adresa regimului comunist.
La doar 14 ani, Mircea Bjoza a cunoscut lovitura vieţii sale. Băiatul s-a îmbolnăvit de diabet pe fond nervos şi a murit după o scurtă viaţă chinuită, la 42 ani, în braţele tatălui său. „Este marea mea suferinţă, nici când m-au torturat în temniţă nu m-a durut aşa. Mi-au distrus băiatul. Ucigându-i visul, l-au ucis şi pe el“, spune Bjoza.
Tribunal Internaţional pentru criminalii din vremea comunismului
La Congresul anual AFDPR (16-17 septembrie, Mamaia), liderul deţinuţilor politici din România a cerut înfiinţarea cât mai grabnică a unui Tribunalul Internaţional care să identifice şi să defere justiţiei pe cei care s-au făcut vinovaţi de crime politice, inclusiv împotriva umanităţii. Bjoza a mai făcut apel la unitate şi solidaritate, păstrarea adevărului şi luptă pentru îndreptarea erorilor. „Rezistenţa anticomunistă manifestată sub diversele ei forme - mergându-se de la cea cu cuvântul rostit sau scris, până la a pune mâna pe arme - a fost şi trebuie să rămână un întreg, un tot unitar şi nu fărâmiţată pe criterii etnice, politice sau de culte, evitându-se în acest fel, falsificarea încă o dată a istoriei acestui neam“, a mai spus preşedintele deţinuţilor politici.
Deţinuţi politici din AFDPR la Mamaia, în centru Octav Bjoza şi Paul Andreescu Foto Sînziana Ionescu
Deţinuţii politici spun că suferinţa lor nu s-a încheiat odată cu eliberarea din temniţă, deoarece copiii lor au avut de suferit de pe urma dosarului părinţilor.
„Copiii au suferit alături de noi. Suferinţa noastră nu s-a încheiat odată cu eliberarea din temniţă. Eu am început trei facultăţi, de-abia am fost lăsat să o termin pe una. Colegii mei de liceu, ajunşi mari directori, fără probleme la dosar, au pensii de 2.600-3.600 lei. Eu am rămas doar inginer, cu pensie de 1.600 lei. Cu cât primesc de la deţinuţi, nu face cât indemnizaţia unui revoluţionar. Eu m-am considerat puternic pentru că am ştiut să iert. Cred c-am făcut o mare greşeală să-i iert, să-i las în plata Domnului. Nu-mi închipuiam atunci că legile or să-i facă iertaţi, o să-i cocoloşească, să-i lase să moară în linişte în patul lor. Când noi am reclamat asta, ni s-a spus că pensia este un drept câştigat, că doar ei au fost puşi să ne ucidă, să ne termine. O bestie ca Ficior, de exemplu. Depoziţia mea în proces a fost de 2 ore şi 15 minute, numai a mea. Am dat nume, 10 nume, de oameni care au murit lângă mine din cauza lui. N-am reuşit să împiedicăm instaurarea comunismului, colectivizare, naţionalizarea, epurările. Dar am reuşit să demonstrăm prin gestul nostru unei lumi întregi că nu toţi am fost nişte laşi ticăloşi lingăi, nici chiar jerfta supremă nu ni s-a părut prea mult“, a mai precizat Octav Bjoza.
Parlamentul, copia la indigo a Marii Adunări Naţionale
„Pe agenda noastră sunt probleme de importanţă naţională, care pleacă de la lipsa moralităţii. Ţara noastră a ajuns în stare deplorabilă, pentru că ultimele jaloane morale care sunt deţinuţii politici, nu sunt luate în seamă. În urmă cu 60-70 ani existau pentru noi idealuri ca «neamul», «patria», «tricolorul», «credinţa strămoşească», noţiuni care astăzi nu înseamnă mai nimic. Plecăm la cules căpşuni şi spălat picioarele paraliticilor prin Occident, avem o atitudine servilă ca la Înalta Poartă, parc-am fi lipsiţi de demnitate. Toate pleacă de la lipsa unei ţinute morale.
Dacă se mai găseşte în ţara asta, moralitatea este, atâta, câtă mai e, între zidurile AFDPR, la kilometrul 0, nu în Parlamentul care seamănă a Marea Adunare Naţională, format fiind din copiii nomenclaturiştilor, ofiţerilor de Securitate şi activiştii de partid. Suportăm umilirea de către toţi aceia care s-au perindat la putere în 27 ani. Ca mine au fost zeci de mii, atunci când eram înfometat, schingiuit, bătut, pus la munci silnice, eram mândru că sunt român. Acum a început să-mi fie ruşine“, spune Octav Bjoza.
Conducerea AFDPR a avut de înfruntat criticile vehemente ale liderului de la Constanţa, Paul Andreescu, liderul filialei locale. Andreescu este supărat că Bjoza a acceptat o funcţie politică de subsecretar de stat în Guvernul Ponta.
„Dintr-o filială-fanion a asociaţiei, Constanţa a ajuns o filială rebelă. Să nu se uite că filiala de la Constanţa a organizat 10 congrese până acum, că filiala a ridicat un monument de nivel naţional cum este Monumentul de la Poarta Albă. Să nu uite totuşi că prima mărire a indemnizaţiei a pornit de la Constanţa în 2005, când preşedintele filialei a convoncat parlamentarii locali cu amendamente la Legea 118/1990 şi le-a pus în vedere că dacă vor susţine amendamentul, vor primi sprijin la rândul lor. S-a făcut lobby şi în 2006 s-a obţinut dublarea indemnizaţiei, plus călătoria. Majorarea din 2008 a venit după ce Tăriceanu a trecut revoluţionarii din 15 noiembrie 1987 de la Braşov la categoria «revoluţionari». Datorită eforturilor filialei de la Constanţa, deţinuţii politici au obţinut acea indemnizaţie de 200 lei pentru fiecare an de detenţie, deşi eu cerusem 400 lei. A fost penibil, dar pentru ni s-a spus că pentru noi nu sunt bani“, punctează Paul Andreescu.
Octav Bjoza speră, însă, ca din această postură să-i poată ajuta pe toţi deţinuţii politici, prin promovarea de legi care să le repare nedreptăţile. „Torţionarii au pensii de 4 ori mai mari decât noi. Şi nimeni nu s-a gândit vreodată să le taie răsplata pentru ororile comise. De aceea, şi procesul de demascare al torţionarilor este doar un strop în ocean“, mai spune liderul AFDPR.
Pe aceeaşi temă:
Monumentul din Piaţa Presei Libere. „Aripi“ pentru memoria luptătorilor din rezistenţa anticomunistă
Se încarcă comentariile...
